ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5760/2022

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul cauzei de față, reclamantul A. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale să dispună anularea Ordinului MEN nr. 3036/14.01.2020 privind retragerea titlului de doctor în domeniul științelor militare și informații, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Sentința instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1414 din 17 decembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării, ca nefondată.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată cu consecința anulării Ordinului nr. 3036/14.01.2020. Arată recurenta că analiza motivelor de nelegalitate a Ordinului nr. 3036/2020, cuprinse în cererea de chemare în judecată, a fost efectuată de o manieră superficială de către instanța de fond, fără a se intra în profunzime și fără ca susținerile sale să fie analizate de o manieră imparțială și veritabilă, astfel încât să aibă certitudinea că apărările sale au fost într-adevăr "ascultate", după cum se indică în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, rezultă din considerentele vizând respingerea apărărilor referitoare la săvârșirea unui plagiat, că instanța de fond s-a axat pe dovedirea existenței acestuia și nu pe realizarea unei analize echitabile și echidistante a pretențiilor deduse judecății. Cu alte cuvinte, în mod nelegal, cu nerespectarea dreptului la un proces echitabil, instanța de fond nu a avut în vedere toate argumentele care i-au fost prezentate, ci s-a rezumat la a combate ideea general. Așadar, sentința recurată este nelegală, fiind dată cu încălcarea unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv cu încălcarea dreptului la un proces echitabil, a principiului contradictorialității și cu depășirea limitelor rolului activ, nefiind astfel respectate prevederile art. 6, art. 14 și art. 22 C. proc. civ. Mai arată recurentul că sentința recurată a fost dată cu încălcarea și greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. n), art. 7 și art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, în sensul că nicăieri din prevederile cuprinse de Legea nr. 554/2004 și cu atât mai puțin din art. 11 alin. (1) lit. c), nu rezultă că legiuitorul ar fi stabilit că autoritatea publică nu este obligată să soluționeze o plângere prealabilă. În aceste condiții, sentința recurată este nelegală, intimatul fiind obligat să soluționeze plângerea prealabilă, obligație neîndeplinită de către MEC. Respingerea criticilor de nelegalitate a Ordinului nr. 3036/2020 raportat la lipsa motivării reprezintă o încălcare a prevederilor art. 31 alin. (1) și (2) din Constituția României art. 2 alin. (1) lit. n) in Legea nr. 554/2004, dar și a principiului bunei administrări și al legalității, mai susține recurentul. Orice act administrativ, indiferent de traseul intern urmat pentru emiterea acestuia, trebuie să cuprindă o minimă motivare în fapt și în drept, care să indice cauzele și argumentele efective care au determinat adoptarea sa. Absența acesteia atrage nulitatea absolută, aspect subliniat în mod constant de doctrină și jurisprudență. Necesitatea motivării actului, ca o condiție de legalitate a acestuia, a fost reținută inclusiv în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție Simpla referire la anumite prevederi legale sau la raportul Comisiei de contestații și la decizia CNATDCU nu suplinește condiția motivării, cu atât mai mult cu cât Intimatul nu menționează care sunt motivele de fapt pe care s-a întemeiat și care au determinat însușirea concluziilor CNATDCU. Sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 50 alin. (2) din H.G. nr. 681/2011, art. 73 alin. (4) din Legea învățământului nr. 84/1995, a principiului exercitării drepturilor cu bună-credință și a principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans, arată recurentul. Prin sentința recurată a fost ignorat cadrul în care a fost elaborată lucrarea de doctorat și obligațiile care reveneau școlii doctorale, precum și orice culpă care ar fi incumbat ANI. Norma prevăzută de art. 50 alin. (2) din H.G. nr. 681/2011, invocată prin sentința apelată face trimitere la membrii CNATDCU și IOSUD care ar avea posibilitatea de a semnala un eventual plagiat. Or, ANI este tocmai instituție Organizatoare de Studii Universitare de Doctorat, astfel că aceasta nu avea posibilitatea de a-și invoca propria culpă, existând, contrar celor reținute, în mod nelegal, prin sentința recurată, un conflict de interese. În aceste condiții, apare ca fiind o