ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4696/2023

Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B. au formulat contestație împotriva rezoluțiilor C20-966 și nr. 20-1287, solicitând desființarea acestora ca netemeinice, discriminatorii și nelegale. Prin cererea modificatoare depusă la dosar, reclamanții au solicitat lărgirea cadrului procesual prin includerea inspectorului șef al Inspecției Judiciare.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1622 din 10 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea modificată formulată de către reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară și Inspector Șef al Inspecției Judiciare-C., ca nefondată.

Cererea de recurs Împotriva încheierii din 27 octombrie 2021 și sentinței civile nr. 1622 din 10 noiembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au formulat recurs reclamanții, solicitând admiterea acestuia. În motivarea recursului, recurenții au arătat că, în ceea ce privește încheierea din 27.10.2021 prin care s-au respins probele cu martori și cu interogatoriu, au fost încălcate prevederile art. 5 alin. (3) din C. proc. civ. corelate cu cele ale art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ. În ceea ce privește sentința nr. 1622/10.11.2021, au arătat recurenții că aceasta este aproape identică cu cele reținute în sentința civilă nr. 861/02.06.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020 de același complet. Instanța de fond a reținut doar o singură frază cu privire la cele arătate de recurenți, respectiv: "curtea a constatat că acțiunea critică motivarea necorespunzătoare din cadrul rezoluțiilor și modul superficial de realizate a verificărilor prealabile." Astfel, în opinia recurenților, instanța a evitat să achieseze la mandatul dat secțiilor CAF ale Curții de Apel București de către legiuitor și ar fi trebuit să precizeze că nu este competentă în a gestiona cauze în materia litigiilor cu Inspecția Judiciară, astfel că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. Totodată, au susținut recurenții și faptul că sunt îndeplinite condițiile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6, art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Apărările intimatei Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Alte aspecte procesuale Recurentul A. a depus înscrisuri la dosarul cauzei prin care a învederat că a intervenit decesul soției sale, recurenta B., atașând și certificatul de moștenitor nr. 12/30 martie 2023, iar Înalta Curte a dispus citarea în cauză a moștenitorilor acesteia. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte reține următoarele: 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante. Înalta Curte apreciază că este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., prin raportare la dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunțată de prima instanță va cuprinde: "b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;". Motivarea hotărârii judecătorești, care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător. Importanța motivării hotărârii judecătorești a fost subliniată și în jurisprudența europeană, fiind considerată parte a garanțiilor procesuale conferite de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, prin Hotărârea din data de 28 aprilie 2005, pronunțată în cauza Albina c. România, s-a reținut de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului: "30. Curtea reamintește că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenție, include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria x, nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența [Hotărârea Perez împotriva Franței (GC), Cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, CEDH 2004-I, și Hotărârea Van der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, seria x, nr. 288, p. 19, paragraful 59]. 34. Conform jurisprudenței Curții, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse, și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare (Hotărârea Helle împotriva Finlandei, din 19 decembrie 1997, Culegere de hotărâri și decizii 1997 - VIII, p. 2.930, paragraful 60)." Aceste considerente au fost reluate și în cauza Dumitru c. România, prin Hotărârea din data de 01 iunie 2010: "30. Curtea reamintește în primul rând principiile stabilite prin jurisprudența sa în ceea ce privește participarea efectivă a părților la procedură și obligația instanțelor de a "audia" argumentele acestora și de a realiza o examinare efectivă a motivelor, asigurând astfel caracterul echitabil al procedurii (a se vedea, printre multe altele, Albina împotriva României, nr. 57808/00, pct. 30 și 32, 28 aprilie 2005 și Boldea, citată anterior, pct. 28-30)." În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că, la pronunțarea sentinței recurate, instanța de fond nu a procedat la analiza motivelor de anulare invocate de reclamanți, aspect ce se poate observa din parcurgerea hotărârii, care, astfel cum au remarcat recurenții, reprezintă o reproducere a considerentelor altei hotărâri pronunțate de același complet. Analizând aspectele învederate, Înalta Curte observă că în sentința recurată în prezenta cauză se menționează în plus doar următoarele: "Actele judiciare emise de judecători sau procurori sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege, în cadrul sistemului judiciar, dar nu pot fi desființate de autorități administrative. De lege lata, rămâne la aprecierea inspectorilor judiciari să examineze după o procedură specială amintită mai sus anumite nereguli disciplinare și să constate existența sau inexistența indiciilor referitoare la aceste abateri. Solicitările reclamantului de supunere la poligraf a dnei judecător D. nu au un temei legal." Astfel, fără a prezenta în concret propriul raționament juridic raportat la situația de fapt dedusă judecății în prezenta cauză și la dispozițiile legale aplicabile, instanța a dispus respingerea acțiunii introduse de reclamanți. Deși existența unui anumit grad de similaritate între argumentele ce tratează în special repere teoretice și de interpretare a normelor legale nu poate echivala, per se, cu o necercetare sau o cercetare superficială a fondului cauzei (câtă vreme o atare tehnică de formulare a acestui tip de considerente, ce este utilizată și în redactarea hotărârilor pronunțate de curțile de justiție europene, precum CJUE și CEDO, face parte din categoria tehnicilor menite a contribui la atingerea dezideratului asigurării unei practici judiciare unitare a instanțelor de judecată), în cauza pendinte, aspectele învederate în paragrafele anterioare evidențiază o necercetare efectivă a argumentelor expuse de reclamanți în cadrul dosarului de față. În aceste condiții, este evident că motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze reclamanților dovada că susținerile și mijloacele de apărare pe care le-au formulat în cauza dedusă judecății au fost serios examinate, împrejurare ce denotă, în fapt, necercetarea fondului cauzei. Prin urmare, întrucât prima instanță nu a analizat criticile de nelegalitate invocate de reclamanți într-un mod care să corespundă exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum și exigențelor art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și care să facă posibil controlul de legalitate a hotărârii recurate de către instanța de recurs, Înalta Curte constată că, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se impune casarea încheierii și sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Față de motivul de casare reținut, Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea celorlalte critici ale recurenților. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat împotriva încheierii din 27 octombrie 2021 și împotriva sentinței civile nr. 1622 din 10 noiembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Va casa încheierea și sentința atacate și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.