ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 689/2022

Ședința publică din data de 01 noiembrie 2022

Asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 5/R din data de 12 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2022, au fost respinse cererile formulate de A. și B. pentru acordarea de ajutor public judiciar, respectiv pentru desemnarea unui avocat din oficiu.

De asemenea, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de A. împotriva încheierii de ședință din 20.09.2022 pronunțate de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr. x/2022

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat recurentul să plătească statului 300 RON cheltuieli judiciare.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Brașov a constatat, în ceea ce privește cererile de acordare de ajutor public judiciar și respectiv de desemnare a unui avocat din oficiu, că sunt vădit neîntemeiate: potrivit art. 3 din O.U.G. "ajutorul public judiciar prevăzut de prezenta ordonanță de urgență se acordă în cauze civile, comerciale, administrative, de muncă și asigurări sociale, precum și în alte cauze, cu excepția celor penale", iar prezenta cauză este penală, și B. nu se află în niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 90, 93 C. proc. pen. și nu justifică niciun interes în prezentul recurs, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru ca A. să beneficieze de ajutor public judiciar și B. să beneficieze de avocat din oficiu. De altfel, A. nu are calitatea de reprezentant al contestatorului B. și nu poate formula cereri numele acestuia.

S-a constatat că prin încheierea din 20.09.2022 a Tribunalului Brașov pronunțată în dosarul x/2022 instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale formulate de A., în dispozitivul încheierii nefiind cuprinsă nicio mențiune cu privire la această cerere.

Din verificarea dosarului s-a reținut de către Curte că A. a expediat prin e-mail împreună cu cererea de intervenție accesorie și în interes propriu o serie de cereri și excepții iar la termenul de judecată din 20.09.2022 în fața instanței de fond a solicitat să i se acorde ajutor public judiciar și a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 O.U.G. nr. 51/2008.

Din maniera de formulare a cererilor și excepțiilor și din motivarea expusă a rezultat fără echivoc faptul că cererile nu sunt formulate în scopul de a produce efecte sub aspect procedural, nu sunt orientate spre protejarea unor drepturi sau interese legitime ale petentului și nu au legătură cu soluționarea contestației la executare formulate de B., concluzia fiind aceea că A. exercită abuziv dreptul de a formula cereri și excepții în cadrul procesului penal în care nu are nicio calitate.

Potrivit art. 29 C. proc. pen. "participanții în procesul penal sunt: organele judiciare, avocatul, părțile, subiecții procesuali principali, precum și alți subiecți procesuali".

În continuare art. 30-34 C. proc. pen. sunt deficite categoriile de participanți în procesul penal, motiv pentru care s-a apreciat că A. nu poate fi încadrat în niciuna dintre aceste categorii.

Din cererea de intervenție accesorie, respectiv în interes personal depusă în fața primei instanțe nu rezultă nici măcar aparența unui drept sau interes legitim care să justifice participarea sa la procesul penal ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2022, (A. nu a participat în niciun fel în dosarul penal în care s-a pronunțat sentința cu privire la care s-a formulat contestația la executare de către B. și A. nu invocă nici un drept asupra bunurilor supuse executării silite și nici un interes legitim legat de executarea dispozițiilor civile ale sentinței penale, cererea de intervenție fiind motivată de calitatea sa de "cetățean european, contribuabil, denunțător al corupției instituționale și interinstituționale din România, al terorismului fiscal, terorismului juridic/judiciar și al torționarilor din instanțele Ministerului Justiției…"), astfel încât respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenție înainte de punerea în discuție a oricăror alte cereri și excepții este pe deplin întemeiată.

Totodată, s-a constatat că nu există o omisiune imputabilă primei instanțe de pronunțare asupra unor cereri formulate de A., care nu are calitatea de participant în procesul penal ce formează obiectul dosarul penal x/2022

Recursul nu este o cale de atac prevăzută de actualul C. proc. pen. și în cauză nu există o soluție de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale care să justifice promovarea unui recurs întemeiat pe dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 (cu atât mai puțin o soluție de respingere a vreunei excepții de neconstituționalitate).

Împotriva acestei decizii penale a formulat recurs petentul A., cauza fiind înregistrată pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 28 octombrie 2022, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 2, cu prim termen de judecată la data de 1 noiembrie 2022.

Examinând recursul, cu prioritate sub aspectul admisibilității, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În cauză, petentul A. a exercitat calea de atac a recursului împotriva unei hotărâri definitive, respectiv decizia penală nr. 5/R din data de 12 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2022, prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de către acesta împotriva încheierii de ședință din 20.09.2022 pronunțate de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr. x/2022

Întrucât în fața Curții de Apel Brașov, petentul nu a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, care să fi fost respinsă, Înalta Curte apreciază că nu se poate vorbi de o hotărâre care să poate fi atacată cu recurs potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Prin urmare, având în vedere că recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității acestora, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 5/R din data de 12 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2022.

Constatând culpa procesuală a recurentului petent, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 5/R din data de 12 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul pentent la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 noiembrie 2022.