ingerință disproporționată și nelegală ca, după trecerea a 10 (zece) ani de la data la care a finalizat cursurile doctorale, în urma unor proceduri lipsite de transparență și imparțialitate și în baza unor prevederi normative care nu erau în vigoare în perioada în care a elaborat și susținut lucrarea, să fie aplicată sancțiunea retragerii titlului acordat, susține recurentul. Prin considerentele reținute în sentința recurată au fost înlăturare ca nefondate criticile aduse Ordinului nr. 3036/2020 raportate la încălcarea principiului securității juridice și a prevederilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004. Principalul argument adus în susținerea soluției de respingere constă în modalitatea în care instanța de fond a înțeles să interpreteze norma indicată prin raportare la art. 168 alin. (7 2 ) și art. 170 din Legea nr. 1/2011, susținându-se că, atunci când legea conferă această posibilitate, iar verificarea poate fi efectuată de către o autoritate independentă față de entitatea care a emis actul, nu trebuie apelat la revocare pe cale judiciară, putând fi efectuată și o retragere pe cale administrativă. Dincolo de caracterul nelegal al sentinței recurate dat de aplicarea retroactivă a legii, atât procedural, cât și material, sesizarea de plagiat și lucrarea de doctorat fiind analizate din perspectiva unor norme de drept care nu erau în vigoare la momentul redactării celei din urmă, considerentele prezentate în susținerea respingerii motivului de nelegalitate întemeiat pe încălcarea art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 reprezintă o aplicare greșită a legii. În interpretarea dată prin sentința recurată, respectiv că legea poate să confere posibilitatea retragerii pe cale administrativă a titlului de doctor, se ignoră că CNATDCU a fost implicată în procesul de validare a lucrării de doctorat. Atât legislația anterioară [art. 73 alin. (6) din Legea nr. 84/1995], cât și cea actuală [art. 168 alin. (7) din Legea nr. 1/2011], arată că CNATDCU este implicată în procesul de conferire a titlului de doctor, fie prin confirmarea titlului de doctor acordat de către instituția organizatoare - astfel cum era prevăzut în vechea legislație, fie prin validarea tezei de doctorat - potrivit actualei reglementări. Contrar celor reținute în mod nelegal prin sentința recurată, o eventuală retragere a titlului de doctor ar fi trebuit efectuată pe cale judiciară, prin anularea ordinului de conferire a titlului și cu aplicarea prevederilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, în măsura evident în care legea mai permitea la momentul actual un asemenea demers. De asemenea, analizând prevederile din Ordinul nr. 4621/2020 se poate observa că, în mod diametral opus față de teza propusă prin sentința recurată, nu există în sarcina intimatului o obligație, ci o prerogativă, în ceea ce privește retragerea titlului de doctor. În acord cu prevederile art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 1/2011, art. 25 lit. l) din Ordinul nr. 4621/2020 stipulează următoarele: "Consiliul general (n. r. - este vorba despre Consiliul general al CNATDCU) are, în principal, următoarele atribuții și competențe: […] propune MEC, în condițiile legii și ale prezentului regulament, una sau mai multe măsuri precum retragerea calității de conducător de doctorat, retragerea titlului de doctor sau retragerea acreditării școlii doctorale". Faptul că CNATDCU nu poate impune în sarcina Ministerului intimat nici o obligație, ci doar propuneri, recomandări, este stipulat în mod expres prin Regulamentul de organizare și funcționare aprobat prin Ordinul nr. 4621/2020 ("Regulamentul") care conține o reglementare aproape identică sub acest aspect cu regulamentul anterior, invocat prin sentința recurată. Astfel, potrivit art. 1 din Regulament "Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, denumit în continuare CNATDCU, este un organism consultativ, fără personalitate juridică, al Ministerului Educației și Cercetării, denumit în continuare MEC". Contrar celor reținute în mod nelegal prin sentința recurată, Ordinul nr. 5729/2010 nu mai putea fi revocat de MEC pe cale administrativă, ci doar în fața instanțelor de judecată. Așadar, sentința recurată este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, art. 168 alin. (7 2 ) și art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 1/2011, art. 25 lit. l) din Ordinul nr. 4621/2020. În lumina dispozițiilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 rezultă că legiuitorul a consfințit principiul irevocabilității actelor