ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2069/2023

HOTĂRÂRE

11.10.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2069/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 11 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 169/29.03.2023, Tribunalul Argeș, secția Civilă a admis în parte acțiunea formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva pârâților B. și C., a obligat pârâtul B. să plătească reclamantei suma de 220.000 euro, în echivalent în RON la cursul B.N.R. din ziua plății, împreună cu dobânda legală aferentă, precum și suma de 7.431 RON, reprezentând onorariu notarial perceput pentru încheierea contractului nr. x/15.08.2008 și suma de 1.925 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. A admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtul B. împotriva chemaților în garanție Instituția Prefectului Argeș - Comisia pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Agricole și Forestiere, U.A.T. Comuna Drăganu și Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - Direcția Silvică Argeș, a obligat chematele în garanție U.A.T. Comuna Drăganu și Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - Direcția Silvică Argeș să plătească pârâtului suma de 220.000 euro, în echivalent în RON la cursul B.N.R. din ziua plății, împreună cu dobânda legală aferentă, suma de 7.431 RON și suma de 1.925 RON. A respins ca neîntemeiată cererea privind chemata în garanție Instituția Prefectului Argeș - Comisia pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Agricole și Forestiere și ca nefondată cererea de chemare în garanție formulată de către Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - Direcția Silvică Argeș împotriva chematului în garanție D.. A obligat pârâtul B. să plătească reclamantei suma de 7.203,5 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, iar diferența de 7.203,5 RON, către Statul Român. A obligat chematele în garanție U.A.T. Comuna Drăganu și Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - Direcția Silvică Argeș să plătească pârâtului suma de 5.000 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, iar diferența de 9.407 RON, Statului Român și suma de 4.000 RON, reprezentând onorariu de avocat.

Prin sentința civilă nr. 383/05.07.2022, Tribunalul Argeș, secția Civilă a respins cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 169/29.03.2023, formulată de Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - Direcția Silvică Argeș în ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de către B. împotriva Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș și excepția inadmisibilității acțiunii.

Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - Direcția Silvică Argeș a declarat apel împotriva acestei sentințe, iar U.A.T. Comuna Drăganu a declarat apel împotriva aceleiași hotărâri și a încheierii din 21.06.2022.

Prin încheierea din 03.04.2023, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă și-a declinat competența materială procesuală în favoarea secției a II-a Civile, de contencios administrativ și fiscal din cadrul aceleiași curți de apel.

Pentru a hotărî astfel, făcând trimitere la art. 35 alin. (2) și art. 45 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, la statuările Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii din deciziile nr. 18/2016 și nr. 17/2018, a reținut că în condițiile în care există o secție civilă a curții de apel în competența căreia s-a stabilit în mod exclusiv soluționarea "cauzelor cu profesioniști", această competență materială este de ordine publică, nefiind permis ca o astfel de cauză să fie soluționată de o altă secție civilă, care nu are stabilită o astfel de competență, ca urmare a înregistrării dosarului în calea de atac la secția respectivă (fie ca urmare a unei greșeli în managementul dosarului, fie ca urmare a declinării competenței de către prima secție civilă învestită).

Totodată, a constatat că prin hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Pitești nr. 5/2016 s-a decis că secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Pitești judecă toate cauzele cu profesioniști, iar prin decizia nr. 31/21.03.2023, emisă de Președintele Curții de Apel Pitești au fost înființate completuri specializate în cauze cu profesioniști în cadrul secției sus-menționate.

În acest context, apreciind că obiectul prezentei cauze îl reprezintă completarea dispozitivului sentinței civile nr. 169/2022, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2021, ce are ca obiect acțiune în pretenții întemeiate pe răspunderea pentru evicțiune, urmare a admiterii acțiunii în revendicare și a constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/15.08.2008, încheiat între societatea reclamantă, în calitate de profesionist și pârâți și că acesta se circumscrie domeniului de activitate al secției a II-a Civile, că din informațiile furnizate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Argeș, rezultă că reclamanta are ca obiect de activitate cumpărarea și vânzarea de bunuri imobiliare, iar contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/15.08.2008 a fost încheiat în desfășurarea activității economice, a stabilit că toate acțiunile care derivă din neexecutarea sau anularea acestui contract atrag competența instanței specializate în soluționarea litigiilor cu profesioniști, respectiv a secției a II-a Civile, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Pitești.

Prin încheierea din 24.04.2023, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și-a declinat competența materială procesuală în favoarea secției I Civile; constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului.

Pentru a hotărî astfel, a apreciat că față de obiectul cererii de chemare în judecată, precum și de natura eminamente civilă a litigiului principal, dedusă, pe de o parte, din obiectul enunțat, dar și de cauza care l-a determinat, și anume aceea că, în cadrul operațiunii de comparare a titlurilor de proprietate, s-a reținut nulitatea procesului-verbal de punere în posesie, precum și că terenul în litigiu aparține domeniului public al Statului, raportul juridic dedus judecății în cauza principală este supus, în întregime, C. civ., calitatea de profesionist a uneia dintre părți fiind lipsită de relevanță, câtă vreme litigiul nu își are cauza în activitatea economică obișnuită, curentă, a profesionistului.

De asemenea, a stabilit că raportat la prevederile art. 226 alin. (1) din Legea de punere în aplicare noului C. civ., litigiul din cauza principală nu face parte din categoria celor enumerate de acest text de lege, nefiind supus unei legi speciale aplicabile, cel puțin în parte, raporturilor ce decurg din activitatea economică a profesioniștilor.

