ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3549/2023
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3549/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 28 iunie 2023
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15 iunie 2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării (actual Ministerul Educației), a solicitat revocarea în integralitate a Ordinului ministrului educației și cercetării nr. 5416 din 3 decembrie 2019, privind retragerea titlului de doctor în domeniul științe militare si informații, acordat de către Academia Națională de Informații "Mihai Viteazul" din București, cu consecința menținerii acestui titlu, atribuit prin Ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 6149/07.11.2012.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 794 din 24 mai 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării, ca neîntemeiată.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței civile nr. 794 din 24 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului, reclamanta susține că teza de doctorat cu titlul "Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ca element de securitate națională" respectă normele de bună conduită în activitatea de cercetare științifică, fiind citate sursele bibliografice și nefiind însușite idei ale altor autori. La elaborarea lucrării au fost respectate dispozițiile art. 65 alin. (1) din H.G. nr. 681/2011, precum și Regulamentul privind studiile de doctorat al academiei de informații, iar rapoartele membrilor comisiei de doctorat nu au identificat elemente de plagiat.
Învederează recurenta-reclamantă că, în ceea ce privește paragrafele de la paginile 41-43 ale tezei de doctorat, s-a susținut în raportul de verificare că acestea sunt similare cu cele dintr-o lucrare aflată pe un site de Internet, însă subliniază că această lucrare pretins plagiată a fost publicată la doi ani după lucrarea de doctorat a reclamantei.
Consideră că instanța de fond a dat o greșită interpretare prevederilor art. 17 alin. (2) din Ordinul nr. 3482/2016, din perspectiva cerinței motivării rapoartelor comisiei de lucru. Aceste rapoarte nu sunt motivate nici în fapt, nici în drept, nu sunt descrise care sunt normele de redactare sau de etică încălcate, indiciile de încălcare a acestor norme, motivele de drept care au condus la decizia de retragere a titlului de doctor și nu este indicat temeiul de drept pe care se bazează propunerea.
Susține recurenta-reclamantă că și rapoartele individuale de analiză ale profesorilor sunt nelegale, fiind întocmite cu încălcarea art. 17 alin. (1) din Ordinul nr. 3482/2016, întrucât aceste rapoarte sunt identice, având aceleași concluzii, deși ele sunt întocmite individual.
Printr-un alt motiv de nelegalitate, recurenta-reclamantă invocă greșita interpretare a art. 12 din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 3482/2016, în ceea ce privește obiectul verificărilor, care trebuie făcute în limitele sesizării. Or, între sesizarea transmisă la 17.10.2018 și concluziile din rapoartele de verificare există diferențe semnificative.
Totodată, recurenta-reclamantă reiterează argumentele din acțiune, referitoare la netemeinicia ordinului contestat.
Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât Ministerul Educației (fost Ministerul Educației și Cercetării) a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând argumentele din cuprinsul întâmpinării depuse în dosarul instanței de fond.
Alte aspecte procesuale
La termenul de judecată din 22 martie 2023, recurenta-reclamantă A. a solicitat ca, în soluționarea recursului, să se constate incidența Deciziei Curții Constituționale nr. 364 din 08.06.2022 în speța dedusă judecății, raportat la probatoriul administrat în calea de atac, din care rezultă că titlul de doctor emis reclamantei a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice.
Intimatul-pârât Ministerul Educației a depus note scrise cu privire la incidența în speță a Deciziei Curții Constituționale nr. 364 din 08.06.2022, susținând că recurentei-reclamante îi revine sarcina de a proba intrarea titlului de doctor în circuitul civil, respectiv că acest titlu a fost folosit pentru a obține avantaje materiale sau profesionale în mod regulat.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile formulate și de Decizia Curții Constituționale nr. 364/2022, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin Ordinul Ministrului Educației și Cercetării nr. 5416 din 30.12.2019, reclamantei A. i-a fost conferit titlul științific de doctor în domeniul științe militare și informații pentru teza de doctorat cu titlul "Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ca element de securitate națională", susținută în cadrul Academiei Naționale de Informații "Mihai Viteazul".
În urma sesizării primite cu adresa nr. x/19.10.2018, s-a procedat la verificarea suspiciunilor de plagiat cu privire la lucrarea de doctorat a reclamantei, în acord cu prevederile Ordinului ministrului educației naționale și cercetării științifice nr. 3482/2016 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare ("CNATDCU").
