Decizia nr. 778/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 1402/2017 a Judecătoriei Sectorului 2

Obiectul cererii deduse judecății: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la 26 noiembrie 2015, reclamanții A și B au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C: să se constate că reclamanții au calitatea de moștenitori ai defunctului A, decedat la 20 decembrie 1996, având fiecare cota de 1/6 din masa succesorală, conform sentinței civile nr. 14738 din 16 noiembrie 2000 a Judecătoriei Sector 2 București pronunțate în dosar nr. x/2000, și, ca urmare, au aceste cote și din imobilul situat în comuna Talpaș, sat (...), jud. Dolj compus din trei camere, pivniță și 200 m.p. teren; anularea certificatului de moștenitor suplimentar nr. 59 din 31 martie 1997, eliberat de B.N.P. D; anularea certificatului de moștenitor nr. 143 din 23 iulie 2015 eliberat de B.N.P. E și a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 177 din 28 septembrie 2015 eliberat de același notariat. I.

Sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în primă instanță: Prin sentința civilă nr. 1402 din 9 februarie 2017, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A și B, în contradictoriu cu pârâta C, pentru autoritate de lucru judecat. I.

Decizia pronunțată Tribunalul București, Secția a IV-a civilă, în apel, cu rejudecarea cauzei: Prin decizia civilă nr. 3080A din 28 septembrie 2017 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/300/2015, instanța a admis apelul, a anulat sentința și a reținut cauza spre rejudecare. Prin decizia civilă nr. 1141 din 23 martie 2018 Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a admis excepția autorității de lucru judecat în privința capătului 1 al cererii referitor la constatarea calității de moștenitori a reclamanților după defunctul A cu privire la imobilul situat în comuna Talpas, sat (...), jud. Dolj, a respins capătul 1 al cererii formulate de reclamanții A și B în contradictoriu cu pârâta C, pentru autoritate de lucru judecat și, pe cale de consecință, a respins capetele 2 și 3 ale cererii formulate de reclamanții A și B în contradictoriu cu pârâta C, referitoare la anularea certificatului de moștenitor suplimentar nr. 59 din 31 martie 1997 eliberat de Notar Public D, a certificatului de moștenitor nr. 143 din 23 iulie 2015 eliberat de Notarul Public E, precum și a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 177 din 28 septembrie 2015 eliberat de același notar public, ca neîntemeiate. I.

Deciziile pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă, în recurs: Prin decizia civilă nr. 117 din 4 februarie 2021, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a constatat perimat recursul declarat de reclamanții A și B împotriva deciziei civile nr. 1141 din 23 martie 2018 pronunțate de Tribunalul București, Secția a IV-a civilă. Prin decizia civilă nr. 1046 din data de 12 mai 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-reclamanți A și B împotriva deciziei civile nr. 117 din 4 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. I.

Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă, în revizuire: Prin decizia nr. 532 din 04 aprilie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/1/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A și B împotriva deciziei nr. 1046 din 12 mai 2022, pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/300/2015. I.

Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă, în contestație în anulare: Prin decizia nr. 260 din 06 februarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/1/2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă a anulat, ca tardivă, contestația în anulare formulată de contestatorul A împotriva deciziei nr. 532 din 4 aprilie 2023, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/1/2022. II. Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei nr. 260 din 06 februarie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă, în temeiul art. 509 pct. 7 C. proc. civ., a formulat cerere de revizuire A prin care a învederat că instanța a procedat la judecarea contestației în anulare în contradictoriu cu C, deși aceasta este decedată de câțiva ani și nu are moștenitori. Or, motivul pentru care a promovat această cale de atac a fost acela că revizuentul și fratele acestuia, B, sunt singurii moștenitori ai defunctului A, nu intimata decedată care a obținut calitatea de moștenitor prin fraudă. II.1. Apărările formulate în cauză: Intimații nu au formulat întâmpinare. II.2. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând, cu prioritate, excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată din oficiu, din perspectiva dispozițiilor art. 513 alin. (3) coroborat cu cele ale art. 509 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Revizuirea este o cale de atac de retractare, nedevolutivă, care vizează remedierea procesuală a erorilor de judecată care au condus la stabilirea greșită a situației de fapt prin hotărârea atacată. În ceea ce privește categoriile de hotărâri care pot fi supuse revizuirii, legiuitorul a stabilit, prin dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., că acestea sunt reprezentate de hotărârile judecătorești pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul. A examina fondul înseamnă a examina raportul juridic dedus judecății, prin prisma probelor administrate în cauză și a dispozițiilor de drept material aplicabile acestuia. În căile de atac, evocarea fondului presupune schimbarea hotărârii supuse controlului judiciar, ca urmare a reanalizării și reaprecierii situației și/sau a modului de interpretare a normelor de drept substanțial sau a celor de procedură, de natură să conducă la o altă dezlegare a raportului juridic litigios. Revizuentul A a solicitat, prin cererea formulată în cauză, revizuirea deciziei nr. 260 din 06 februarie 2024, pronunțate în dosarul nr. x/1/2024, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă a anulat, ca tardivă, contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 532 din 04 aprilie 2023, pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/1/2022, reținând că exercitarea căii de atac s-a produs cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 506 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce a făcut de prisos analiza excepției inadmisibilității căii de atac, precum și a aspectelor invocate de contestator. Așadar, prin decizia respectivă, instanța supremă nu a cercetat fondul cauzei, ci a procedat la analizarea, cu prioritate, a excepției tardivității contestației în anulare, în temeiul art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ., cu consecința anulării acesteia, ceea ce relevă neîndeplinirea condiției de admisibilitate a cererii de revizuire prevăzută de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea atacată neevocând fondul. Este adevărat că, prin excepție de la prevederile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., pentru motivele limitativ prevăzute de alin. (2) al aceluiași articol, respectiv, pentru motivele prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, și pentru cele prevăzute la alin. (1) pct. 4 și la punctele 7-11, pot face obiect al revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul. Deși revizuentul a invocat ca temei de drept al cererii sale motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) punctul 7 C. proc. civ., care se referă la situația în care statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii și cei puși sub interdicție judecătorească ori cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie, motiv care, potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (2) C. proc. civ. mai sus citate, ar deschide calea revizuirii și în situația în care hotărârea nu evocă fondul, Înalta Curte constată că în dezvoltarea acestuia a invocat o chestiune ce nu se subsumează situației la care respectivul caz de revizuire se referă, indicarea punctului 7 ca reprezentând fundamentul juridic al cererii deduse judecății fiind doar formală. Prin urmare, în cauză nu este incidentă ipoteza reglementată de art. 509 alin. (2) C. proc. civ., astfel că analizarea pe fond a motivului de revizuire invocat nu este posibilă. În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 509 alin. (1) din același Cod, va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A împotriva deciziei nr. 260 din 06 februarie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă, în dosarul nr. x/1/2024.