ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2261/2023

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2023

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea depusă în data de 26.06.2023 în dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Brașov, secția civilă, petenta A. a solicitat reexaminarea încheierii din 15.06.2023 a aceleiași instanțe, prin care a fost respinsă cererea sa de acordare a ajutorului public judiciar sub forma plății onorariului pentru un avocat numit sau ales în dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Brașov, secția civilă.

De asemenea, prin aceeași cerere, petenta a solicitat și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, cerere motivată în sensul că acestea încalcă prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Dreptului Omului, judecătorul se antepronunță, solicitarea este abuzivă, iar procedura este ocultă și încalcă art. 47 din Carta drepturilor fundamentale.

Prin încheierea din 26.09.2023, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea petentei privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 și a amânat pronunțarea asupra cererii de reexaminare a ajutorului public judiciar la data de 04.10.2023.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petenta A..

Prin cererea depusă în 28.09.2023, recurenta a arătat că înțelege să formuleze recurs împotriva încheierii din 26 septembrie 2023 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008.

De asemenea, a precizat și că, după comunicarea încheierii atacate, va formula și va înainta instanței motivele de recurs.

În data de 21.11.2023, recurenta a depus motivele cererii de recurs, prin care a arătat că cererea formulată, de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, a îndeplinit toate condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Astfel, a indicat faptul că aceasta a fost formulată și motivată în scris, în fața instanței într-un litigiu pendinte, că cererea sa vizează o normă juridică aflată în vigoare (sens în care a arătat că instanța care s-a pronunțat asupra cererii de ajutor public judiciar a invocat acest articol în motivarea soluției de respingere a cererii), că nu există o decizie a instanței de contencios constituțional, prin care acest text de lege să fi fost constatat ca fiind neconform cu legea fundamentală, precum și că această normă juridică a avut și are legătură cu soluționarea cauzei, deoarece dreptul la apărare este un drept fundamental, iar procesul echitabil este strâns legat de acesta.

A mai arătat că se află în imposibilitate să achite onorariul unui avocat, care să o reprezinte.

Drept urmare, consideră eronată soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii sale.

De asemenea, a mai susținut și că dispozițiile art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 se află în dezacord cu cerințele dreptului fundamental de acces la justiție, la un proces echitabil și într-un termen rezonabil, care implică, totodată, și dreptul la un apărător calificat (avocat), respectiv cu dreptul la o cale de atac eficientă.

A precizat și că dispozițiile art. 47 din Carta drepturilor fundamentale nu condiționează acest drept de valoarea/beneficiul material, apreciat, în speță, de către instanță, în cameră de consiliu, fără citarea părților, la valoarea taxei judiciare de timbru de 20 RON (reținută prin încheierea din 15 iunie 2023 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2021, prin care a fost respinsă cererea sa de acordare a ajutorului public judiciar sub forma asistenței juridice gratuite), valoare pe care nu o consideră ca fiind stabilită în mod corect, evocând, în acest sens, aspecte de fapt din cererea de reexaminare a încheierii prin care a fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public judiciar.

Pentru aceste motive, a solicitat admiterea căii de atac formulate și sesizarea Curții Constituționale cu excepția formulată.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte urmează să respingă recursul pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prin cererea depusă în data de 26 iunie 2023 pe rolul Curții de Apel Brașov, secția civilă, petenta A. a solicitat reexaminarea încheierii din 15 iunie 2023, pronunțată de această instanță în dosarul nr. x/2021, solicitând, totodată, sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, potrivit cărora:

"ajutorul public judiciar poate fi refuzat când este solicitat abuziv, când costul său estimat este disproporționat față de valoarea obiectului cauzei, precum și atunci când acordarea ajutorului public judiciar nu se solicită pentru apărarea unui interes legitim ori se solicită pentru o acțiune care contravine ordinii publice sau celei constituționale."

Cererea a fost motivată în sensul că prevederile contestate încalcă dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Dreptului Omului, judecătorul se antepronunță, solicitarea este abuzivă, iar procedura este ocultă și încalcă art. 47 din Carta drepturilor fundamentale.

Prin încheierea din 26 septembrie 2023, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, reținându-se, în considerente, că nu sunt întrunite cerințele de admisibilitate impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992, întrucât motivul de respingere a cererii de acordare a ajutorului public judiciar nu l-a constituit caracterul abuziv al cererii, ci aprecierea, de către instanță, a caracterului disproporționat al costului său față de valoarea obiectului cauzei, motiv pentru care susținerile petentei, relative la încălcarea prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, că judecătorul se antepronunță, că solicitarea este abuzivă, iar procedura este ocultă și încalcă art. 47 din Carta drepturilor fundamentale, nu sunt admisibile.