Prin Decizia CNATDCU nr. 16875 din 15 martie 2019, în urma examinării raportului de analiză întocmit de Comisia de specialitate a CNATDCU, s-a propus retragerea titlului de doctor atribuit reclamantei.
Prin Decizia Consiliului General al CNATDCU nr. 16875/15510 din 30 octombrie 2019 a fost respinsă contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva Deciziei CNATDCU nr. 16875 din 15 martie 2020.
Prin Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 5416 din 30.12.2019, recurentei-reclamante A. i-a fost retras titlul științific de doctor în domeniul științe militare și informații, acordat de Academia Națională de Informații "Mihai Viteazul".
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat anularea Ordinului nr. 5416/2019, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie a actului administrativ. Instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată, iar reclamanta a declarat recurs, invocând o greșită aplicare și interpretare a normelor de drept incidente cauzei.
Ca urmare a pronunțării, în cursul judecării cauzei în recurs, a Deciziei Curții Constituționale nr. 364 din 08.06.2022, recurenta-reclamantă A. a solicitat ca, în soluționarea căii de atac, să se constate incidența acestei decizii în speța dedusă judecății și, raportat la probatoriul administrat în calea de atac, din care rezultă intrarea titlului de doctor în circuitul civil și producerea de efecte juridice, să fie dispusă o soluție de admitere a acțiunii.
Înalta Curte apreciază că este necesară cercetarea cu prioritate a incidenței în cauză a efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 364/2022, care ar putea face inutilă analiza celorlalte motive de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă.
În acest sens, se reține că Ordinul nr. 5416 din 30.12.2019, contestat de reclamantă, a fost fundamentat în drept pe prevederile:
- art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea Educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare;
- art. 69 alin. (6) din Anexa la H.G. nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, cu modificările și completările ulterioare;
- art. 31 și art. 33 lit. b) din Anexa nr. 2 la Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, aprobat prin Ordinul Ministrului Educației nr. 3482/2016, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit prevederilor art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea Educației naționale nr. 1/2011: "În cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, pe baza unor rapoarte externe de evaluare, întocmite, după caz, de CNATDCU, de CNCS, de Consiliul de etică și management universitar sau de Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării, poate lua următoarele măsuri, alternativ sau simultan (…) b) retragerea titlului de doctor."
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 364 din 08.06.2022 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831/24.08.2022) a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea Educației naționale nr. 1/2011 sunt constituționale, în măsura în care se referă la retragerea titlului de doctor care nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice, relevante fiind următoarele considerente:
"25. Curtea subliniază că, în contextul Deciziei nr. 624 din 26 octombrie 2016, intrarea actului administrativ în circuitul civil și producerea de efecte juridice nu se realizează prin simpla emitere a ordinului de atribuire a titlului de doctor, ci dacă acesta a generat la rândul său raporturi juridice distincte. (…)
Textul criticat reglementează retragerea titlului de doctor, indiferent dacă actul respectiv a intrat sau nu în circuitul juridic și a produs sau nu efecte juridice. Din moment ce organul emitent îl desființează pentru motive anterioare emiterii sale [nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională], această retragere are natura juridică a unei revocări. Însă principiul revocabilității actelor administrative nu este unul absolut, el cunoaște și excepții, printre acestea numărându-se și actele administrative individuale care au intrat în circuitul civil și au generat drepturi subiective garantate de lege, care nu pot fi revocate, ci doar anulate de o altă autoritate decât cea emitentă. În consecință, întrucât titlul de doctor și diploma de doctor care au intrat în circuitul civil și au generat drepturi subiective garantate de lege se încadrează în această categorie, ele nu pot fi revocate.
Retragerea titlului de doctor - act administrativ - care a intrat în circuitul civil și a generat drepturi subiective garantate de lege nu poate lua forma revocării dispuse de instituția emitentă, ci pe cea a anulării, sens în care Curtea, prin Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, paragraful 51, a impus exigența ca aceasta să se realizeze exclusiv de o instanță judecătorească. Nu este suficient ca doar anularea diplomei să fie realizată de instanța judecătorească, pentru că această operațiune este una formală, o consecință firească a desființării titlului. Prin urmare, indiferent de denumirea lor, actele administrative, odată intrate în circuitul civil, se anulează de instanța judecătorească, și nu de instituția emitentă, tocmai pentru că ele nu mai pot fi revocate.
