ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1285/2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 11 aprilie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă a respins cererea formulată de contestatoarea A privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4, art. 14 alin. (1) și art. 17 din O.U.G. nr. 51/2008.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatoarea A, arătând că soluția adoptată nu este corectă, întrucât legătura cu cauza rezultă tocmai din împrejurarea că justițiabilul este obligat să se împrumute pentru a realiza și trimite cererea de ajutor public judiciar în forma și în termenul impuse de articolele a căror neconstituționalitate o susține.

Totodată, a susținut că motivarea încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale este artificial motivată, întrucât legătura cu cauza rezultă indiferent de soluția pronunțată de instanța de judecată asupra cererii de ajutor public judiciar.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând hotărârea recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

La 16 august 2023, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție-Secția I civilă contestația în anulare formulată de contestatoarea A împotriva deciziei civile nr. 851 din 16 mai 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția I civilă în dosarul nr. x/64/2021.

Prin cererea depusă la 9 noiembrie 2023, petenta a solicitat acordarea ajutorului public judiciar, sub forma asistenței prin avocat.

Prin încheierea din 18 ianuarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/1/2023/a2, Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția I civilă a respins cererea de ajutor public judiciar, reținând, în esență, că cererea dedusă judecății este de complexitate redusă, procedura de judecată fiind lipsită de dificultate.

La 17 ianuarie 2024, petenta A a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4, art. 14 alin. (1) și art. 17 din O.U.G. nr. 51/2008 susținând, în esență, că acestea sunt neconstituționale, întrucât procedura prevăzută de art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 trebuie parcursă în fiecare etapă procesuală, ceea ce aduce atingere dreptului la un proces echitabil și la soluționarea în timp rezonabil a acestuia, precum și că solicitarea de a înștiința instanța despre veniturile pe care le realizează o persoană singură, în condițiile în care aceste informații sunt deținute de către autorități, produce o vătămare a drepturilor, principiilor, valorilor garantate de art. 21 din Constituția României.

Prin încheierea recurată, pronunțată la 11 aprilie 2024 de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă, a fost respinsă cererea contestatoarei A de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4, art. 14 alin. (1) și art. 17 din O.U.G. nr. 51/2008, reținându-se că textul legal a cărui neconstituționalitate se invocă nu îndeplinește una din condițiile de admisibilitate a căror întrunire este prevăzută de lege în mod cumulativ, respectiv aceea a legăturii cu pricina în care este invocată excepția. Referitor la soluția respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale, prin reținerea neîntrunirii condiției de admisibilitate relativă la existența legăturii cu cauza, Înalta Curte apreciază că aceasta este corectă.

Se constată că posibilitatea legală recunoscută unei instanțe judecătorești de a respinge o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este dată de prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, referitoare la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, respectiv: excepția să fie ridicată în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, de către părți, instanță din oficiu sau de procuror, în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă; excepția să privească neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; prevederile a căror neconstituționalitate se invocă să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și legea sau ordonanța ori dispoziția din lege sau din ordonanță să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Așadar, prin aceste dispoziții legale se atribuie instanței în fața căreia a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate o competență specială, având ca obiect verificarea îndeplinirii, în mod cumulativ, a condițiilor de admisibilitate prevăzute de alin. (1)-(3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Cum condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, dacă una din condiții nu este îndeplinită, instanța va respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, atunci când a constatat că nu se impune învestirea instanței de contencios constituțional cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4, art. 14 alin. (1) și art. 17 din O.U.G. nr. 51/2008, nefiind întrunite cerințele textului legal care să facă posibilă sesizarea.

Se observă că obiectul dosarului, în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor anterior menționate, este reprezentat de cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma asistenței juridice gratuite în dosarul nr. x/64/2021, formulată de către petentă.

La rândul său, obiectul cauzei în care a fost formulată cererea de ajutor public judiciar este reprezentat de contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 851 din 16 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă, prin care a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat de revizuenta A împotriva deciziei nr. 163/R din data de 13 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, Secția civilă.

Analizând cererea de ajutor public judiciar, Înalta Curte a reținut, prin încheierea din 11 aprilie 2024 că cererea dedusă judecății este de complexitate redusă, procedura de judecată fiind lipsită de dificultate, astfel că respingerea cererii de ajutor public judiciar sub forma acordării asistenței prin avocat nu este de natură să încalce prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nici cele art. 24 din Constituția României.

Respingând cererea de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în mod corect, că motivele invocate (relative la încălcarea prevederilor art. 1 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și că procedura prevăzută de art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, care trebuie parcursă în fiecare etapă procesuală, astfel că aduce atingere dreptului la un proces echitabil și la soluționarea în timp rezonabil, garantat și reglementat de art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii European) nu sunt incidente, din moment ce motivul respingerii cererii sale de ajutor public judiciar nu era reprezentat de lipsa înscrisurilor doveditoare a situației financiare a petentei, ci de caracterul lipsit de dificultate al cauzei deduse judecății, în raport de care nu era necesară asistența judiciară prin avocat.

Or, scopul invocării excepției de neconstituționalitate nu poate fi doar acela de a supune formal jurisdicției constituționale orice dispoziție legală.

Astfel fiind, se observă că, în mod judicios, s-a reținut de către Înalta Curte de Casație și Justiție faptul că, în cazul cererii recurentei, de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4, art. 14 alin. (1) și art. 17 din O.U.G. nr. 51/2008, dispozițiile convenționale invocate nu își găsesc aplicarea față de motivul pentru care a fost dispusă respingerea cererii de ajutor public judiciar a acesteia, aspect care atrage inadmisibilitatea solicitării de sesizare a Curții Constituționale.

Nici susținerile deduse judecății în prezenta cale de atac nu sunt în măsură să contureze o altă concluzie, din moment ce acestea sunt limitate la a evoca, într-o manieră succintă, considerații lipsite de substanță ale recurentei cu privire la pretinsa îndeplinire a condițiilor prevăzute de lege pentru sesizarea instanței de contencios constituțional și care nu aduc noi elemente în raport cu cele deja analizate.

Cu privire la condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, Curtea Constituțională a reținut că, potrivit jurisprudenței sale, „legătura cu soluționarea cauzei”, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun aceste dispoziții legale în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului”. (a se vedea Decizia nr. 438/08.07.2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600/12.08.2014)

Referitor la această problematică, Curtea Constituțională a arătat că, în esență, „condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, respectiv a incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești, nu trebuie analizată în abstract, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat. Cu alte cuvinte, excepția de neconstituționalitate trebuie să fie realmente utilă părților care au invocat-o pentru soluționarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată.” (a se vedea decizia nr. 360/08.06.2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1017/19.10l.2022).

Întrucât în cauză, potrivit celor arătate, prin încheierea recurată în mod legal a fost constatată neîndeplinirea condiției de admisibilitate menționate, recursul nu poate fi primit.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta A împotriva încheierii din 11 aprilie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă, în dosarul nr. x/1/2023/a3.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.