ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2523/2022

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a Vi-a Civilă sub nr x/2017 reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B. S.R.L., C., D., E., a solicitat instanței să pronunțe o sentință prin care să se constate nulitatea absolută a donației încheiate de către F., precum și a Actului adițional la contractul și statutul B. S.R.L. autentificat sub nr. x/14.12.1993 de către Notariatul de Stat al Sectorului 6, iar pe cale de consecință să se dispună repunerea părților in situația anterioară, să se constate repunerea în termenul legal de prescripție privind exercitarea dreptului de opțiune cu privire la calitatea de asociat, precum și a dreptului privind obligarea societății pârâte la plata dividendelor și a tuturor drepturilor care decurg din calitatea de asociat a reclamantei, să se constate calitatea reclamantei de asociat în cadrul "B." S.R.L. ca urmare a dezbaterii succesiunii de pe urma defunctului G. și a defunctei F., să se dispună obligarea societății pârâte la plata dividendelor și a tuturor drepturilor care decurg din calitatea de asociat a reclamantei, să se dispună obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1931/25.06.2020 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017 s-a respins capătul de cerere principal având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de donație, formulat de reclamanta A., ca lipsit de obiect, s-a respins capătul de cerere principal având ca obiect constatarea nulității absolute a Actului adițional la Statului B. S.R.L., autentificat sub nr. x/14.12.1993, ca lipsit de interes, s-au respins ca inadmisibile capetele de cerere principale având ca obiect constatarea calității de asociat a reclamantei și constatarea repunerii în termenul legal de prescripție privind exercitarea dreptului de opțiune cu privire la calitatea de asociat, precum și a dreptului privind obligarea societății pârâte la plata dividendelor și a tuturor drepturilor care decurg din calitatea de asociat a reclamantei, s-a respins ca prescris capătul de cerere principal având ca obiect obligarea societății pârâte la plata dividendelor și a tuturor drepturilor care decurg din calitatea de asociat a reclamantei și s-a respins ca inadmisibilă cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant D..

Împotriva a acestei sentințe civile a formulat apel reclamanta A. prin care a solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

La data de 02.12.2020 pârâtul D. a formulat apel incident, prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității cererii reconvenționale și admiterea cererii reconvenționale astfel cum a fost formulată, respectiv să se constatate nulitatea absolută a Certificatului de moștenitor nr. x din 22.11.2017- Supliment la Certificatul de moștenitor nr. x din 20.04.1993 al Notariatului de Stat Sector 5 București și a încheierii de rectificare nr. 69 din 27.11.2017 emisă de H., să se dispună anularea Certificatului de moștenitor nr. x din 22.11.2017 - Supliment la Certificatul de moștenitor nr. x din 20.04.1993 al Notariatului de Stat Sector 5 București și a încheierii de rectificare nr. 69 din 27.11.2017 emisă de H. și să se dispună repunerea părților în situația anterioară întocmirii Certificatului de moștenitor nr. x din 22.11.2017 - Supliment la Certificatul de moștenitor nr. x din 20.04.1993 al Notariatului de Stat Sector 5 București și emiterii încheierii de rectificare nr. 69 din 27.11.2017 emisă de H..

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă prin decizia nr. 1627/2021 din 7 octombrie 2021 a admis apelul principal formulat de apelanta reclamantă A., împotriva sentinței civile nr. 1931/25.06.2020 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu apelantele pârâte I. (în calitate de moștenitor al lui D.) și J. (în calitate de moștenitor al lui D.) și cu intimații pârâți B. S.R.L., C. și E..

A admis apelul incident formulat de apelantele pârâte I. (în calitate de moștenitor al lui D.) și J. (în calitate de moștenitor al lui D. împotriva sentinței civile nr. 1931/25.06.2020 pronunțate de Tribunalul București, secția a Vi-a Civilă în dosarul nr. x/2017. A anulat în parte sentința apelată.