Curtea reține că trebuie realizată o diferențiere între, pe de o parte, anularea titlului de doctor de către instanța judecătorească și, pe de altă parte, controlul judecătoresc cu privire la revocarea acestui titlu de către organul administrativ emitent. Cele două situații evocă ipoteze distincte, conturate după criteriul intrării în circuitul civil și a producerii de efecte juridice.
Rezultă că, în cazul în care au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, atât titlul de doctor, cât și înscrisul constatator pot fi desființate numai prin hotărâre judecătorească, pentru că, altfel, dacă se lasă la îndemâna instituției emitente a actului desființarea titlului, se imprimă și se induce o insecuritate asupra raportului juridic deja stabilit.
Având în vedere cele expuse, art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educației naționale nr. 1/2011 încalcă art. 21 și 52 coroborate cu art. 1 alin. (5) din Constituție cu referire la exigențele constituționale privind limitele principiului revocabilității actului administrativ individual, fiind constituțional numai în măsura în care se referă la retragerea titlului de doctor care nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice.
Prin urmare, este exclusă competența autorității publice emitente de a retrage titlul de doctor care a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, această competență revenind instanței judecătorești, sesizate în condițiile legii generale în materie, respectiv Legea nr. 554/2004. În acest caz, retragerea îmbracă forma anulării actului, caz în care instanța va verifica numai legalitatea parcurgerii procedurii de conferire/atribuire a titlului de doctor și de emitere a diplomei de doctor, fără a avea competența de a evalua ea însăși calitatea lucrării, nivelul științific al acesteia sau caracterul științific al activității deținătorului titlului de doctor."
Înalta Curte constată că efectele deciziei Curții Constituționale se produc cu privire la toate situațiile juridice neepuizate la data publicării hotărârii în Monitorul Oficial. Situația actului contestat de reclamantă nu era definitivată la data de 24.08.2022, când s-a publicat în Monitorul Oficial decizia nr. 364/2022, ordinul atacat fiind supus contestării în procedura judiciară desfășurată în fața instanței de contencios administrativ, aflată în faza procesuală a recursului; așadar, la momentul verificării legalității actului, instanța de recurs are obligația de a ține cont de statuările Curții Constituționale din cuprinsul deciziilor publicate în Monitorul Oficial.
Conform Deciziei Curții Constituționale nr. 364/2022, retragerea titlului de doctor se poate dispune, în condițiile art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 1/2011, doar în ipoteza în care acesta nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice.
În speță, recurenta-reclamantă a depus înscrisuri din care rezultă că, între anii 2014-2017, a primit burse postdoctorale oferite de Institutul de Economie Mondială din cadrul Institutului Național de Cercetări Economice "B." al Academiei Române și a promovat concursul organizat pentru ocuparea postului de asistent universitar în cadrul Academiei Naționale de Informații "Mihai Viteazul", una dintre condițiile de înscriere la acest concurs fiind, conform H.G. nr. 457/2011, deținerea diplomei de doctor.
Prin urmare, recurenta-reclamantă a dovedit că a obținut beneficii de pe urma titlului de doctor, de ordin material și profesional, constând în burse postdoctorale și a promovat un concurs de ocupare a unei funcții la care nu putea accede în lipsa acordării titlului de doctor. Astfel fiind, Înalta Curte constată că ordinul contestat a fost emis cu încălcarea art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 1/2011, în interpretarea dată prin Decizia Curții Constituționale nr. 364/2022, întrucât pârâtul Ministerul Educației a dispus retragerea unui titlu de doctor care a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, fiind încălcate astfel limitele principiului revocabilității actului administrativ individual și principiul securității raporturilor juridice.
Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanțe este pronunțată cu greșita aplicare a art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 1/2011, fiind necesară reformarea soluției pronunțate, în sensul admiterii acțiunii și anulării ordinului contestat. Întrucât urmarea admiterii recursului o reprezintă casarea în tot a sentinței instanței de fond, este inutilă analiza celorlalte critici susținute de recurenta-reclamantă.
În concluzie, constatând incident motivul de nelegalitate întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în condițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va admite acțiunea și va anula Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 5416 din 3 decembrie 2019.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 794 din 24 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată și, rejudecând:
Admite cererea de chemare în judecată formulată reclamanta A., în contradictoriu cu Ministerul Educației.
Anulează Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 5416 din 3 decembrie 2019.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 28 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.