Decizia nr. 237/2026 — ÎCCJ, Secția I civilă — revizuire

Hotărârea pronunțată în recurs: Prin decizia nr. 851 din 16 mai 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă, în complet de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 163/R din data de 13 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, hotărâre pronunțată fiind fără cale de atac.

Hotărârea pronunțată în soluționarea cererii de revizuire: Prin decizia nr. 893 din 9 aprilie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost anulată, ca netimbrată, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 851 din 16 mai 2023 a aceleiași instanțe.

Hotărârea pronunțată în soluționarea cererii de revizuire: Prin decizia civilă nr. 2134 din 26 noiembrie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2025, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 893 din data de 9 aprilie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2025.

Contestația în anulare: Împotriva deciziei civile nr. 2134 din 26 noiembrie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2025, contestatoarea A. a formulat contestație în anulare. Prin rezoluția completului de judecată aleatoriu învestit cu soluționarea cauzei, s-a acordat termen de judecată la 10 februarie 2026, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării contestației în anulare, termen la care instanța a rămas în pronunțare, cu prioritate, asupra admisibilității căii de atac, invocată din oficiu.

Apărări formulate în cauză: Intimații nu au formulat întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând contestația în anulare din perspectiva admisibilității căii extraordinare de atac, Înalta Curte reține următoarele: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, nedevolutivă, ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive (art. 503 alin. (1) C. proc. civ.), respectiv împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de recurs (art. 503 alin. (2) C. proc. civ.), doar pentru ipotezele expres determinate de lege. În conformitate cu dispozițiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ., "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când (..) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen." În cauză, calea extraordinară de atac a fost formulată împotriva unei decizii pronunțate în soluționarea unei alte contestații în anulare, hotărâre nesupusă vreunei căi de atac, pronunțată în soluționare unei cereri de revizuire formulate împotriva unei decizii pronunțate în complet de filtru, în soluționarea unui recurs (fără cale de atac). Așadar, raportat la dispozițiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora "hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată", reiese că inclusiv decizia nr. 2134 din 26 noiembrie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2025, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o altă contestație în anulare, hotărâre ce formează obiectul contestației în anulare din litigiul pendinte, nu era supusă niciunei căi de atac. Aceasta întrucât, decizia nr. 851 din 16 mai 2023 a instanței supreme, care a declanșat șirul de căi extraordinare de atac (revizuire, contestație în anulare și prezenta contestație în anulare) a fost pronunțată în complet de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără cale de atac. Înalta Curte subliniază faptul că în complet de filtru se analizează admisibilitatea în principiu a căii de atac, respectiv aspecte ce țin de legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute la art. 486 C. proc. civ., încadrarea motivelor de casare stipulate de art. 488 C. proc. civ., precum și respectarea termenului de declarare a căii de atac. Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ. sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac." Sintagma folosită de legiuitor "nu este supusă niciunei căi de atac" are în vedere atât căile de atac ordinare, cât și cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincție între acestea, ceea ce conduce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi atacate cu contestație în anulare. Ca atare, în aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate, împotriva deciziei civile nr. 2134 din 26 noiembrie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2025 nu poate fi exercitată nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară, inclusiv contestație în anulare. Dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează principiul legalității căilor de atac, prevăd că "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei." Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Totodată, liberul acces la justiție nu oferă posibilitatea promovării tuturor căilor de atac prevăzute pentru diferite cauze, dacă, pentru anumite tipuri de litigii, legea nu le prevede, în acest sens fiind și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (hotărârea pronunțată în cauza Roseiro Bento împotriva Portugaliei). Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reținând că decizia împotriva căreia a fost promovată prezenta contestație în anulare nu este supusă niciunei căi de atac, aspect ce prevalează inclusiv în raport cu lipsurile formale, extrinseci ale cererii, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare.