ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5360/2023

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2023

Asupra cererii de completare a deciziei de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin decizia nr. 3716 pronunțată la data de 30 iunie 2023 în dosarul înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016* s-a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 138 din 31 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

S-a casat în parte sentința atacată și în rejudecare, s-a admis în întregime acțiunea formulată de recurenta A. S.R.L.;

S-a anulat în tot decizia nr. 74/15.03.2016, decizia nr. F-MC 2314/23.11.2015 și raportul de inspecție fiscală nr. x/23.11.2015 emise de pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor;

Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantei suma achitată nedatorat de 7.945.269 RON, plus dobânda legală fiscală, calculată de la data plății sumei și până la restituirea acesteia către reclamantă.

Au fost menținute în rest celelalte dispoziții ale sentinței atacate, în ceea ce privește soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ANAF -DGAMC și excepției inadmisibilității, precum și a cererii de cheltuieli de judecată.

Au fost obligate pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 30.100 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin cererea depusă la data de 10.10.2023 petenta A. S.R.L. a solicitat completarea deciziei nr. 3716 din data de 30 iunie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016.

S-a solicitat Înaltei Curți să se pronunțe asupra cererilor accesorii de la pct. 4 și 5 din cererea de recurs, astfel cum au fost formulate de reclamantă, să dispună obligarea intimatelor-pârâte să restituie sumele plătite în plus până în prezent de către AIER în baza Deciziei nr. F-MC 2314/23.11.2015, ca fiind nedatorate, în valoare totală de 8.422.727 RON, respectiv, impozit pe profit suplimentar în cuantum de 6.586.247 RON și dobânzi/majorări de întârziere achitate aferente impozitului pe profit suplimentar contestat în valoare de 1.836.480 RON.

S-a solicitat obligarea intimatelor - pârâte să plătească recurentei dobânda fiscală pentru sumele menționate la punctele de mai sus, achitate de către AIER fără a fi datorate, de la data plății acestor sume și până la restituirea integrală către Societate, în temeiul art. 124 alin. (1)

15

din Codul de procedură fiscală anterior coroborat cu art. 120 alin. (7) din Codul de procedură fiscală anterior și cu art. 174 alin. (5) din Codul de procedură fiscală în vigoare.

În susținerea cererii s-a arătat că, dacă inițial, prin cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016, a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 7.945.269 RON, ulterior trimiterii cauzei spre rejudecare și administrării probei cu expertiza judiciară fiscală, suma solicitată spre restituire a fost cea calculată de expert, indicând expres suma de 8.422.727 RON, la care se adaugă dobânda fiscală, prin concluziile susținute oral și consemnate în încheierea din data de 10.15.2022 a Curții de Apel București și prin concluziile scrise la fond precum și prin motivele de recurs.

A invocat petenta dispozițiile art. 9 alin. (2) și 22 alin. (6) din C. proc. civ., precum și ale art. 397 alin. (1) din C. proc. civ., arătând că instanța a omis să se pronunțe pe cererile accesorii de restituire a sumelor nedatorate, în cuantumul majorat, solicitat expres, la care se adaugă dobânda fiscală.

În temeiul art. 444 din C. proc. civ., a solicitat, prin admiterea cererii de completare a dispozitivului, să se dispună obligarea intimatelor - pârâte la restituirea sumei de 8.422.727 RON, la care se adaugă dobânda fiscală.

Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare prin care a invocat tardivitatea cererii, apreciind că, în raport de data comunicării deciziei, aceasta a fost formulată cu depășirea termenului de 15 zile.

În subsidiar, s-a arătat că o cerere de modificare a cererii de chemare în judecată este inadmisibilă raportat la obiectul dosarului, pe de o parte, iar, pe de altă parte, a susținut pârâta că la momentul formulării acesteia recurenta - reclamantă era decăzută din acest drept, în condițiile art. 204 alin. (1) din C. proc. civ.

Analizând cu prioritate tardivitatea cererii de completare a dispozitivului, în raport de dispozițiile art. 444 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta nu a fost exercitată în termenul legal, pentru considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispozițiilor art. 444 din C. proc. civ.:

"(1) Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. În cazul hotărârilor definitive pronunțate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare".

Astfel, data comunicării ori data pronunțării hotărârilor la care face referire textul sus-enunțat are efectul declanșării curgerii termenului în care se poate solicita completarea hotărârii, în raport de această dată, calculându-se ultima zi de declarare potrivit art. 181 alin. (2) din C. proc. civ., acest moment fiind diferit în funcție de stadiul procesual și soluția adoptată de instanță.

Așa cum se poate observa legiuitorul a instituit în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, ca moment al curgerii termenului de 15 zile, data pronunțării deciziei a cărei completare se solicită, ca excepție de la regula menționată în teza finală referitoare la formularea cererii în termen de 15 zile de la data comunicării.

Or, decizia nr. 3716 din data de 30 iunie 2023, a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în rejudecarea fondului urmare a admiterii recursului declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. și casării sentinței nr. 138 din 31 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În această situație, termenul de 15 zile prevăzut de art. 444 din C. proc. civ. pentru completarea deciziei nr. 3716 din data de 30 iunie 2023, este data pronunțării, în raport de care Înalta Curte constată că prezentul demers judiciar a fost inițiat de către petentă la data de 6.10.2023 (data confirmării de expediere), cu depășirea termenului legal.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Înalta Curte amintește că sancțiunea decăderii poate fi evitată în condițiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedește că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal și că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 din C. proc. civ. însă constată că titulara prezentei cereri nu a dovedit un astfel de motiv.

În ceea ce privește apărarea susținută în ședință publică, calificată ca fiind o cerere de repunere în termen, Înalta Curte constată că nu pot fi primite argumentele petentei în sensul că la momentul pronunțării hotărârii nu putea aprecia, în lipsa considerentelor instanței, dacă aceasta, judecând pe fond cauza, ar fi luat în considerare calculul inițial al societății, iar nu pe cel al expertului.

Contrar acestor susțineri, Înalta Curte observă că în dispozitivul pronunțat în urma rejudecării s-a prevăzut în mod expres obligația pârâtelor de a restitui reclamantei "suma achitată nedatorat de 7.945.269 RON, plus dobânda legală fiscală, calculată de la data plății sumei și până la restituirea acesteia către reclamantă", fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței doar în ceea ce privește soluționarea excepțiilor și a cererii de cheltuieli de judecată, în timp ce cererea de completare a dispozitivului privește restituirea sumei de 8.422.727 RON.

Totodată, Înalta Curte reține că la data de 31 iulie 2023 recurenta - reclamantă a formulat o cerere (soluționată prin încheierea din data de 20 septembrie 2023), în care a invocat aceleași motive cu privire la omisiunea pronunțării asupra cererii formulate oral în fața instanței de fond privind precizarea obiectului acțiunii, însă întemeiată pe dispozițiile art. 442 din C. proc. civ., prin care a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în decizie în sensul obligării pârâtelor de a restitui suma de 8.422.727 RON în loc de suma de 7.945.269 RON.

În aceste condiții, argumentul invocat de petentă privind imposibilitatea cunoașterii raționamentului instanței de fond cu privire la suma stabilită de expert va fi înlăturată, iar cererea de repunere în termen va fi respinsă ca nefondată.

De asemenea, petenta nu poate invoca nici necunoașterea legii, întrucât potrivit adagiului "nemo censetur ignorare legem" toate persoanele sunt prezumate a cunoaște legea și nimeni nu se poate apăra invocând necunoașterea ei sau cunoașterea ei greșită.

În fine, reține instanța că termenele pentru exercițiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil și efectiv, ci stimularea activității procesuale a părților prin sancțiunea instituită pentru nerespectarea lor.

Totodată, aceste termene au caracter imperativ și sunt sancționate cu decăderea și cum petenta a sesizat instanța după împlinirea termenului prevăzut de lege, astfel cum s-a reținut anterior, sancțiunea decăderii nu poate fi evitată, astfel încât Înalta Curte va face aplicarea prevederilor exprese ale art. 185 alin. (1) teza finală din C. proc. civ. și va respinge cererea privind completarea dispozitivului, ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de formulate a cererii de completare a dispozitivului ca nefondată.

Respinge cererea formulată de petenta A. S.R.L., privind completarea dispozitivului deciziei nr. 3716 din data de 30 iunie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, ca tardiv formulată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.