ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3631/2023

Ședința publică din data de 28 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2022, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 11.05.2022, astfel cum a fost precizată la data de 10.10.2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, a solicitat anularea rezoluției emise de Inspectorul Șef al Inspecției Judiciare la data de 27 aprilie 2022 în lucrarea nr. y și a rezoluției de clasare nr. 608/04.04.2022 întocmită de Direcția Inspecție pentru Judecători în lucrarea nr. x.

2.1. Prin încheierea din 3 septembrie 2022, CAB a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtă prin întâmpinare.

2.2. Prin sentința civilă nr. 2088 din 18 noiembrie 2022, Curtea de Apel București:

- a admis cererea de chemare în judecată;

- a desființat Rezolutia Inspectorului Sef din 27.04.2022 în lucrarea nr. y și Rezolutia de clasare nr. 608/04.04.2022 în lucrarea nr. x emisă de Directia de inspectie pentru judecători;

- a dispus efectuarea de către pârâtă a verificărilor prealabile în ceea ce priveste aspectele semnalate de către reclamant prin sesizarea din 21 martie 2022.

Împotriva încheierii din 3 septembrie 2022 și a sentinței de fond a declarat recurs pârâta Inspecția Judiciară, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și sentinței recurate și rejudecarea pe fond, în sensul respingerii contestației formulate de reclamant.

În argumentarea motivului de recurs invocat, sub un prim aspect, se arată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare în cauză a dispozițiilor art. 45

1

din Legea nr. 317/2004, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, care sunt o transpunere specială a regulii de drept comun în materia contenciosului administrativ prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".

Astfel, prin încheierea din 3 septembrie 2022, instanța de fond a respins în mod nelegal excepția inadmisibilității acțiunii, reținând în mod greșit că "din motivele de fapt ale cererii de chemare în judecată expuse în primul paragraf al paginii a doua din cerere, reiese că reclamantul contestă și rezoluția de clasare a sesizării sale".

Or, așa cum a arătat și prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat anularea doar a rezoluției Inspectorului-șef al Inspecției Judiciare nr. y din data de 27 aprilie 2022, fără a aduce critici concrete de nelegalitate rezoluției de clasare nr. 608 din data de 4 aprilie 2022 emisă în dosarul nr. x.

Plângerea prealabilă specifică materiei contenciosului administrativ este o instituție distinctă, cu regim și efecte proprii, fiind reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, iar neîndeplinirea sa este sancționată cu respingerea acțiunii, ca inadmisibilă. Actul prin care plângerea este soluționată nu poate fi atacat, însă, în mod independent, de actul administrativ a cărui revocare s-a urmărit în lipsa unei norme derogatorii exprese.

În speță, actul administrativ primar, din perspectiva definiției prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin care se stinge un raport juridic de drept administrativ, este rezoluția de clasare nr. 608 din 04.04.2022, iar rezoluția din urmă, în măsura în care plângerea este respinsă, are rolul de a consolida în procedura administrativă efectele primei rezoluții (epuizarea căii de atac a recursului grațios).

Rezultă că, deși obiectul acțiunii în contencios administrativ, potrivit stipulației exprese a legii, este reprezentat și de rezoluția inspectorului-șef, aceasta nu poate fi atacată separat de rezoluția de clasare din moment ce textul de lege face referire la cele două acte, în mod cumulativ, prin folosirea conjuncției "și", ceea ce conferă un caracter imperativ acestei condiții de exercitare a acțiunii în contencios administrativ.

Sub un al doilea aspect, se arată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 317/2004, admițând cererea și dispunând trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor prealabile.

Menționează că în cadrul verificărilor prealabile, inspectorii judiciari se bucură de independență și acționează cu imparțialitate, conform art. 72 alin. (1) din Legea nr. 317/2004. Analiza existenței sau inexistenței indiciilor de săvârșire a unei abateri disciplinare constituie atributul exclusiv al inspectorului judiciar, pe baza referatului verificărilor prealabile efectuate cu privire la aspectele care fac obiectul sesizării, ceea ce presupune, mai întâi de toate, stabilirea situației de fapt și ulterior acesteia, o operațiune de încadrare juridică a faptelor reținute, în vederea argumentării soluției date sesizării.

