ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 858/2023

Ședința publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă la 24.11.2020, reclamantul Județul Constanța a chemat în judecată pe pârâta Asociația Sportivă "A." Constanța, solicitând obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumelor de 247.985 RON, reprezentând contravaloarea finanțării primite nejustificat, în baza contractului de finanțare nerambursabilă pentru activitatea sportivă nr. x/09.08.2018 și de 13.350,60 RON, reprezentând dobânda legală penalizatoare, calculată până la 30.09.2020, precum și în continuare până la data plății efective a debitului.

Prin sentința civilă nr. 824/25.06.2021, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumelor de 247.985 RON, reprezentând contravaloarea finanțării primite nejustificat, în baza contractului de finanțare nerambursabilă pentru activitatea sportivă nr. x/09.08.2018 și de 13.350,60 RON, cu titlu de dobândă legală penalizatoare calculată pentru perioada cuprinsă între 01.10.2020 și data plății efective a obligației principale.

Împotriva acestei sentințe civile, pârâta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 544/16.12.2021, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelul, a schimbat în tot sentința și a respins ca nefondată acțiunea.

Împotriva acestei decizii civile, reclamantul a declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

În motivare, a susținut că instanța de apel în mod eronat a respins excepția nelegalității căii de atac, în condițiile în care sentința tribunalului era supusă doar recursului, nu și apelului. În acest sens, a făcut referire la decizia nr. 40/18.05.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu privire la interpretarea și aplicarea art. 55 alin. (3) raportat la art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, publicată în M.Of. nr. 683/31.07.2020.

Recurentul a mai afirmat că atacarea hotărârii judecătorești cu o altă cale de atac decât cea stabilită de lege constituie o încălcare a principiului legalității căii de atac, consacrat de legea procesuală civilă, în concordanță cu principiul statuat prin art. 129 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil. Acesta se referă la faptul că cererea de chemare în judecată a fost motivată pe răspunderea civilă contractuală, iar litigiul derivă din modul de executare a unui contract administrativ, respectiv contractul de finanțare nerambursabilă pentru activitatea sportivă nr. x/09.08.2018.

În acest context, a argumentat că instanța de apel, prin încălcarea deciziei nr. 40/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a statuat că în mod corect a fost declarată calea de atac a apelului.

În continuare, a susținut că instanța de apel a încălcat art. 1.270 C. civ., argumentând că principiul pacta sunt servanda își găsește justificarea în libertatea contractuală care se exprimă prin facultatea operatorului economic de a intra sau nu într-un raport contractual, de a alege autoritatea/societatea cu care să încheie contractul și de a stabili conținutul acestuia în mod liber, în acord cu cealaltă parte.

Potrivit recurentului, se impune a fi analizată neîndeplinirea întocmai a obligațiilor contractuale asumate de către Asociația Sportivă "A." Constanța. În acest sens, se referă la art. 12 din contractul de finanțare nerambursabilă, care conferă Curții de Conturi dreptul de a verifica întreaga activitate non-profit, nu doar aspectele reținute de curtea de apel.

De altfel, a susținut că, în lumina prevederilor art. 1.350 C. civ., situația de fapt prezentată în cuprinsul acțiunii este de natură a antrena răspunderea contractuală a Asociației Sportive "A." Constanța, fiind întrunite în acest sens condițiile cerute de C. civ., respectiv neexecutarea obligației contractuale, culpa, prejudiciul, raportul de cauzalitate. Sub acest aspect, a argumentat că pârâta nu și-a executat obligația prevăzută la art. 4 lit. a) și f) din contract, ceea ce antrenează prezumția relativă a vinovăției, iar prejudiciul a fost constatat atât de reclamant, cât și de Camera de Conturi Constanța, astfel că pârâta este răspunzătoare de prejudiciu.

În continuare, recurentul a afirmat că, în ciuda depunerii unor documente de către intimată pentru a demonstra îndeplinirea obligațiilor prevăzute la art. 4 lit. f) din contract, acestea nu pot fi considerate documente justificative, întrucâd includ ștersături, adăugiri cu alt scris olograf față de cel inițial, achiziționarea nejustificată de bunuri și servicii, precum și recepționarea anticipată a anumitor servicii. Așadar, aceste documente nu îndeplinesc condiția esențială de a certifica realitatea și de a atesta realizarea efectivă a unor activități în cadrul proiectului "Împreună pentru fotbal".

Potrivit recurentului, instanța de apel a soluționat cauza fără a ține seama de clauzele contractuale de la art. 4 lit. a) și f), art. 5 lit. c), art. 6 alin. (1) și art. 10 și de argumentele care justificau temeinicia acțiunii cu privire la sumele de 3.000 RON achitată nejustificat către B. S.R.L., de 26.585 achitată către C. S.R.L., de 176.400 RON achitată către D. S.R.L., de 16.500 RON achitată către E. S.R.L. și de 25.500 RON achitată către F. S.R.L.

În drept, recurentul a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 și 482 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., în art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

În cauză, calea de atac exercitată este neprevăzută de lege, astfel cum se va arăta în continuare.

Reclamantul a învestit, la 24.11.2020, instanțele cu un litigiu generat de executarea unui contract administrativ, și anume contractul de finanțare nerambursabilă pentru activitatea sportivă nr. x/09.08.2018, încheiat conform prevederilor Legii nr. 98/2016.

Așadar, sunt incidente art. 53 alin. (1) și (1

1

) din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la 24.11.2020, texte de lege care prevăd că:

"Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziții publice" și că "Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul", dar și cele ale art. 55 alin. (3

1

) din Legea nr. 101/2016, potrivit cărora "Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1

1

) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. Apelul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței".

Raportând aceste repere la dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., instanța supremă constată că decizia civilă nr. 544/16.12.2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal este definitivă, fiind o hotărâre dată în apel, fără drept de recurs.

Cum potrivit art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel pentru care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului, Înalta Curte constată că recurentul a exercitat o cale de atac neprevăzută de lege, motiv pentru care, dând eficiență textelor de lege enunțate mai sus, urmează ca, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant Județul Constanța împotriva deciziei civile nr. 544/16.12.2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Asociația Sportivă "A." Constanța.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2023.