A respins excepția lipsei de interes a capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a actului adițional la statutul B. S.R.L., autentificat sub nr. x/14.12.1993. A respins excepția inadmisibilității cererii reconvenționale.

A trimis spre rejudecare aceleiași instanțe capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a actului adițional la statutul B. S.R.L., autentificat sub nr. x/14.12.1993 și cererea reconvențională.

A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

La data de 28 decembrie 2021, recurentele-pârâte I., J., C. și B. S.R.L. au declarat recursuri împotriva deciziei nr. 1627/2021 din 7 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Motivele de casare în ceea ce privește recursul declarat de recurentele-pârate I. și J..

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Sub un prim aspect, se susține că hotărârea instanței de apel este nemotivată în ceea ce privește apărările formulate prin întâmpinare pe care instanța le-a înlăturat sumar.

Sub al doilea aspect, recurentele invocă incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., raportat la încălcarea dreptului la apărare, prevăzut de art. 24 din Constituția României, sens în care se arată că instanța de apel nu a ținut cont de apărările acestora, nu le-a analizat și nu le-a pus în discuția părților, astfel că nu au fost respectate principiile contradictorialității și oralității.

Instanța de apel nu a pus în discuția părților calificarea drept motive de fond a apărărilor pârâtelor în ce privește excepția lipsei de interes, referitoare la lipsa beneficiului real și concret al anulării actului adițional și la imposibilitatea dobândirii de către intimată a părților sociale ca urmare a includerii actului adițional în hotărârea definitivă și drept urmare instanța de apel a pus în imposibilitate obiectivă de a fi combătută la obiect această calificare.

În consecință, a fost încălcat dreptul la apărare instanța de apel pronunțându-se asupra unei calificări pe care nu a pus-o în discuția părților și față de care recurentele nu s-au putut apăra.

În raport de motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentele susțin încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Instanța de apel a invocat din oficiu calificarea apărărilor pe excepție ca apărări de fond, dar nu a pus în discuția părților această calificare pentru a putea fi exercitat dreptul la apărare față de aceasta, cu respectarea principiilor contradictorialității și oralității.

De asemenea, nu a pus în discuția părților niciuna dintre împrejurările de fapt și temeiurile de drept prezentate prin întâmpinare din această neregularitate decurgând în mod direct nemotivarea hotărârii pronunțate și pronunțarea unei soluții netemeinice și nelegale.

Cererea de recurs formulată de B. S.R.L. a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ.

Sub un prim aspect, recurenta-pârâtă arată că decizia recurată a fost dată cu încălcarea autorității de lucru judecat, devenind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 7 C. proc. civ.

În acest sens, invocă excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 1931 din 25.06.2020 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017 și arată că, atât dispozitivul deciziei instanței de apel cât și considerentele încalcă autoritatea de lucru judecat a acesteia, chestiunea litigioasă deja tranșată fiind respingerea definitivă a cererii reclamantei de constatare a calității sale de asociat, în considerarea calității acesteia de moștenitoare a defunctului său tată, G..

Sub al doilea aspect, recurenta invocă faptul că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, devenind incident motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., atâta timp cât instanța a reprodus doar elementele interesului procesual enumerate în art. 33 C. proc. civ., fără să motiveze de ce consideră că interesul intimatei ar fi un interes legitim, personal, născut și actual.

Relevanța juridică a lipsei motivării este deplină, în sensul că dacă instanța ar fi examinat cu adevărat aceste caracteristici, ar fi rezultat o soluție contrară.

În condițiile în care intimatei i-au fost respinse pretențiile aceasta nu are interes procesual personal să obțină anularea Actului adițional, fără să obțină niciun folos practic pentru sine, dată fiind neapelarea respingerii celorlalte capete de cerere, cu alte cuvinte nu ar putea deveni asociat și nici nu ar putea dobândi dreptul la dividende sau alte drepturi decurgând din această calitate.