Așadar, dat fiind cadrul legal al verificărilor, indicarea de către petent în sesizare a anumitor abateri disciplinare este irelevantă, inspectorul judiciar fiind cel îndrituit de lege a proceda la calificarea juridică adecvată a stării de fapt rezultate din verificări, inclusiv în situația în care nu se constată indicii de săvârșire a vreunei abateri disciplinare.

Contrar aprecierilor Curții de Apel București, potrivit cărora verificările efectuate nu au fost complete prin raportare la aspectele sesizate, arată că rezoluția de clasare din data de 04.04.2022 conține prezentarea situației de fapt (punctul 3), precum și argumentarea soluției administrative dispuse, inclusiv raportat la dispozițiile legale relevante (punctul 4).

Mai mult, art. 73 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 (în vigoare la data emiterii rezoluției) statuează că actele, documentele sau orice alte informații solicitate de Inspecția Judiciară ori care sunt necesare pentru desfășurarea cercetării disciplinare se transmit direct Inspecției Judiciare, respectiv că inspectorii judiciari pot solicita, în condițiile legii, inclusiv conducătorilor instanțelor sau parchetelor, orice informații, date, documente sau pot face orice verificări pe care le consideră necesare în vederea efectuării cercetării disciplinare ori a exercitării celorlalte atribuții prevăzute de lege sau regulamente, fără a impune obligația efectuării de verificări directe suplimentare.

Totodată, art. 45 alin. (3) din același act normativ prevede că "Aspectele semnalate (...) sunt supuse unei verificări prealabile efectuate de inspectorii judiciari din cadrul Inspecției Judiciare, în cadrul căreia se stabilește dacă există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare. (...)", fără a impune Inspecției Judiciare un anumit mod în care să se desfășoare verificarea.

Prin urmare, coroborând textele legale alterior enunțate, rezultă că nu există o metodă obligatorie pentru desfășurarea activității de verificare prealabilă, care să aibă ca etape de îndeplinit anumite activități incumbând inspectorilor judiciari, ci modul de acțiune al acestora se determină în concret, la cazul dedus analizei, prin recurgerea, după caz, la toate, la anumite sau doar la unul dintre instrumentele de verificare puse la dispoziție de Legea nr. 317/2004.

În acest context, subliniază că a fost analizat materialul documentar disponibil, inspectorul judiciar raportându-se atât la conținutul sesizării petentului (care nu a avut înscrisuri anexate), cât și la datele rezultate din aplicația Ecris a Judecătoriei Oravița, fiind atașate următoarele: fișa dosarului nr. x/2021, încheierea din 14.12.2021 și încheierea din 11.01.2022.

Sub acest aspect, nu există motive pentru a se considera că verificările efectuate de inspectorul judiciar ar fi incomplete, sens în care nu se poate reține că s-ar impune noi verificări, ori că ar trebui continuate verificările efectuate.

Mai mult decât atât, în mod greșit Curtea de Apel București a reținut că "documentația care a stat la baza emiterii rezoluțiilor contestate, astfel cum a fost depusă de către pârâtă odată cu întâmpinarea, cuprinde numai Ordonanța de clasare emisă la 21.10.2021 de Prim procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oravița în dosarul penal nr. x/2021, Ordonanța nr. 74/11/2021 emisă la 15.11.2021 de către Prim procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin, prin care s-a respins plângerea formulată de către petent împotriva Ordonanței de clasare din 21.10.2021 dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oravița în dosarul nr. x/2021, Biletul de trimitere și certificatul medico-legal nr. 37/A2 din 22.02.2021, ambele emise de Serviciul Județean de Medicină Legală Caraș Severin", în condițiile în care aceste documente nu se regăsesc în dosarul nr. x (ci în dosarul nr. y), nefiind depuse de către petent odată cu sesizarea din data de 21.03.2022, cum în mod eronat s-a susținut în hotărârea recurată.

Recurenta-pârâtă susține că s-a conformat dispozițiilor instanței de judecată, cuprinse în adresa din 21.06.2022, în sensul de a depune, în copie certificată cu originalul, documentația privind rezoluția Inspectorului-șef nr. y din 27.04.2022.