De asemenea, a mai reținut curtea de apel și că normele de drept european invocate de către petentă nu sunt incidente în cauză, în raport cu dispozițiile art. 51 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale, întrucât nu se pune în discuție aplicarea dreptului Uniunii Europene.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petenta, invocând, în esență, îndeplinirea, de către cererea formulată, a condițiilor prevăzute de lege pentru sesizarea Curții Constituționale.

Se constată că posibilitatea legală recunoscută unei instanțe judecătorești de a respinge o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este dată de prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, referitoare la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, respectiv: excepția să fie ridicată în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, de către părți, instanță din oficiu sau de procuror, în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă; excepția să privească neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; prevederile a căror neconstituționalitate se invocă să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și legea sau ordonanța ori dispoziția din lege sau din ordonanță să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Așadar, prin aceste dispoziții legale se atribuie instanței în fața căreia a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate o competență specială, având ca obiect verificarea îndeplinirii, în mod cumulativ, a condițiilor de admisibilitate prevăzute de alin. (1)-(3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În cauza dedusă judecății, Curtea de Apel Brașov a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, atunci când a constatat că nu se impune învestirea instanței de contencios constituțional cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, nefiind întrunite cerințele textului legal care să facă posibilă sesizarea.

Se observă că obiectul dosarului, în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor anterior menționate, este reprezentat de cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma asistenței juridice gratuite în dosarul nr. x/2021, formulată de către petentă.

La rândul său, obiectul cauzei în care a fost formulată cererea de ajutor public judiciar este reprezentat de cererea de recurs împotriva deciziei nr. 107/R din 17 octombrie 2022, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, prin care a fost respinsă cererea de revizuire a încheierii din 29 septembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Brașov, a încheierii din 08 septembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Brașov, a încheierii din 08 decembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Brașov, al deciziei nr. 38 din 23 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Brașov, și al deciziei nr. 44 din 31 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Brașov.

Analizând cererea de ajutor public judiciar, curtea de apel a reținut, prin încheierea din 15 iunie 2023 (definitivă prin încheierea din 04 octombrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, prin care a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de petentă) că "beneficiul material pe care l-ar putea obține direct petenta în urma unei eventuale admiteri a recursului și a cererii de revizuire din dosarul civil nr. x/2021 este de 20 RON", sens în care s-a apreciat că valoarea estimată a ajutorului public judiciar este disproporționată în raport cu valoarea cauzei, date fiind dispozițiile a căror neconstituționalitate o invocă recurenta.

Respingând cererea de sesizare a Curții Constituționale, curtea de apel a reținut, în mod corect, că motivele invocate (relative la încălcarea prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, că solicitarea este abuzivă, iar procedura încalcă art. 47 din Carta drepturilor fundamentale) nu sunt incidente, din moment ce motivul respingerii cererii sale de ajutor public judiciar nu era reprezentat de ipoteza circumscrisă aceluiași text de lege referitoare la caracterul abuziv al cererii formulate, care să poată constitui o premisă de analiză a încălcării respectivelor norme convenționale, ci de caracterul disproporționat al ajutorului față de valoarea obiectului cauzei, în raport cu care cererea formulată apare ca fiind nemotivată.

Or, scopul invocării excepției de neconstituționalitate nu poate fi doar acela de a supune formal jurisdicției constituționale orice dispoziție legală.

Astfel, simpla nemulțumire generică a recurentei legată de neîndeplinirea condițiilor legale pentru acordarea ajutorului public judiciar nu nu reprezintă o chestiune care să atragă îndeplinirea condițiilor de admisibilitate stabilite de Legea nr. 47/1992, atât timp cât aceasta nu a dezvoltat o motivare corespunzătoare, care să permită exercitarea unui eventual control de constituționalitate.

În acest sens, se observă că, printr-o jurisprudență constantă (Decizia nr. 1116 din 8 septembrie 2011, Decizia nr. 1313 din 4 octombrie 2011 și Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011), instanța de contencios constituțional a statuat în sensul că o excepție de neconstituționalitate care nu este motivată printr-o temeinică argumentare a relației de contrarietate existente între textul normativ contestat din punct de vedere al constituționalității și textul constituțional de referință pretins încălcat este inadmisibilă, în raport cu prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora:

"sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate".

