ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1286/2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 7 decembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă a respins cererea formulată de contestatoarea A privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013 și O.U.G. nr. 51/2008, precum și a dispozițiilor art. 197 și art. 200 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatoarea A.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători, la 16 august 2023.

Prin decizia civilă nr. 50 din 4 martie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Completului de 5 judecători și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18 aprilie 2024, sub nr. x/1/2024, fiind repartizat aleatoriu completului x.

Prin rezoluția de primire din 19 aprilie 2024, a fost stabilit termen pentru soluționarea recursului la 15 mai 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând hotărârea recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

La 16 august 2023, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă contestația în anulare formulată de contestatoarea A împotriva deciziei civile nr. 851 din 16 mai 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă în dosarul nr. x/64/2021.

Prin rezoluția din 12 septembrie 2023, completul de filtru nr. x, învestit prin repartizare aleatorie cu soluționarea contestației în anulare, a stabilit în sarcina contestatoarei obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, conform art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin adresa comunicată la 25 septembrie 2023, conform dovezii de comunicare din dosar, obligația achitării taxei judiciare de timbru a fost adusă la cunoștința contestatoarei.

La termenul de judecată din 9 noiembrie 2023, prin serviciul registratură, contestatoarea a depus la dosar cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a prevederilor O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public în materie civilă și a prevederilor art. 197 și 200 C. proc. civ.

În dezvoltarea cererii de sesizare, în ceea ce privește neconstituționalitatea O.U.G. nr. 80/2013 în ansamblul ei, cu raportare la consumatorii vulnerabili financiar în raport cu serviciile publice de locuit, petenta a susținut că dispozițiile acestei ordonanțe, cu excepția articolelor care dispun scutirea de drept, încalcă în mod grav Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în ce privește inviolabilitatea, respectul și protejarea demnității (art. l), accesul efectiv la justiție, proces echitabil, cale de atac eficientă, termen rezonabil și pentru cetățenii europeni români vulnerabili financiar (art. 47), protecția efectivă a acestor cetățeni în raport cu serviciile publice de locuit și locuința (art. 34 alin. (3), art. 36, art. 38).

Ca atare, sunt încălcate sistematic toate principiile și valorile consacrate constituțional privind dreptatea, echitatea, garanția drepturilor, protecția sănătății, protecția vieții, dreptul la un trai decent, viață demnă, justițiabilii vulnerabili financiar fiind supuși la înfometare, îmbolnăvire, marginalizare, excluziune social.

Cu privire la O.U.G. nr. 51/2008, petenta a susținut că dispozițiile a căror neconstituționalitate a invocat-o, coroborate cu cele ale O.U.G. nr. 80/2013 încalcă valorile/principiile/garanțiile din articolele și jurisprudența CEDO, întrucât îi supune pe justițiabili la tratamente inumane, degradante, discriminatorii prin forțarea acestora să ceară ajutorului statului.

Referitor la art. 197 și art. 200 C. proc. civ., petenta a arătat că textele legale invocate încalcă, în esență sa, dreptul fundamental de acces la justiție prin disproporționata sancțiune de anulare ca netimbrată, în cazul cererilor justițiabililor care nu au venituri, dar și în cazul celor cu venit mic sau foarte mic, prin impunerea unui prag minim de venit de 300 de lei, încălcând toate articolele și principiile invocate anterior.

Prin încheierea recurată, pronunțată la 7 decembrie 2023 de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă, a fost respinsă cererea contestatoarei A de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013 și O.U.G. nr. 51/2008, precum și a dispozițiilor art. 197 și art. 200 C. proc. civ.

În motivarea soluției pronunțate, Înalta Curte a reținut că cererea de sesizare a curții de contencios constituțional a fost formulată strict formal, întrucât petenta nu a realizat o motivare propriu-zisă a excepției invocate, în sensul că nu a evocat argumente juridice privitoare la relația de contrarietate dintre dispozițiile dintre dispozițiile O.U.G. nr. 80/2013, în ansamblul ei, dispozițiile O.U.G. nr. 51/2008, în ansamblul ei și prevederile art. 197 și art. 200 C. proc. civ., și între dispozițiile constituționale pretins a fi încălcate.

În conformitate cu prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, „(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. (4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora. (5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), alin. (2) sau alin. (3), instanța respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.”

Totodată, potrivit art. 10 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională poate fi sesizată în cazurile expres prevăzute de art. 146 din Constituție, republicată, sau de legea sa organică. Alin. (2) prevede, în mod expres, că sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate.

Dispozițiile legale mai sus invocate reglementează condițiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, din redactarea Legii nr. 47/1992 rezultând că cerințele de admisibilitate a excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată.

Plecând de la aceste dispoziții legale, se reține că, pentru ca excepția de neconstituționalitate să fie admisibilă și, în consecință, să poată fi sesizată Curtea Constituțională cu soluționarea ei, este necesar ca aceasta să fie formulată în scris și motivată corespunzător. De asemenea, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: (i) excepția de neconstituționalitate să fie ridicată în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj; (ii) excepția de neconstituționalitate să aibă ca obiect legi sau ordonanțe ori dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare; (iii) legea sau ordonanța ori dispozițiile dintr-o lege sau ordonanță să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia; (iv) excepția de neconstituționalitate să nu aibă ca obiect prevederi ce au fost deja constatate neconstituționale. Întrucât aceste condiții trebuie întrunite în mod cumulativ, rezultă că neîndeplinirea uneia conduce, per se, la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale a României, ca inadmisibilă.

În aplicarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția, ca incident procedural, poate fi invocată, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Așadar, instanța are o competență specială, limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de textul evocat anterior, inclusiv a caracterului motivat al excepției, iar, în cazul în care constată îndeplinirea acestora, sesizează, printr-o încheiere motivată, Curtea Constituțională cu soluționarea excepției.

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, atunci când a constatat că nu se impune învestirea instanței de contencios constituțional cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013 și O.U.G. nr. 51/2008, precum și a dispozițiilor art. 197 și art. 200 C. proc. civ., raportat la lipsa unei motivări adecvate și suficiente, având în vedere că potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, mai sus menționat, motivarea cererii de sesizare constituie una dintre condițiile obligatorii a fi îndeplinite pentru sesizarea curții de contencios constituțional.

Întrucât în cauză, potrivit celor arătate, prin încheierea recurată în mod legal a fost constatată neîndeplinirea condiției de admisibilitate menționate, recursul nu poate fi primit.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta A împotriva încheierii din 07 decembrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă, în dosarul nr. x/1/2023/a1.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.