Or, rezoluția de clasare nr. 608 din 04.04.2022 emisă în dosarul nr. x a fost desființată de către Curtea de Apel București fără ca documentația ce a stat la baza emiterii acesteia să fi fost solicitată Inspecției Judiciare.

În lumina acestor fapte, raționamentul Curții vizând lipsa demersurilor inspectorului judiciar, precum și modul incomplet în care a fost soluționată sesizarea nu poate fi primit. În ipoteza în care judecătorul fondului avea nelămuriri cu privire la verificările prealabile efectuate ca urmare a sesizării reclamantului, acesta avea posibilitatea, ca în baza rolului activ conferit de art. 22 C. proc. civ., să solicite completarea probatoriului cu înscrisurile ce au făcut obiectul dosarului nr. x.

În continuare arată că, în urma verificărilor prealabile efectuate, inspectorul judiciar a constatat că nu au fost evidențiate încălcări ale responsabilităților profesionale de natură a pune în discuție săvârșirea vreunei abateri disciplinare sau măsuri de competența Inspeției Judiciare. Totodată, subliniază că legalitatea și temeinicia măsurilor adoptate și soluțiile pronunțate de instanțe nu pot fi analizate în cadrul verificărilor efectuate de Inspecția Judiciară.

Cu referire la activitatea de judecată, arată că măsurile de supraveghere realizate de Inspecția Judiciară pot fi considerate admisibile în mod excepțional, numai dacă este vorba de o greșeală neîndoielnică.

În cauză, inspectorul judiciar a arătat că nu se poate stabili de către Inspecția Judiciară care ar fi probele care ar trebui să fundamenteze soluția, deoarece ar însemna să fie judecată cauza și să se dea prevalență uneia sau alteia dintre probele administrate ori propuse prin sesizare, ceea ce este interzis de lege.

Așadar, contrar susținerilor petentului, s-a explicat că nu poate fi reținută propunerea acestuia de a aprecia altfel probele în cauză ori de a fi aplicate alte dispoziții legale, aceasta deoarece activitatea de stabilire a faptelor și aplicarea legii, în scopul pronunțării unei hotărâri judecătorești nu poate aparține Inspecției Judiciare, care are doar atribuții de analiză, verificare și de control în domeniile specifice de activitate.

Nici motivele pentru care Curtea de Apel București a dispus desființarea rezoluției Inspectorului-șef nr. y nu au o bază legală, întrucât, din coroborarea dispozițiilor art. 45 alin. (3) și ale art. 45

1

din Legea nr. 317/2004 (în vigoare la acea dată), rezultă că Inspectorul-șef nu efectuează propriile cercetări/verificări ale aspectelor invocate prin plângere/sesizare, ci analizează doar actele dosarului și legalitatea soluției pronunțate, iar în cazul în care apreciază că se impune completarea verificărilor, dispune admiterea plângerii și completarea verificărilor, situație în care, completarea se efectuează de către inspectorul judiciar și nicidecum de inspectorul-șef.

Contrar argumentelor reclamantului, Inspectorul-șef a constatat că rezoluția de clasare a fost emisă cu respectarea dispozițiilor regulamentare, a fost motivată, cuprinzând argumentele de fapt și de drept care au stat la baza măsurii de clasare luate, fiind dispusă cu respectarea condițiilor legale speciale în materie și a Normelor pentru efectuarea lucrărilor de inspecție.

În fine, susține că în mod nelegal a dispus instanța de fond efectuarea de verificări prealabile prin întreprinderea unor demersuri administrative concrete de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Oravița și Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin cu privire la dosarul penal nr. x/2021, în contextul în care verificările prealabile efectuate de inspectorul judiciar în lucrarea nr. 22-2010, înregistrată la Direcția de inspecție pentru judecători, au fost limitate la situația de fapt sesizată de petent și anume, modalitatea de soluționare a dosarului nr. x/2021 al Judecătoriei Oravița.

A solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și, totodată, a anexat cererii de recurs documentația care a stat la baza emiterii rezoluției de clasare nr. 608 din data de 04.04.2022 în dosarul nr. x.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, excepția tardivității recursului și excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a redactorului recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

De asemenea, a solicitat respingerea probei cu înscrisurile atașate recursului, ca fiind tardiv depuse, raportat la faptul că aceste înscrisuri ar fi putut fi prezentate de către recurentă în fața instanței de fond.