În raport cu prevederile societare, intimata nu poate dobândi în virtutea succesiunii legale de pe urma defunctului său tată nici părți sociale și nici drepturi aferente acestora, cu atât mai mult nejustificându-se caracterul actual, legitim, personal și practic al interesului său procesual.

Instanța de apel nu a motivat decizia ci s-a limitat la redarea textului de lege fără să facă aplicarea acestuia la împrejurările concrete ale pricinii, la soluțiile instanței de fond intrate sub autoritatea lucrului judecat, la apărările recurentei și la înscrisurile doveditoare aflate la dosarul cauzei.

Instanța de apel nu a răspuns niciunuia dintre motivele de fapt și de drept invocate în apel de recurente, nu le-a combătut sau înlăturat motivat, aspect sub care hotărârea pronunțată apare ca nemotivată.

Cu privire la nemotivarea deciziei instanței de apel, recurenta invocă doctrina și jurisprudența în materie, precum și dispozițiile art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, text a cărei încălcare atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Sub al treilea aspect recurenta susține că instanța de apel a ignorat motivele de fapt și de drept invocate în susținerea cererii, încălcând prin aceasta dreptul la apărare prevăzut și garantat de art. 24 din Constituția României și de art. 6 din CEDO, ceea ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Instanța de apel nu a pus în discuția părților apărările recurentei, ignorând excepția autorității de lucru judecat.

Motivele de casare în ceea ce privește recursul declarat de recurentul-pârât C..

O primă critică adusă deciziei recurate se referă la excepția autorității de lucru judecat provizorie a sentinței civile nr. 1931 din 25.06.2020 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în prezentul dosar, subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 7 C. proc. civ.

Recurentul arată că a invocat această excepție în ceea ce privește dispozitivul sentinței evocate, rămasă definitivă prin neapelare, față de considerentul instanței de apel potrivit căruia " cel puțin din perspectiva calității de moștenitor de pe urma defunctului său tată, G., reclamanta justifică un interes legitim, personal, născut și actual deoarece urmărește să se prevaleze în urma anulării actului adițional, de dispozițiile art. 4 din Contractul de societate, care la alin. (2) prevede că cei care moștenesc părțile sociale ale membrilor fondatori capătă automat drepturile acestora".

Intimata nu are drepturi de care să se prevaleze, în urma anulării Actului adițional, fiind respinse definitiv toate celelalte capete de cerere, prin care a solicitat diverse drepturi, inclusiv cel privind constatarea calității sale de asociat ca urmare a calității sale de moștenitoare a defuncților săi părinți.

În consecință, arată recurentul, dispozitivul și considerentul instanței de apel încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârii definitive care dezleagă problema de drept a imposibilității dobândirii de către intimată a calității de asociat în cadrul B. S.R.L., astfel încât este lipsit de interes procesual legitim, practic și actual pentru aceasta să solicite anularea Actului adițional fără ca prin aceasta să dobândească vreun drept legitim sau folos practic.

Față de aceste considerente și raportat la dispozițiile art. 430 alin. (4) C. proc. civ., se impunea respingerea cererii ca inadmisibilă.

În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 6615 din 25.10.1993 pronunțată în dosarul nr. x/1993 al Judecătoriei Sectorului 6 București, prin care instanța de judecată a luat act în mod definitiv și irevocabil de retragerea din societate a asociatei F., recurentul apreciază incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 7 raportat la art. 435 alin. (1) C. proc. civ.

Soluția pronunțată a intrat sub autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește susținerea temeiniciei cererii de respingere ca lipsit de interes a capătului de cerere al acesteia având ca obiect anularea actului adițional.

Actul adițional are ca obiect cesionarea de către F. a celor 5 părți sociale deținute în calitate de moștenitoare a defunctului său soț G..

Prin hotărârea sa, instanța de apel a reținut această cesiune care a stat la baza retragerii acesteia din societate a mamei intimatei, defuncta F., luând act de retragerea consensuală.