administrative intrate în circuitul civil, principiu de aplicabilitate generală, prin raportare la stabilitatea și securitatea raporturilor juridice. Astfel, este limitată posibilitatea entității administrative de a reveni asupra actelor emise, care au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, precum Ordinul nr. 5729/2010, singura modalitate legală de anulare a actului administrativ, pusă la îndemâna autorității de către legiuitor, fiind formularea unei acțiuni în contencios administrativ, acțiune care trebuie să fie introdusă, în mod imperativ, sub sancțiunea decăderii, în termen de 1 an de la data emiterii actului. Contrar celor reținute prin sentința recurată, eludând prevederile legale indicate și urmărind sancționarea recurentului, intimatul a procedat la revocarea propriului act, în temeiul unor acte și operațiuni prealabile nelegale, emise de către CNATDCU, Ordinul nr. 3036/2020 generează o insecuritate juridică, atât prin aplicarea retroactivă a legii (a unor prevederi care nu erau în vigoare la momentul la care mi-am elaborat și susținut lucrarea), cât și prin aplicarea unor dispoziții lipsite de claritate și previzibilitate (normele care prevăd posibilitatea utilizării unui soft în vederea stabilirii gradului de similitudine pentru lucrările științifice, fără însă a reglementa care sunt coeficienții de similitudine în limita cărora nu există plagiat), lipsă de claritate evidențiată de opiniile divergente dintre CNATDCU și ANI-IOSUD. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că retragerea unui act este posibilă, doar dacă intervine în anumite condiții strict prevăzute de lege și trebuie întotdeauna efectuată într-un termen rezonabil. În opinia Curții, un termen de două luni de la emitere sau mai mult de la emitere este considerat rezonabil, însă un termen mai mare de doi ani trebuie considerat excesiv.

Apărările formulate în cauză Intimatul pârât Ministerul Educației a depus note de ședință prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și, pe cale de consecință, menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacată.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând recursul formulat prin prisma criticilor și apărărilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente: Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că, deși recurentul-reclamant A. și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., criticile sale se subsumează cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă. Referitor la incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de către recurent în motivarea recursului declarat, acesta constă, în opinia sa, în faptul că hotărârea primei instanțe nu satisface exigențele unei motivări rezonabile, fiind una superficială, fără a da eficiență propriilor apărări, dublate de probatoriul administrat. Înalta Curte precizează că acest motiv este incident atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Instanța de recurs apreciază că judecătorul fondului a efectuat un examen elaborat al tuturor chestiunilor de fapt și de drept supuse analizei sale, astfel încât, din lecturarea sentinței pronunțate se poate constata că aceasta cuprinde toate elementele prevăzute de art. 425 C. proc. civ. referitoare la conținutul hotărârii, printre acestea regăsindu-se și cele enumerate în cuprinsul alin. (1) lit. b) al normei procedurale evocate, referitoare la expunerea situației de fapt reținută pe baza probelor administrate, cât și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția. Nu constituie o nemotivare și astfel nu atrage incidența motivului de casare prezentat, împrejurarea că în cadrul considerentelor se regăsesc, parțial, susțineri ale părții potrivnice, acest fapt reprezentând practic suprapunerea convingerilor instanței cu cele ale uneia dintre părțile litigante. Prin urmare, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este incident în speță. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material") Prin Ordinul nr. 3036/14.01.2020 emis de pârât s-a dispus retragerea titlului de doctor în domeniul Științei militare și informații atribuit domnului A. prin OMEN nr. 5729/2010. La emiterea ordinului contestat au fost avute în vedere dispozițiile art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educației naționale nr. 1/2011, potrivit cărora, în cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, Ministerul Educației și Cercetării, pe baza unor rapoarte externe de evaluare, întocmite, după caz, de CNATDCU, de CNCS, de Consiliul de etică și management universitar sau de Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării, poate lua următoarele măsuri, alternativ sau simultan: b) retragerea titlului de doctor; De asemenea, în preambulul actului contestat este menționată decizia Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) nr. x/15641/17.12.2019 prin care a fost respinsă contestația reclamantului și se menține decizia inițială de retragere a titlului științific de doctor în domeniul Științei militare și informații. În cuprinsul deciziei de soluționare a contestației administrative a reclamantei din data de 17.12.2019 se arată că, în conformitate cu prevederile art. 19 din Anexa nr. 2 la OMENCȘ nr. 3482/2016, Consiliul General al CNATDCU validează referatele întocmite de către comisia de analiză a contestației cu 36 voturi "pentru" din totalul de 51 de membri, votul exprimat fiind consemnat în procesul-verbal al ședinței nr. x/01.03.2019. Din rapoartele de analiză a contestației reclamantei întocmite de membrii comisiei de lucru reiese că existența plagiatului a fost constatată de Comisia de analiză constituită în temeiul sesizării de plagiat înregistrate la UEFISCDI cu nr. x/03.10.2018 și la Ministerul Educației și Cercetării cu nr. x/08.10.2018 pe baza unor dovezi clare, prezentate în raport. În acest sens, în concluziile raportului comun din data de 20.10.2019 se preciza că teza reclamantului conține un procent extrem de mare de texte similare cu alte lucrări, fără respectarea normelor de citare academică. Înalta Curte reține că, prin Decizia nr. 364 din 8 iunie 2022, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educației naționale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial Nr. 831 din 24 august 2022, Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de B. (Coman) în Dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal și a constatat că dispozițiile art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educației naționale nr. 1/2011 sunt constituționale, în măsura în care se referă la retragerea titlului de doctor care nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice. Retragerea titlului de doctor dispusă prin ordinul contestat are natura juridică a unei revocări, întrucât cauza emiterii sale este reprezentată de nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională. Curtea Constituțională a reținut prin decizia sus arătată că trebuie realizată o diferențiere între, pe de o parte, anularea titlului de doctor de către instanța judecătorească și, pe de altă parte, controlul judecătoresc cu privire la revocarea acestui titlu de către organul administrativ emitent. Cele două situații evocă ipoteze distincte, conturate după criteriul intrării în circuitul civil și al producerii de efecte juridice. Așadar, se arată că: "27. Retragerea titlului de doctor - act administrativ - care a intrat în circuitul civil și a generat drepturi subiective garantate de lege nu poate lua forma revocării dispuse de instituția emitentă, ci pe cea a anulării, sens în care Curtea, prin Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, paragraful 51, a impus exigența ca aceasta să se realizeze exclusiv de o instanță judecătorească. Nu este suficient ca doar anularea diplomei să fie realizată de instanța judecătorească, pentru că această operațiune este una formală, o consecință firească a desființării titlului. Prin urmare, indiferent de denumirea lor, actele administrative, odată intrate în circuitul civil, se anulează de instanța judecătorească, și nu de instituția emitentă, tocmai pentru că ele nu mai pot fi revocate. 28. Dacă principiul revocabilității actelor administrative are o consacrare constituțională implicită în art. 21 și 52 din Constituție, excepțiile de la acestea sunt cuprinse, de asemenea, în mod implicit în aceleași prevederi coroborate cu alte valori, exigențe și principii cu consacrare constituțională. În acest sens, Curtea reține art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta de securitate juridică, care conturează conținutul și limitele revocabilității actelor administrative. Astfel, odată ce un act administrativ a intrat în circuitul civil și produce efecte juridice, principiul securității juridice interzice revocarea lui chiar de către emitent. 29. Curtea reține că trebuie realizată o diferențiere între, pe de o parte, anularea titlului de doctor de către instanța judecătorească și, pe de altă parte, controlul judecătoresc cu privire la revocarea acestui titlu de către organul administrativ emitent. Cele două situații evocă ipoteze distincte, conturate după criteriul intrării în circuitul civil și a producerii de efecte juridice. 