A mai solicitat instanței de recurs să ia act de faptul că recurenta nu a cerut, prin cererea de recurs, administrarea probei cu înscrisurile depuse, solicitând decăderea din dreptul de a o mai propune.

II. Soluția instanței de recurs

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că excepția nulității recursului invocată de intimatul-reclamant este neîntemeiată și o respinge, întrucât criticile de nelegalitate invocate pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care a fost invocat în mod expres de recurentă. Aceasta a indicat normele de drept material pe care consideră că prima instanță le-a aplicat în mod greșit, precum și argumentele pe care își întemeiază criticile formulate prin cererea de recurs, astfel că excepția nu poate fi reținută.

Cât privește excepția tardivității recursului invocată de intimatul-reclamant, Înalta Curte constată, de asemenea, că este neîntemeiată și o respinge, reținând că recursul declarat de pârâta Inspecția Judiciară împotriva soluției pronunțată în fond respectă termenul de 15 zile.

Totodată, Înalta Curte constată că excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului recursului invocată de intimatul-reclamant este neîntemeiată și ea și o respinge, întrucât în cauză s-a făcut dovada mandatului de reprezentare, potrivit dispozițiilor art. 82, art. 84 și art. 85 C. proc. civ. Astfel, în dovedire s-a depus Ordinul Inspectorului-șef nr. 134 din data de 19.10.2022 prin care Inspectorul-șef al Inspecției Judiciare a delegat atribuțiile de semnare a anumitor înscrisuri, inclusiv a prezentei cereri de recurs, directorului Direcției Juridice, doamna B..

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Inspecția Judiciară este fondat, urmând a se casa încheierea și sentința atacate și a se trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Din actele și lucrările dosarului de fond, rezultă că prima instanță - Curtea de Apel București - s-a pronunțat asupra cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată la data de 10 octombrie 2022, prin care reclamantul a solicitat anularea rezoluției emise de Inspectorul Șef al Inspecției Judiciare la data de 27 aprilie 2022 în lucrarea nr. C 22-690 și a rezoluției de clasare nr. 608/4 aprilie 2022 întocmită de Direcția Inspecției pentru Judecători în lucrarea nr. 22/1010, admițând-o, în sensul că a desființat cele două rezoluții și a dispus efectuarea de către pârâtă a verificărilor prealabile în ceea ce privește aspectele semnalate de către reclamant prin sesizarea din 21 martie 2022.

Recurenta-pârâtă Inspecția Judiciară a criticat această soluție, din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând, în esență, că soluția de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii, pronunțată prin încheierea din 3 septembrie 2022, este dată cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 45

1

din Legea nr. 317/2004, iar soluția pronunțată pe fondul acțiunii este dată, de asemenea, cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 317/2004, arătând în acest sens că încadrarea faptelor sesizate în abateri disciplinare nu o poate face petentul, ci inspectorul judiciar și că inspectorul-șef nu realizează propriile cercetări, ci analizează dosarul cauzei și legalitatea rezoluției de clasare.

A mai arătat recurenta-pârâtă că instanța de judecată nu a solicitat documentația care a stat la baza emiterii rezoluției de clasare, ci documentația ce a stat la baza rezoluției inspectorului-șef al Inspecției Judiciare, or, aceasta nu era relevantă în raport de rezoluția de clasare și că, procedând astfel, instanța a încălcat dispozițiile art. 22 din C. proc. civ. - rolul activ al judecătorului.

Criticile vizând soluția de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii sunt nefondate.

Potrivit art. 45

1

alin. (3) din Legea nr. 317/2004, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, (r)ezoluția inspectorului-șef prin care au fost respinse plângerea și rezoluția de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare.

Este adevărat că, prin acțiunea introductivă din 11.05.2022, reclamantul a solicitat anularea doar a rezoluției Inspectorului-șef nr. C 22-690 din 27 aprilie 2022, însă, prin note scrise, înregistrate la dosar la data de 10.10.2022, acesta a precizat obiectul cererii, menționând că solicită și anularea Rezoluției de clasare nr. 608/4 aprilie 2022 întocmită de Direcția de Inspecție pentru judecători în lucrarea nr. x.