Actul adițional contestat nu are o existență de sine stătătoare și nu-și produce efectele juridice ca urmare a acesteia, ci este un înscris doveditor, o probă în dosarul de litigiu soluționat prin hotărârea judecătorească definitivă, aceasta fiind cea care-și produce efectele juridice depline, fiind opozabilă intimatei.

Recurentul subliniază că nu Actul adițional a fost înregistrat la Registrul Comerțului, ci hotărârea judecătorească susmenționată astfel cum rezultă din cererea de înscriere mențiuni înregistrată sub nr. x din 14.03.1994, admisă de judecătorul delegat prin încheierea din data de 29.03.1994.

În această situație este lipsit de interes demersul intimatei de anulare a actului adițional, câtă vreme își produce efectele juridice depline, cu autoritate de lucru judecat, hotărârea judecătorească ce-l include și dispune mult mai cuprinzător și asupra consecințelor sale juridice.

Drept urmare, cererea de apel a intimatei este inadmisibilă, iar sentința instanței de fond de respingere ca lipsit de interes a capătului de cerere privind anularea actului adițional este temeinică și legală.

Recurentul invocă și motivul de casare reprezentat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

În motivarea acestuia, arată că apelanta nu a contestat soluția instanței de fond din perspectiva interesului său în ceea ce privește părțile sociale moștenite de pe urma defunctei sale mame F., deci nu a investit instanța de apel cu cererea de constatare a interesului său procesual din această perspectivă, a cotei de moștenire cuvenite de pe urma defunctei sale mame.

Cu toate acestea instanța de apel a pronunțat o soluție în ceea ce privește respingerea excepției lipsei de interes în integralitatea sa, atât din perspectiva cotelor ce i-ar fi revenit intimatei de pe urma defunctului sau tată, G., cât și a celor ce i-ar fi revenit de pe urma defunctei sale mame F..

Recurentul susține că motivarea pe acest aspect este incompletă, confuză, fără a reieși în mod clar faptul că există certitudinea că instanța de apel a considerat că intimata justifică un interes procesual și în ceea ce privește părțile de fond la care cauza a fost trimisă spre rejudecare se va afla în dubiu în privința examinării acestei probleme sau nu.

Pe de altă parte, recurentul susține și teza existenței motivelor contradictorii între considerente și dispozitiv, în sensul că acest considerent limitează interesul procesual al intimatei la perspectiva calității de moștenitor de pe urma defuntului său tată, G., iar soluția dispusă nu limitează rejudecarea pe fond a capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a actului adițional la statutului B. S.R.L..

Se mai susține faptul că decizia recurată este nemotivată și pentru că instanța de apel nu a motivat respingerea apărărilor recurentului din întâmpinare, nu a motivat respingerea excepției inadmisibilității, pe care nu a pus-o în discuția părților.

Intimata-pârâtă E. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de A..

La data de 24.02.2022 intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare la cererea de recurs formulată de I. și J., prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei recurate la legală și temeinică.

La data de 24.02.2022 intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare la cererea de recurs formulată de C., prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei recurate la legală și temeinică.

La data de 24.02.2022 intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare la cererea de recurs formulată de B. S.R.L., prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei recurate la legală și temeinică.

La 03.03.2022, intimata-pârâtă E. a formulat întâmpinare la cererea de recurs formulată de I. și J. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate, admiterea excepției lipsei de interes a intimatei Mogoș referitor la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolite a Actului adițional la contractul și statutul B. S.R.L., respingerea apelului ca nefondat, respingerea capătului de cerere menționat ca lipsit de interes și pe fond menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul București, secția a Vi-a Civilă, ca legală și temeinică.

La 21.03.2022, recurentul-pârât C. a formulat răspuns la întâmpinare depusă de A..

Prin încheierea din data de 26.05.2022 a fost dispusă comunicarea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate de pârâtele I., J., C. și B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1627/2021 din 07 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, către părți și pune în vedere acestora că au posibilitatea să depună în scris un punct de vedere în termen de 10 zile de la data comunicării acestuia.