30. Rezultă că, în cazul în care au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, atât titlul de doctor, cât și înscrisul constatator pot fi desființate numai prin hotărâre judecătorească, pentru că, altfel, dacă se lasă la îndemâna instituției emitente a actului desființarea titlului, se imprimă și se induce o insecuritate asupra raportului juridic deja stabilit. 31. Având în vedere cele expuse, art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educației naționale nr. 1/2011 încalcă art. 21 și 52 coroborate cu art. 1 alin. (5) din Constituție cu referire la exigențele constituționale privind limitele principiului revocabilității actului administrativ individual, fiind constituțional numai în măsura în care se referă la retragerea titlului de doctor care nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice. 32. Prin urmare, este exclusă competența autorității publice emitente de a retrage titlul de doctor care a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, această competență revenind instanței judecătorești, sesizate în condițiile legii generale în materie, respectiv Legea nr. 554/2004. În acest caz, retragerea îmbracă forma anulării actului, caz în care instanța va verifica numai legalitatea parcurgerii procedurii de conferire/atribuire a titlului de doctor și de emitere a diplomei de doctor, fără a avea competența de a evalua ea însăși calitatea lucrării, nivelul științific al acesteia sau caracterul științific al activității deținătorului titlului de doctor. 33. Autoarea excepției ridică și problema lipsei de rigoare a sintagmei "în cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională", întrucât prin generalitatea sa nu identifică aceste 5 cazuri, în sine și temporal, ceea ce ar fi contrar dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) în componenta sa de calitate a legii și ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea. 34. Ca premisă, Curtea reține că, odată ce s-a stabilit că numai instanța judecătorească poate anula titlul/diploma de doctor care a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, rezultă că textul criticat se aplică numai în privința titlurilor/diplomelor care nu au intrat în circuitul civil și nu au produs efecte juridice și care pot fi revocate pentru motivele antereferite de instituția emitentă a actului." Astfel, în cazul în care au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, atât titlul de doctor, cât și înscrisul constatator pot fi desființate numai prin hotărâre judecătorească, pentru că, altfel, dacă se lasă la îndemâna instituției emitente a actului desființarea titlului, se imprimă și se induce o insecuritate asupra raportului juridic deja stabilit. În acest sens, reclamantul a arătat că lucrarea sa de doctorat a fost utilizată ca bază pentru unul din cursurile organizate de Academia Națională de Informații "Mihai Viteazul", curs intitulat Securitate și putere în mediul online și a stat la baza elaborării Strategiei de Securitate cibernetică a României. Deopotrivă, în baza titlului de doctor conferit prin Ordinul nr. 5729/2010 recurentul a beneficiat, în perioada iunie 2017 - martie 2018, de drepruti salariale care au inclus și indemnizația pentru titlul științific de doctor, întrucât își desfășura activitatea în cadrul UM 02448/U. În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că titlul de doctor atribuit reclamantului prin OMEN nr. 5729/2010 pentru teza de doctorat "Managementul operațiunilor de intelligence și protejarea drepturilor și libertăților cetățenești" a produs efecte juridice și a intrat în circuitul civil, întrucât reclamantul a beneficiat de indemnizație lunară pentru titlul științific de doctor în perioadă iunie 2017 - martie 2018. Din analiza prevederilor art. 1 alin (6) din Legea nr. 554/2004 reiese că pârâtul putea emite ordinul de retragere a titlului de doctor atribuit reclamantului numai în situația în care titlul acordat nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice, revocarea fiind posibilă numai pentru condiții de nelegalitate. Or, Ordinul nr. 3036 a fost emis abia la data de 14.01.2020, cu mult timp după momentul când titlul de doctor atribuit reclamantei prin OMEN nr. 5729/2010 a intrat în circuitul civil, acest titlu fiind valorificat de reclamant pentru acordarea indemnizației pentru titlul științific de doctor încă din anul 2017. O altă chestiune care reiese din analiza deciziei nr. 364 din 8 iunie 2022 este aceea a limitelor judecății, în cadrul acțiunii în anularea titlului de doctor