ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 457/2024

Ședința publică din data de 15 februarie 2024

Deliberând asupra recursului dedus judecății, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 10 septembrie 2020, sub dosar nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E. și F. a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 4.000.000 RON fiecare, reprezentând daune morale.

Prin sentința civilă nr. 3978 din 14 octombrie 2021, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și s-a dispus trimiterea cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții C., D., E. și F., instanței judecătorești competente, Tribunalul Bihor; s-a dispus avansarea onorariului avocatului din oficiu al reclamantului, numit prin delegația pentru asistență judiciară gratuită nr. 119/2.03.2021, din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Constanța, pentru avocat G., respectiv 1567 RON.

Prin sentința civilă nr. 66 din 5 aprilie 2022, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția I civilă a fost respinsă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E. și F.; s-a dispus ca onorariul avocatului desemnat pentru asigurarea asistenței juridice gratuite, în sumă de 1567 RON, să fie suportat din fondurile Ministerului de Justiție.

Prin decizia civilă nr. 307 din 7 martie 2023, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului B., invocată din oficiu; a respins apelul civil declarat de către apelantul-reclamant A., în contradictoriu cu intimatul B., pentru lipsa capacității procesuale de folosință a acestui intimat; a respins, ca nefondat, apelul civil declarat de către apelantul-reclamant A., în contradictoriu cu pârâții C., D., E. și F. împotriva sentinței civile nr. 66/C din 5 aprilie 2022, pronunțată de Tribunalul Bihor; a dispus plata sumei de 1700 RON, în favoarea doamnei avocat H., din fondul Ministerului Justiției, reprezentând onorariu avocat în apel, conform delegației pentru asistență juridică gratuită nr. 75/24.02.2023.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a declarat recurs, neîntemeiat în drept, reclamantul A., susținând că nu s-a judecat fondul în apel, hotărârea este nemotivată în fapt și în drept, nu este semnată și au fost încălcate regulile de procedură și de drept material.

La 4 octombrie 2023, intimatul D. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin întâmpinarea depusă la 22 octombrie 2023, intimatul E. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin întâmpinarea depusă la 10 noiembrie 2023, intimatul C. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La 6 februarie 2024, intimatul F. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin rezoluția din 10 octombrie 2023 a fost fixat termen de judecată la data de 15 februarie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, pentru soluționarea recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul în raport cu excepția nulității, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Dispozițiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor, iar dispozițiile art. 488 alin. (1), punctele 1-8 din același act normativ prevăd, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri.

Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalității hotărârii atacate se face numai în raport cu motivele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

Așadar, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate menționate în art. 488 din C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate.

În cuprinsul memoriului de recurs, neîntemeiat în drept, recurentul A. invocă faptul că nu s-a judecat fondul cauzei în apel, hotărârea este nemotivată în fapt și în drept, nu este semnată și au fost încălcate regulile de procedură și de drept material.

Înalta Curte reține că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici concrete asupra raționamentului curții de apel care a determinat soluția de respingere, ca nefondat, a apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 66/C din 5 aprilie 2022, pronunțată de Tribunalul Bihor și care să tindă a demonstra nelegalitatea judecății finalizate prin decizia recurată.

Pentru declanșarea mecanismului de exercitare a recursului este necesar a fi indicate motivele pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanța care a pronunțat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale invocate.

Pentru a putea conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la invocarea formală și generică a motivelor de recurs, în speță nemotivarea hotărârii și încălcarea normelor de drept material și procesual, întrucât condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor imputate instanței.

Fără existența unor expuneri care să reflecte raționamentul eronat al instanței de apel ori fără argumente clare care să arate maniera eronată de interpretare a normelor de drept procedural și material incidente în cauză, instanța de recurs nu poate identifica în memoriul de recurs aspecte de nelegalitate ale hotărârii pronunțate în apel.

Întrucât susținerile formulate de recurent nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Pentru aceste considerente, având în vedere că motivele invocate de recurent nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. și nici nu se pot reține motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu, conform alin. (3) al art. 489 din C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) din același act normativ, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 307A din 7 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 307A din 7 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.