Prin încheierea din data de 29.09.2022 au fost admise în principiu recursurile declarate de recurenții-pârâți I. și J., B. S.R.L. și C. împotriva deciziei nr. 1627/2021 din 7 octombrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. și intimata-pârâtă E., fiind acordat termen pentru judecata recursurilor la data de 24 noiembrie 2022, în ședința publică, cu citarea părților.

Examinând recursurile în conformitate cu art. 483 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin decizia atacată a fost admis apelul reclamantei și anulată în parte sentința apelată în sensul respingerii excepției lipsei de interes a capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a Actului adițional la Statutul B. S.R.L., curtea constatând că argumentele reținute de prima instanță în susținerea excepției lipsei de interes privește calitatea reclamantei de succesor al mamei sale F., însă reclamanta a invocat în cauză calitatea sa de moștenitor de pe urma tatălui său, G., fost asociat in societatea pârâtă. În acest sens, a mai reținut instanța, reclamanta se prevalează de Certificatul de moștenitor nr. x/22.11.2017, supliment la Certificatul de moștenitor nr. x/20.04.1993, în care sunt menționate în masa succesorală 5 părți sociale a câte 10 RON fiecare, respectiv 25% din Capitalul Social al B. S.R.L., prin urmare, cel puțin din perspectiva calității de moștenitor de pe urma defunctului sau tată, G., reclamanta justifică un interes legitim, personal, născut și actual deoarece urmărește să se prevaleze, în urma anulării actului adițional, de dispozițiile art. 4 din Contractul de societate.

Reținând că reclamanta justifică interes în formularea cererii de constatare a nulității absolute a Actului adițional la statutul B. în calitatea sa de moștenitor de pe urma defunctului său tată, G., în temeiul art. 480 alin. (3) C. proc. civ. curtea a admis apelul principal, a anulat în parte sentința apelată, a respins excepția lipsei de interes a capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a actului adițional la statutul B. S.R.L. și, întrucât s-a solicitat expres prin cererea de apel trimiterea cauzei spre rejudecare, a trimis spre rejudecare aceleiași instanțe acest capăt de cerere.

Așadar, instanța a dispus anularea sentinței primei instanțe pe considerentul greșitei aprecieri a dispozițiilor care reglementează interesul ca element al acțiunii, motiv pentru care, în raport cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. respingând excepția lipsei de interes, nu a mai intrat în analiza fondului.

Din examinarea cererilor de recurs rezultă că recurenții au formulat critici comune, motiv pentru care analizarea acestora se va face prin considerente comune.

O primă critică comună vizează motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 7 C. proc. civ. prin care se arată că decizia recurată a fost dată cu încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 1931 din 25.06.2020 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017, în primă instanță.

Critica este nefondată.

Potrivit art. 430 alin. (4). C. proc. civ. când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie.

Acest text de lege consacră autoritatea de lucru judecat provizorie, atunci când hotărârea este supusă apelului sau recursului și ea funcționează până la expirarea termenului de apel sau recurs, după caz, pentru ipoteza în care, deși supusă apelului sau recursului, calea de atac nu a fost exercitată, ori până la respingerea acestor căi de atac, atunci când s-a făcut uz de ele.

În cazul în care calea de atac este admisă, iar hotărârea este schimbată sau modificată în tot sau în parte, autoritatea de lucru judecat provizorie se desființează cu efect retroactiv pentru partea din hotărâre care a fost reformată în căile de atac.

Prin decizia atacată a fost anulată în parte sentința pronunțată de prima instanță, fiind cauza trimisă pentru rejudecare în ceea ce privește analizarea pe fond a capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a actului adițional la statutul B. S.R.L., autentificat sub nr. x/14.12.1993.

