ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1768/2024

Ședința publică din data de 10 octombrie 2024

Asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:

În cadrul dosarului nr. x/2022, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, având ca obiect recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 6/2023-A/10.01.2023, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, petentul A. a solicitat acordarea ajutorului public judiciar, sub forma asistenței prin avocat.

Prin încheierea din 06.03.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins cererea.

Împotriva acestei încheieri, petentul a formulat cerere de reexaminare.

Prin încheierea din 16.05.2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2022.1, a fost respinsă cererea formulată de petentul A. privind reexaminarea încheierii de ședință din 06.03.2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2022.

Împotriva acestei încheieri, contestatorul A. a formulat contestație în anulare, prin care a solicitat admiterea contestației în anulare, iar prin decizia ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a încheierii atacate.

Contestatorul arată că, prin soluția pronunțată, i-a fost încălcat dreptul constituțional de acces la justiție, protejat de art. 6 din C.E.D.O.

Astfel, contestatorul învederează că, deși a făcut demersuri, nu a reușit să obțină informații privind termenul la care se va soluționa cererea de reexaminare, fiind astfel în imposibilitate de a formula note de ședință pentru termenul din 16.05.2024. Apreciază că personalul instanței a încălcat normele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, în concordanță cu art. 174 și urm. C. proc. civ., și a adus atingere dreptului petentului la apărare și la un proces echitabil prevăzut de art. 6 C.E.D.O., iar soluția instanței de control judiciar nu poate fi decât anularea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Susține că motivul de contestație în anulare reglementat de dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. vizează o situație obiectivă, în care partea nu a fost legal citată și nici nu s-a prezentat în fața instanței de judecată, legiuitorul prezumând necunoașterea de către aceasta a termenului de judecată și, prin urmare, vătămarea adusă drepturilor sale procesuale.

Așadar, arată că încheierea este nelegală, întrucât a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor privind primul termen de judecată al cererii de reexaminare, termen care nu a fost adus la cunoștința petentului prin afișare pe site-ul instanței de judecată.

În continuare, susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind calitatea legilor, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 31 privind dreptul la informație, art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 14 privind interzicerea discriminării și art. 53 privind apărarea drepturilor omului recunoscute prin Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Accesul la o instanță înseamnă asigurarea și acordarea tuturor garanțiilor procedurale, necesare realizării unui proces echitabil, or, susține că, în cazul acestuia, acest drept a fost eliminat.

Invocă și prevederile art. 124 alin. (2) din Constituția României, privind caracterul unic, imparțial și egal al justiției.

Referitor la dispoziția "fără citarea părților", susține că nu echivalează cu sintagma "fără prezența părților", sens în care arată că, atâta vreme cât legiuitorul a precizat doar faptul că judecata se face fără citarea părților, iar citarea se referă la procedura instituită prin art. 153 și urm. C. proc. civ., rezultă cu evidență că spiritul normelor în discuție nu este în sensul interzicerii participării părților, care pot fi încunoștințate de coordonatele judecății prin alte mijloace, care nu au fost asigurate de către instanța de judecată în acest caz.

Mai susține că i-a fost îngrădit dreptul de a depune concluzii scrise, chiar dacă nu era obligatorie citarea părților.

În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile la care contestatorul a făcut referire.

Contestația în anulare a fost comunicată intimatei B. la 11.07.2024, iar aceasta a formulat întâmpinare, la 12.08.2024, prin care a solicitat respingerea contestației, ca inadmisibilă.

Întâmpinarea a fost comunicată contestatorului, care, la 06.09.2024, a depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, constată următoarele:

Contestația în anulare are ca obiect încheierea din 16.05.2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2022.1, prin care a fost respinsă cererea formulată de petentul A. privind reexaminarea încheierii de ședință din 06.03.2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2022.

Instanța supremă reține că, prin încheierea din 06.03.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins cererea petentului A. privind acordarea ajutorului public judiciar sub forma asistenței prin avocat în cadrul dosarului nr. x/2022

Din verificările efectuate în sistemul informatic al instanțelor, se constată că, prin decizia nr. 1425 din 19 iunie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2022, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 6/2003-A/10.01.2023, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă.

Potrivit art. 458 C. proc. civ. "Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane."

Așadar, una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile în vederea protecției dreptului subiectiv este și aceea ca titularul ei să justifice, printre altele, un interes actual, determinat și legitim, condiție ce subzistă și în cazul exercitării căilor de atac.

Întrucât contestația în anulare a vizat nemulțumirea petentului A. legată de măsura instanței de respingere a cererii de acordare a ajutorului public judiciar prin avocat, în soluționarea recursului ce face obiectul dosarului nr. x/2022, iar recursul a fost soluționat la 19 iunie 2024, contestatorul nu mai justifică un interes actual în judecarea căii extraordinare de atac exercitate împotriva respectivei încheieri, demersul procesual fiind lipsit de finalitate practică din punct de vedere juridic.

Față de această împrejurare, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 33 și art. 458 din același cod, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes și va respinge, ca fiind lipsită de interes, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii de ședință din 16 mai 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.1.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii de ședință din 16 mai 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.1., ca fiind lipsită de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 octombrie 2024.