ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 457/2025

Ședința publică din data de 25 februarie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 07.12.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2023, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013 și O.U.G. nr. 51/2008, precum și a dispozițiilor art. 197 și art. 200 C. proc. civ., formulată de petenta A..

Împotriva încheierii din 7.12.2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, revizuenta A. a formulat recurs la data de 09 decembrie 2023, prin e-mail, cererea fiind înregistrată în dosarul nr. x/2023; cererea de recurs a fost înaintată Completului de 5 judecători al instanței supreme, pe rolul căruia a fost înregistrată sub nr. x/2024.

Prin decizia civilă nr. 50 din 04 martie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a admis excepția necompetenței materiale a acestui complet și a declinat competența de soluționare a recursului declarat împotriva încheierii din 7 decembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2023, în favoarea secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Urmare a declinării, recursul declarat împotriva încheierii din 07 decembrie 2023 a fost înregistrat pe rolul secției I civile a instanței supreme sub nr. x/2024 și repartizat spre soluționare Completului 10.

Prin decizia nr. 1286 din 15 mai 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2024, s-a respins ca nefondat recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii din 07 decembrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2023.

Prin cererea de recurs înaintată la data de 09 decembrie 2023, recurenta a menționat că după comunicarea încheierii atacate, din 07.12.2023, va formula și înainta instanței și motivarea recursului.

La data de 18 ianuarie 2024 (moment în care recursul se afla pe rolul Completului de 5 judecători, fiind înregistrat sub nr. x/2024) recurenta a transmis secției I civile a instanței supreme și motivarea recursului declarat împotriva încheierii din 07.12.2023, indicând dosarul nr. x/2023, motiv pentru care s-a fost format dosarul nr. x/2023, ce a fost repartizat spre soluționare Completului 3 al secției I civile.

Prin decizia civilă nr. 790 din 20 martie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2023, recursul declarat împotriva încheierii din 07 decembrie 2023, astfel cum a fost motivat, a fost respins ca tardiv formulat, motivat de faptul că termenul de 48 de ore de la pronunțarea încheierii atacate s-a împlinit la data de 10 decembrie 2023, iar recursul a fost declarat la data de 18 ianuarie 2024.

Împotriva deciziei civile nr. 790 din 20 martie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, A. a formulat, în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ., contestație în anulare, aceasta fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 18.04.2024, sub nr. x/2024.

În susținerea contestației în anulare, contestatoarea a învederat că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, instanța de recurs reținând, în mod eronat, cu privire la termenul până la care poate motiva recursul prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Astfel, a învederat că instanța de recurs, în mod eronat, a reținut că recurenta, autor al excepției de neconstituționalitate, ar fi declarat calea de atac la data de 18 ianuarie 2024.

Contestatoarea a mai susținut că a declarat recursul la data de 9 decembrie 2023, iar la 18 ianuarie 2024 a depus motivarea acestuia.

A mai susținut că instanța nu a judecat recursul special prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

În consecință, contestatoarea a solicitat admiterea contestației în anulare, casarea/desființarea hotărârii atacate, cu consecința judecării pe fond a recursului și sesizarea Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate.

Intimații nu au formulat întâmpinări în prezentul dosar.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând contestația în anulare, prin raportare la motivele invocate și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea supusă analizei s-a invocat, drept motiv al contestației în anulare, art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale.

Textul legal vizează greșeli materiale cu caracter procedural, esențiale, determinante pentru soluția pronunțată, greșeli care să fi dus la pronunțarea unei soluții eronate. Atât în practică, cât și în doctrină sunt considerate a fi erori materiale care să constituie potențiale motive de contestație în anulare: respingerea unui recurs ca tardiv, față de data înregistrării la instanță, deși la dosar se afla plicul cu data poștei din care rezulta că acesta fusese trimis în interiorul termenului de recurs, anularea unui recurs ca netimbrat, în pofida faptului că la dosar se află dovada achitării integrale a taxei judiciare de timbru, anularea unui recurs ca fiind formulat de către un mandatar fără procură, deși la dosarul cauzei se află atașată dovada mandatului dat de recurent etc.