Prin urmare, în condițiile în care reclamantul și-a precizat acțiunea, se constată că soluția de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii, dispusă de instanța de fond în practicaua încheierii din 3 septembrie 2022, este corectă, iar criticile din recurs sub acest aspect sunt nefondate.

În schimb, Înalta Curte constată că este corectă susținerea din cererea de recurs potrivit căreia rezoluția de clasare nr. 608/4 aprilie 2022 emisă în dosarul nr. x a fost desființată de instanța de fond fără ca documentația ce a stat la baza acesteia să fi fost solicitată Inspecției Judiciare. Pârâta nu a comunicat documentația, iar instanța nu i-a pus în vedere această obligație.

Pornind de la această susținere, Înalta Curte constată că instanța de fond nu a respectat obligația prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit căruia "(1) La primirea cererii, instanța dispune citarea părților. Autoritatea publică emitentă va comunica împreună cu întâmpinarea actul atacat împreună cu întreaga documentație care a stat la baza emiterii lui, precum și orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei. Instanța poate solicita emitentului orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei."

Deopotrivă, procedând la o reîncadrare a acestor critici în vreunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., instanța de control judiciar constată că acestea se circumscriu pct. 5 al acestui articol, care se referă la situația în care prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Acest motiv de casare are în vedere neregularitățile procedurale, precum și nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfășurarea procesului, în speță, principiul rolului judecătorului în aflarea adevărului și principiul deptului la un proces echitabil.

Potrivit art. 22 alin. (2) C. proc. civ., "Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbarea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc."

Analizând actele dosarului de fond se constată că instanța nu a solicitat autorității publice pârâte documentația care a stat la baza emiterii rezoluției de clasare. Astfel, la primul termen de judecată (22.09.2022), instanța a dispus citarea reclamantului cu mențiunea de a preciza dacă înțelege sau nu să conteste în cauză și rezoluția de clasare, iar la al doilea termen de judecată și ultimul (3.09.2022), instanța a constatat că reclamantul a precizat obiectul cererii, în sensul că solicită și anularea rezoluției de clasare, după care, s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității invocată de către pârâtă, a încuviințat pentru ambele părți, în conformitate cu art. 258 raportat la art. 255 C. proc. civ., proba cu înscrisuri, iar apoi, a rămas în pronunțare pe fondul cauzei.

În procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată instanța a solicitat pârâtei ca, odată cu întâmpinarea să transmită doar documentația ce a stat la baza emiterii rezoluției inspectorului-șef al IJ, nerezultând însă, că, pentru al doilea termen instanța a făcut aplicarea prevederilor legii contenciosului administrativ, anterior menționate.

Instanța de control reține că pârâta trebuia să depună la dosar toată documentația, or, de vreme ce dosarul administrativ nu a fost atașat la fond, deși instanța de judecată avea obligația de a-l solicita, nu este sigur care au fost aspectele verificate de instanța de judecată.

Prin urmare, această concluzie a instanței nu s-a întemeiat pe analiza tuturor înscrisurilor care erau necesare pentru dezlegarea cauzei, prin raportare la disp. art. 22 alin. (2) C. proc. civ., anterior invocate.

În aceste condiții, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.

În raport cu soluția preconizată, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurenta-pârâtă încadrabile în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., urmând a fi avute în vedere de prima instanță, cu ocazia rejudecării pricinii.

Pentru considerentele expuse, constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 din același Cod, va admite recursul declarat de pârâta Inspecția Judiciară, va casa încheierea și sentința atacate și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Casarea încheierii din 03.09.2022 se va realiza din perspectiva faptului că face corp comun cu sentința recurată, prin aceasta fiind amânată pronunțarea hotărârii, însă soluția dată asupra excepției inadmisibilității, evidențiată în practicaua încheierii, va fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Inspecția Judiciară împotriva încheierii din 3 septembrie 2022 și a sentinței civile nr. 2088 din 18 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea și sentința atacate și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 28 iunie 2023.