O astfel de soluție are ca efect desființarea autorității de lucru provizorii a sentinței primei instanțe în ceea ce privește capătul de cerere menționat, astfel că ceea ce a dezlegat prima instanță pe acest aspect nu se mai bucură de autoritate de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat a hotărârii primei instanțe a fost susținută și din perspectiva faptului că, fiind respinse definitiv toate celelalte capete de cerere, prin care reclamanta a solicitat diverse drepturi, aceasta nu mai are un folos practic de care să se prevaleze, în urma anulării Actului adițional.

Critica nu este fondată având în vedere că rejudecarea cauzei vizează capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a actului adițional la statutul B. S.R.L. din perspectiva calității de moștenitor a reclamantei după tatăl acesteia, instanța de apel reținând că prima instanță a soluționat excepția lipsei de interes a reclamantei după mama acesteia.

Rezultă că soluția de trimitere spre rejudecare a acestui capăt de cerere a fost necesară având în vedere că prima instanță a soluționat-o dintr-o perspectivă greșită.

În consecință, este nefondată susținerea potrivit căreia în acest moment procesual reclamanta nu ar mai avea niciun interes procesual legitim, practic și actual pentru a solicita anularea Actului adițional pe considerentul că nu a apelat integral sentința primei instanțe, critica vizând în fapt aspecte de fond pe care instanța nu le-a dezlegat.

Recurenții au apreciat incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 7 raportat la art. 435 alin. (1) C. proc. civ. și în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 6615 din 25.10.1993 pronunțată în dosarul nr. x/1993 al Judecătoriei Sectorului 6 București.

Această critică a fost invocată și în fața instanței de apel care a reținut că apărările intimatelor referitor la efectele sentinței civile nr. 6615/25.10.1993 pronunțată în dosarul de 4453/1993 de Judecătoria Sectorului 6 București sunt aspecte care țin de temeinicia/netemeinicia cererii formulate de reclamantă, iar nu de interesul acesteia în formularea cererii.

Considerentele instanței de apel sunt corecte având în vedere că prima instanță s-a pronunțat exclusiv pe excepția lipsei de interes, lăsând fondul cauzei neanalizat, ceea ce a atras incidența dispozițiilor art. 480 alin. (3) C. proc. civ., respectiv trimiterea cauzei primei instanțe pentru judecarea fondului.

O altă critică comună vizează motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenții susținând faptul că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază deoarece elementele interesului procesual enumerate în art. 33 C. proc. civ., nu fost analizate în substanța lor ci doar formal, ceea ce a condus la o soluție greșită pe acest aspect.

Înalta Curte va înlătura această critică ca nefondată având în vedere că din considerentele deciziei atacate rezultă că instanța nu a realizat o analiză formală a interesului ca o condiție esențială de exercitare a acțiunii, ci a constatat că lipsa interesului a fost greșit analizată de prima instanță raportat la conținutul cererii de chemare în judecată.

Legat de lipsa interesului reclamantei recurenții susțin că limitele apelului exercitat de aceasta nu mai permit dobândirea unor drepturi și astfel demersul judiciar al acesteia este în acest moment lipsit de relevanță practică.

În condițiile în care instanța de apel a fost învestită cu soluționarea excepției lipsei de interes, în aplicarea dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. aceasta s-a pronunțat asupra excepției cu prioritate fără a mai analiza fondul cauzei sau apărările formulate de intimate întrucât vizau aspecte de netemeinicie a sentinței, iar nu critici pe aspectul interesului procesual al reclamantei.

În consecință, instanța de apel a motivat decizia exclusiv din perspectiva excepției lipsei de interes, fiind respectate atât dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) cât și dispozițiile art. 248 alin. (1) din același cod.

Contrar susținerilor recurentelor instanța de apel s-a raportat la limitele apelului exercitat de reclamantă, limite care nu impun instanței menționarea expresă a efectului neapelării de către apelantă a tuturor capetelor de cerere cu care a învestit prima instanță, deoarece acesta rezultă din lege.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe noi ori, după caz, cercetarea pe fond a cauzei.