În sensul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., greșeala materială care deschide calea contestației în anulare vizează o eroare formală, evidentă, care, deși distinctă de eroarea materială care poate fi îndreptată în condițiile art. 442 C. proc. civ., nu poate fi inițiată pentru remedierea unor greșeli decurgând din calificarea cererii, aprecierea probelor, interpretarea unor dispoziții legale ori din stabilirea eronată a situației de fapt.

Astfel, noțiunea de greșeală materială nu trebuie să fie interpretată extensiv, pentru că, dacă s-ar permite un astfel de demers procedural, în realitate s-ar deschide calea unui veritabil recurs la recurs, adică reanalizarea aceluiași recurs prin redeschiderea unei judecăți soluționate definitiv, încălcându-se astfel securitatea raporturilor juridice, ceea ce legea nu permite.

Din conținutul deciziei contestate nu rezultă existența unor astfel de greșeli materiale care să ducă la anularea acesteia. Astfel, prin decizia atacată s-a respins, pentru nemotivare în termenul legal, recursul declarat împotriva unei încheieri prin care s-a respins solicitarea de sesizare a instanței de contencios constituțional, reținându-se că recursul trebuia declarat în 48 de ore de la pronunțarea încheierii recurate.

Contestatoarea a formulat critici care vizează pretinse greșeli de judecată, arătând că instanța de recurs în mod eronat a admis excepția de tardivitate, în condițiile în care partea a declarat recurs la data de 9 decembrie 2023, dar motivarea a înaintat-o la 18 ianuarie 2024.

Înalta Curte notează, însă, că, în ceea ce privește recursul declarat la data de 9 decembrie 2023, acesta a fost soluționat distinct prin decizia nr. 1286 din 15 mai 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2024, în sensul că s-a respins ca nefondat recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii din 07 decembrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2023; referitor la cererea pe care contestatoarea a înaintat-o la 18 ianuarie 2024, prin decizia contestată în cauza de față s-a respins, ca tardiv, recursul astfel cum a fost motivat.

Or, prezenta contestație în anulare specială, cale extraordinară de atac de retractare, nu poate fi primită pentru eventuala greșită aplicare a legii de către instanța de judecată, criticile în acest sens reprezentând motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în calea de atac a recursului, nu și în cadrul contestației în anulare, unde instanța este ținută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege, fără a putea să examineze legalitatea soluției pronunțate. Prin intermediul contestației în anulare nu se poate tinde la valorificarea unei erori de judecată.

Cum împrejurările reclamate de contestatoare nu se circumscriu motivului de contestație în anulare invocat, ci vizează termenul până la care poate declara/motiva recursul prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deci interpretarea unor dispoziții legale, acestea nu pot fi supuse analizei în cadrul unei contestații în anulare, deoarece această cale extraordinară de atac tinde la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea neregularităților formale, expres și limitativ prevăzute de lege, săvârșite de instanță cu ocazia judecății, iar nu pentru că dezlegarea cauzei nu a fost bine soluționată, în conformitate cu opinia contestatoarei.

Referitor la motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., în raport cu formularea clară a acestui text, rezultă că această cale extraordinară de atac nu este admisibilă decât în cazul în care instanța de recurs, respingând în totalitate sau admițând în parte recursul, a omis analizarea unui motiv de recurs ce ar fi putut conduce la admiterea în tot a acestuia, iar nu și atunci când instanța a respins recursul în temeiul unei excepții procesuale, cum este în cauza dedusă judecății, deoarece numai în cazul analizei pe fond a recursului este posibil să se omită analizarea unui motiv de recurs.

Or, având în vedere că, în cauză, recursul a fost soluționat în baza unei excepții, de tardivitate a căii de atac, se constată că nici dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. nu sunt incidente în speță.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 508 C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 790 din 20 martie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2023.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 790 din 20 martie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu intimatele S.C. B. S.R.L. și Asociația de Proprietari nr. 55 Brașov.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 februarie 2025.