ori, după caz, a ordinului de revocare a titlului de doctor. Astfel, anularea sau revocarea, după caz, a titlului de doctor/diplomei de doctor nu poate fi realizată pentru aspecte subsumate fondului științific al tezei de doctorat elaborate, ci doar pentru aspecte ce țin de legalitatea desfășurării procedurii de conferire/atribuire, cu respectarea termenelor prevăzute de lege pentru anularea/revocarea acestora, precum și a condițiilor de legalitate în vigoare la momentul acordării lor. În caz contrar s-ar ajunge la arbitrar și la o insecuritate juridică permanentă în privința deținerii titlului de doctor. Potrivit considerentelor deciziei CCR nr. 364/2022, par. 36, "În mod evident, cele stabilite de comisia de doctorat și validate de CNATDCU, cu consecința conferirii/atribuirii titlului de doctor, nu pot fi reexaminate de o altă comisie sub aspectul valorii științifice a lucrării, neexistând niciun temei constituțional sau legal în acest sens. Odată ce comisia de doctorat s-a pronunțat, nicio altă comisie nu se poate transforma în cenzorul acesteia, astfel că nu poate să realizeze o reanalizare și o reapreciere a evaluării acesteia, să infirme constatările acesteia și să dea un verdict propriu. Cele stabilite de comisia de doctorat și validate de CNATDCU sunt aspecte necenzurabile ale actului administrativ emis, întrucât vizează aprecierea valorică a conținutului tezei de doctorat, și angajează răspunderea autorității emitente a actului. O reapreciere axiologică a tezei de doctorat și infirmarea titlului de doctor pe considerente străine principiului legalității creează un veritabil risc la adresa securității juridice. 37. Se mai reține că, după cum nici instanța judecătorească nu are competența de a statua cu privire la fondul științific al tezei de doctorat elaborate, nici autoritatea emitentă nu are competența de a reaprecia fondul științific al acesteia. Astfel, anularea sau revocarea, după caz, a titlului de doctor/diplomei de doctor nu poate fi realizată pentru aceste aspecte, ci doar pentru aspecte ce țin de legalitatea desfășurării procedurii de conferire/atribuire, cu respectarea termenelor prevăzute de lege pentru anularea/revocarea acestora, precum și a condițiilor de legalitate în vigoare la momentul acordării lor. Altfel s-ar ajunge la arbitrar și la o insecuritate juridică permanentă în privința deținerii titlului de doctor. 38. Toate aceste aspecte, însă, țin de interpretarea și aplicarea legii, revenind autorității emitente să facă aprecierea in concreto a motivelor invocate pentru revocarea titlului de doctor, cu respectarea principiului aplicării în timp a legii [potrivit art. 15 alin. (2) din Constituție], apreciere care este supusă controlului judecătoresc." Față de considerentele arătate, Înalta Curte constată că Ordinul nr. 3036/2020, prin care s-a dispus retragerea titlului de doctor atribuit reclamantului a fost emis cu încălcarea principiului legalității și al principiului stabilității raporturilor juridice, atât sub aspectul că autoritatea emitentă nu mai putea dispune această măsură, titlul de doctor acordat reclamantului fiind intrat în circuitul civil, cât și sub aspectul motivului care a condus la retragerea titlului de doctor, acela al similitudinilor aferente plagiatului, chestiune care a impus reaprecierea și reanalizarea tezei de doctorat, fapt nepermis, întrucât nici autoritatea emitentă și nici instanța judecătorească nu au competența de a statua cu privire la fondul științific al tezei de doctorat elaborate, sens în care acțiunea formulată va fi admisă, iar Ordinul nr. 3026/2020 va fi anulat, restul criticilor recurentului reclamant neimpunându-se a mai fi analizate. Față de dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține că, deși recursul a fost admis, partea căzută în pretenții nu poate valorifica acest drept îmtrucât intimatului pârât Ministerul Educației nu i se poate reține o culpă procesuală în cauză, față de pronunțarea Deciziei Curții Constituționale nr. 364 din 8 iunie 2022, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educației naționale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial Nr. 831 din 24 august 2022. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1414 din 17 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și, rejudecând cauza, va admite acțiunea formulată de reclamantul A. și va anula Ordinul MEN nr. 3036/14.01.2020 privind retragerea titlului de doctor în domeniul științelor militare și informații și va respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de către intimatul reclamant.