Soluționarea apelului în condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. nu reprezintă o încălcare a dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituția României și de art. 6 din CEDO, ci o măsură legală cu consecințe expres prevăzute de legiuitor, respectiv necercetarea pe fond a cauzei.

Tot în susținerea motivului de recurs prevăzut de art. art. 488 pct. 6 C. proc. civ. s-a mai arătat că decizia atacată este incomplet motivată deoarece nu există certitudinea că instanța de apel a considerat că intimata justifică un interes procesual și în ceea ce privește părțile sociale moștenite de la mama sa.

Înalta Curte constată că motivul pentru care a fost respinsă excepția lipsei de interes și a fost dispusă trimiterea cauzei spre rejudecare rezultă din considerente și acesta vizează cererea de constatare a nulității absolute a Actului adițional la statutul B. în calitatea reclamantei de moștenitoare de pe urma defunctului său tată, G., astfel că și această critică este nefondată.

În cadrul aceluiași motiv de recurs s-a susținut și teza existenței motivelor contradictorii, în sensul că din considerente rezultă limitarea interesului procesual al intimatei la perspectiva calității de moștenitor de pe urma defunctului său tată, G., însă dispozitivul nu limitează rejudecarea pe fond a capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a actului adițional la statutului B. S.R.L..

Critica nu este fondată întrucât interesul nu poate fi analizat dintr-o perspectivă formală ci în raport cu unul sau mai multe capete de cerere, astfel că nu există contradictorialitate între considerente și dispozitiv sub acest aspect.

Decizia instanței de apel a fost criticată și prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., arătându-se faptul că instanța de apel a invocat din oficiu calificarea apărărilor pe excepție ca apărări de fond, dar nu a pus în discuția părților această calificare pentru a putea fi exercitat dreptul la apărare față de aceasta, cu respectarea principiilor contradictorialității și oralității. De asemenea, nu a pus în discuția părților niciuna dintre împrejurările de fapt și temeiurile de drept prezentate prin întâmpinare din această neregularitate decurgând în mod direct nemotivarea hotărârii pronunțate și pronunțarea unei soluții netemeinice și nelegale.

Acest motiv de recurs vizează nelegalitatea hotărârii pronunțate cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Criticile formulate în temeiul acestui motiv de nelegalitate sunt nefondate întrucât nu au în vedere cadrul procesual în care a fost pronunțată hotărârea cadrul procesual ce atrage aplicabilitatea unor norme procedurale specifice.

Astfel, în soluționarea apelului instanța a aplicat regulile procedurale adecvate limitelor apelului, respectiv art. 480 alin. (3) raportat la art. 248 alin. (1) C. proc. civ., apelanta fiind cea care a criticat soluția de admitere a excepției lipsei de interes în limitele căreia instanța de apel s-a pronunțat.

Contrar acestor limite recurentele au invocat aspecte de fond ale cauzei care vizau respingerea apelului reclamantei însă aceste apărări au fost înlăturate de instanță ca nefiind relevante sub aspectul lipsei de interes a cărei analiză și soluționare are prioritate, astfel că nu a avut loc o calificare a acestor apărări cum greșit se susține, dreptul la apărare a recurentelor fiind respectat.

În cauză a fost invocată și incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., raportat la încălcarea dreptului la apărare, prevăzut de art. 24 din Constituția României, în sensul că instanța de apel nu a ținut cont de apărările acestora, nu le-a analizat și nu le-a pus în discuția părților, astfel că nu au fost respectate principiile contradictorialității și oralității.

Înalta Curte constată că, deși acest motiv de recurs vizează încălcarea normelor de drept material, criticile formulate în temeiul acestuia vizează încălcarea unor norme procedurale care au fost deja analizate prin considerentele aferente motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Față de considerentele reținute, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-pârâți I. și J. (în calitate de moștenitori ai lui D.), C. și B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1627/2021 din 07 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-pârâți I. și J. (în calitate de moștenitori ai lui D.), C. și B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1627/2021 din 07 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. și intimata-pârâtă E..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2022.