Or, mutatis mutandis, aceleași exigențe s-au impus a fi verificate și în privința cererii recurentei, pentru ca instanța de contencios constituțional să poată fi legal învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Astfel fiind, se observă că, în mod judicios, s-a reținut de către curtea de apel faptul că, în cazul cererii recurentei, de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, dispozițiile convenționale invocate nu își găsesc aplicarea față de motivul pentru care a fost dispusă respingerea cererii de ajutor public judiciar a acesteia, aspect care atrage inadmisibilitatea solicitării de sesizare a Curții Constituționale.

Drept urmare, din moment ce motivarea excepției este una strict formală, recurenta evocând neconstituționalitatea textului de lege menționat în raport cu respectivele dispozițiile convenționale (cu corespondent în dispozițiile constituționale de referință), inaplicabil conform celor arătate, fără a argumenta într-o manieră efectivă în ce constă pretinsa contradictorialitate între acestea, în mod corect s-a reținut de către curtea de apel neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 47/1992.

În acest sens, în jurisprudența sa (par. 22 din Decizia nr. 410 din 11 iulie 2023), instanța de contencios constituțional a reținut faptul că "dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 reprezintă norme de procedură, pe care instanța care a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate este obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor excepții de neconstituționalitate care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, unica autoritate de jurisdicție constituțională (...), instanța de judecată având rol de filtru al excepției de neconstituționalitate ridicate de părți (...)."

Nici susținerile deduse judecății în prezenta cale de atac nu sunt în măsură să contureze o altă concluzie, din moment ce acestea sunt limitate la a evoca, într-o manieră succintă, considerații lipsite de substanță ale recurentei cu privire la pretinsa îndeplinire a condițiilor prevăzute de lege pentru sesizarea instanței de contencios constituțional și care nu aduc noi elemente în raport cu cele deja analizate de curte și care au fost înlăturate prin argumentele expuse în prezenta decizie, recurenta fiind în continuare în eroare cu privire la pretinsa incidență a prevederilor art. 47 din Carta drepturilor fundamentale, a căror lipsă de aplicabilitate a fost stabilită în mod judicios de către curtea de apel, astfel cum s-a arătat.

În acest sens, nu pot fi primite nici afirmațiile recurentei privitoare la greșita reținere, de către curte, a valorii pricinii, din moment ce aceste aspecte au făcut obiectul analizei jurisdicționale definitive prin încheierea din 04 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă în dosarul nr. x/2021.

Totodată, nu este lipsit de relevanță nici faptul că recurenta a obținut anterior, prin Decizia nr. 433 din 09 iunie 2015, o dezlegare din partea Curții Constituționale, care a respins, ca neîntemeiată, excepția ridicată de aceasta în dosarul nr. x/2012 al Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, în legătură cu același text de lege.

Astfel, se remarcă faptul că, prin cererea de sesizare a Curții Constituționale, petenta a invocat, pe scurt, inclusiv faptul că textul de lege în discuție ar "conduce direct la antepronunțarea judecătorilor în cauzele cu care sunt învestiți", aspect în legătură cu care, la par. 23 din decizia referită, instanța de contencios constituțional a reținut că:

"autoarea prezentei excepții mai susține că textul de lege criticat conduce la o antepronunțare a judecătorului, care, înainte de judecata pe fond, trebuie să se pronunțe, în soluționarea cererii de scutire de la plata taxei judiciare de timbru, cu privire la existența unui interes legitim pe care solicitantul îl apără și cu privire la împrejurarea dacă acțiunea introdusă contravine ordinii publice și celei constituționale. Curtea observă, sub acest aspect, că aprecierea existenței interesului legitim al solicitantului va fi făcută de judecător fără să intre în analiza fondului cauzei, ci procedând la o verificare în abstract a datelor cauzei. Tot astfel, nici în ce privește condiția ca acțiunea să nu contravină ordinii publice sau celei constituționale nu se poate susține că judecătorul s-ar antepronunța, întrucât asemenea caracteristici sunt evidente, pentru constatarea existenței acestora nefiind necesară o analiză a fondului cauzei."

Or, reiterarea ad litteram a aceleiași critici contravine caracterului obligatoriu a deciziei referite, în acord cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii din 26 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii din 26 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă în dosarul nr. x/2021, cu privire la soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.