Mai mult, a constatat că deși prin hotărârea nr. 5/2016, Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești a stabilit că, începând cu data de 15.03.2016, dosarele în materia litigiilor cu profesioniști, indiferent de tribunalul care le-a judecat pe fond, să fie soluționate de secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal din cadrul curții, hotărârea de colegiu evocată este anterioară modificărilor aduse art. 36 din Legea nr. 304/2004, prin Legea nr. 212/2018, în sensul distincției introduse de legiuitor între cauze civile și cauze cu profesioniști, care, în opinia sa, nu poate fi realizată decât în raport cu obiectul sau natura cauzei.

A apreciat că, la aceeași concluzie se ajunge și în raport cu statuările constante ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit cărora, în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competența materială procesuală a instanței care a judecat litigiul în fond - par. 164 din decizia nr. 18/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii și par. 132 din decizia nr. 40/2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin urmare, a reținut că întrucât în cauza principală, reclamanta solicită despăgubiri pe temeiul răspunderii vânzătorului pentru evicțiune, deși una dintre părți are calitate de profesionist, în aplicarea criteriilor privind natura și obiectul cauzei, litigiul principal are natură strict civilă, astfel că, pentru soluționarea căii de atac exercitate în cauză, nu este necesară specializarea judecătorilor și valorificarea experienței profesionale a acestora, raportul juridic dedus judecății fiind supus în întregime dispozițiilor din C. civ., aplicabile indiferent după cum părțile raportului sunt sau nu profesioniști.

Pentru aceste argumente, se apreciază că soluționarea apelurilor declarate în cauza având ca obiect completare hotărâre este dată tot în competența materială procesuală a secției I Civile a Curții de Apel Pitești, precum în cauza principală.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal care, prin încheierea nr. 3668/29.06.2023, a dispus înaintarea dosarului secției a II-a Civile din cadrul instanței supreme în vederea soluționării regulatorului de competență.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit, Înalta Curte, constatând în prealabil legalitatea învestirii în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele:

Chestiunea litigioasă asupra căreia instanțele au statuat în mod divergent, declarându-se deopotrivă necompetente, vizează competența materială procesuală a instanței de control judiciar, respectiv a instanței de apel.

Asupra corespondenței dintre competența specializată a instanței de fond și a celei din calea de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 18/2016, a statuat în sensul că, potrivit principiului învestirii instanțelor de control judiciar din treaptă în treaptă, competența materială procesuală a instanței care a judecat litigiul în fond se păstrează în mod corespunzător și în căile de atac.

Aceeași concluzie derivă și din decizia nr. 40/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-a stabilit că:

"organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare și art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare; (…) astfel, în condițiile reglementării în vigoare în perioada avută în vedere în prezenta cauză, competența trebuie atribuită instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat hotărârea în fond, prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului ierarhic din treaptă în treaptă (…)".

Totodată, în cuprinsul deciziei nr. 4/2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat în sensul că determinarea competenței materiale procesuale a instanței de control judiciar se va realiza cu respectarea specializării primei instanțe (complet/secție), care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac, sau în considerarea obiectului și naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanța de fond, în cazul soluționării în prim grad de jurisdicție a litigiului de către o instanță care nu cuprinde structuri specializate (secții/completuri).

Așadar, în ipoteza în care litigiul a fost soluționat în primă instanță de o instanță/secție/complet specializată/specializat, verificarea competenței materiale procesuale a instanței de control judiciar va respecta specializarea primei instanțe, care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac, iar în ipoteza în care procesul a fost judecat în primă etapă procesuală de către o instanță care nu cuprinde structuri specializate, secții/completuri, verificarea acestei competențe se va realiza în raport cu obiectul și natura litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanța de fond, fiind depășit momentul procesual până la care, în mod obiectiv, mai putea fi determinată competența materială procesuală, în acord cu dispozițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. (1) raportat la art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

În speță, obiectul acțiunii îl reprezintă cererea formulată de Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA, prin Direcția Silvică Argeș, de completare a sentinței civile nr. 169/29.03.2022, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția I civilă. Dosarul de față a fost soluționat în primă instanță de Tribunalul Argeș, secția I civilă, în acord cu dispozițiile art. 444 C. proc. civ., din interpretarea cărora rezultă că aceste cereri sunt de competența instanței care a soluționat procesul inițial, în speță, secția I civilă.

Asupra propriei competențe, instanța învestită cu judecata procesului, Tribunalul Argeș , secția I civilă, s-a pronunțat prin încheierea din 21.09.2021, când, verificându-și competența în condițiile art. 131 C. proc. civ., a stabilit că este competentă general, material și procesual să soluționeze litigiul.

Potrivit normelor de procedură, competența materială are un caracter dublu, în sensul că aceasta cuprinde atât competența funcțională, cât și competența procesuală (specializată) a instanței.

Prin urmare, având în vedere că litigiul a fost soluționat în fond de un complet al unei secții de drept comun, în condițiile în care Tribunalul Argeș funcționează și Tribunalul Specializat Argeș, instanță specializată în soluționarea litigiilor cu profesioniști, în considerarea dezlegărilor date de instanța supremă prin decizia nr. 4/2023, instanța de prim-control judiciar este cea corespunzătoare instanței care a soluționat litigiul, aspectele privind natura și obiectul cauzei nemaiputând fi repuse în discuție pentru verificarea competenței instanței de prim-control judiciar, fiind depășit momentul procesual până la care se mai puteau invoca neregularități procesuale legate de competența instanței de fond.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența materială procesuală de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile din cadrul Curții de Apel Pitești, instanță superioară corespunzătoare celei care a soluționat cauza în fond.