ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1998/2023

Ședința publică din data de 10 octombrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată 13 aprilie 2017 la Tribunalul Caraș-Severin, sub număr de dosar x/2017, reclamanții A. S.R.L. și A. au chemat în judecata pârâții: B., C., D., E., F., G., H., I., J. solicitând ca prin sentința ce se va pronunța în cauza să se constate nulitatea absolută totală a: Raportului de stingere a activului și pasivului S.C. K. S.A. din data de 18.06.2014; Rezoluției Directorului Oficiului Registrului Comerțului nr. 3522/30.06.2014; Certificatului de radiere din Registrul Comerțului din 03.07.2014; precum si nulitatea absolută parțială a: încheierii nr. 5901/22.04.2013 a Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Oravița, respectiv a mențiunii "se intabulează dreptul de proprietate H.G. nr. 834/1991 mod dobândire Lege în cota de 1/1 asupra Al în favoarea: K. S.A., sub B2 din cartea funciara x UAT Oravița", care se va înlocui cu mențiunea "se intabulează dreptul de proprietate H.G. nr. 834/1991 mod dobândire Lege, Proces Verbal de licitație din data de 26.05.2006 și Contract de vânzare-cumpărare imobiliara din 26.05.2006, în cota de 1/1 asupra Al în favoarea: A. S.R.L., sub B2 din cartea funciară x UAT Oravița", iar în tot cuprinsul actului se va înlocui denumirea K. S.A. cu denumirea A. S.R.L., ca și nulitatea absolută totală a încheierilor Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Oravița subsecvente încheierii nr. 17583/11.11.2014, încheierii nr. 15444/01.10.2015.

Totodată, a solicitat și obligarea pârâților să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul dobândit în baza Contractului de vânzare-cumpărare imobiliară încheiat în data de 26.05.2006 între K., în calitate de vânzător și Reclamantul 1, în calitate de cumpărător, imobil descris ca Sediu administrativ, Magazie cu hală separată, Hala de producție, Platforma betonată, totalitatea activelor aflate în proprietatea K., respectiv clădiri și teren în suprafață de 12.000 m2, conform Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria x nr. x, emis la data de 10.02.1994.

În subsidiar, în temeiul art. 907 alin. (3), partea finală C. civ., a solicitat să se dispună rectificarea înscrierilor din Cartea Funciara făcute în temeiul unor acte juridice ineficace, potrivit capătului principal de cerere, respectiv a înscrierilor din CF nr. x UAT Oravița, privind imobilul cu nr. cadastral x, în sensul radierii dreptului de proprietate al K. asupra imobilului, urmat de radierea dreptului de proprietate al dobânditorilor subsecvenți și înscrierea reclamantului 1 ca proprietar al aceluiași imobil, cu aceeași identificare cadastrală, urmat de înscrierea dreptului său de proprietate, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 46 din 29 ianuarie 2018 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, în dosarul nr. x/2017, instanța a respins acțiunea formulată de reclamanții A. S.R.L. și A., în contradictoriu cu pârâții B., D., C., E., I., F., G., H. și J. și a obligat reclamanții să plătească pârâților C., E. și I. suma de 4.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamanții, cât și pârâții.

Prin decizia civilă nr. 785/A din 26 noiembrie 2018, Curtea de Apel Timișoara a admis apelurile declarate de reclamanții A. și Societatea A. S.R.L. și de pârâții E., C. și I., împotriva sentinței civile nr. 46/29.01.2018 pronunțată în dosar nr. x/2017, al Tribunalului Caraș-Severin; a anulat hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții C., E. și I., care a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1304 din 9 iulie 2020, cauza fiind trimisă spre rejudecare curții de apel.

În rejudecare, prin decizia civilă nr. 499/A din 14 septembrie 2022, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a admis excepția perimării; a constatat perimate apelurile declarate de apelanții pârâți C., E. și I. și de apelanții reclamanți Societatea A. S.R.L. și A., împotriva sentinței civile nr. 46/29.01.2018 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimații pârâți B., D., F., G., H. și J..

Împotriva deciziei civile nr. 499/A din 14 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă au declarat recurs reclamanții Societatea A. S.R.L. și A., indicând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, casarea în parte a deciziei, respectiv a soluției constatării perimării apelului declarat de reclamanți.

În prealabil, recurenții au arătat că vor depune motivele de recurs printr-un memoriu separat.

Subsumat art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., recurenții, după redarea prevederilor art. 32 C. proc. civ., au susținut că prin cererea introductivă de instanță au solicitat constatarea nulității absolute a unor acte care au în mod evident acest caracter, întrucât se revendică proprietatea uzurpată de pârâți.

Așadar, s-a susținut că nu există niciun interes procesual care să vizeze introducerea în cauză a unor prezumtivi moștenitori ai unuia dintre pârâți; admiterea acțiunii formulate, prin constatarea nulității absolute a actelor care au dus la aparența de drept în favoarea pârâților și redobândirea proprietății, s-ar produce independent de absența unor dintre ei. S-a mai arătat că, de altfel, toți pârâții indicați în cererea de chemare în judecată au fost corect citați, iar lipsa ulterioară a unor presupuși titulari aparenți ai dreptului revendicat ar surveni în condiții procedurale și ca sancțiune a pasivității acestora.

Chiar dacă s-ar admite, ipotetic, faptul că interesul procesual, într-un sens larg al acestei noțiuni, ar fi ca apelul reclamanților să fie judecat, trebuie ținut cont că deși aceștia nu au depus diligențe pentru redeschiderea procesului suspendat de natura celor care le reveneau pârâților, ei au făcut, totuși demersuri pentru continuarea acestuia.

Recurenții au susținut că aceștia nu puteau indica cine ar fi prezumtivii moștenitori ai pârâtului defunct și că era necesar ca aceștia să fie protejați de prevederile art. 418 alin. (1) C. proc. civ. De asemenea, recurenții susțin ca lipsa de stăruință nu le este imputabilă, inclusiv prin prisma art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care se referă expres la partea interesată.

Au mai arătat recurenții că instanța de apel nu a pus în sarcina acestora îndeplinirea anumitor diligente privind aflarea moștenitorilor, deși putea și tebuîa să procedeze astfel prin prisma rolului activ în aflarea adevărului, precum și că reclamanții au insistat pentru judecarea procesului în limita competențelor procesuale și de drept material.

De asemenea, recurenții au menționat și că, în situația în care instanța de apel s-ar fi pronunțat pe cererea acestora transmisă pentru termenul din 25.05.2022 și ar fi constatat perimarea apelului pârâților, introducerea în cauză a moștenitorilor nu ar mai fi avut suport și nu ar mai fi prezentat interes, nici sub aspect formal și nici nu ar mai fi avut vreo importanță practică.

Subsumat art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenții au susținut, în sinteză, interpretarea greșită a legii și faptul că neregularitățile procedurale evidențiate în cuprinsul cererii de recurs au survenit și în contextul în care instanța de apel nu s-a pronunțat pe cererea acestora prin care au solicitat să se constate perimarea apelului pârâților, excepție care trebuia soluționata la termenul din 25.05.2022.

Totodată, redând dispozițiile art. 418 alin. (3) C. proc. civ., recurenții au arătat că, în condițiile în care au depus diligente pentru desemnarea lichidatorului judiciar, determinând instanța de apel să procedeze la continuarea procesului cu citarea acestuia, este evident că ne aflam în ipoteza normei juridice menționate, iar societatea A. S.R.L., abia după această citare, poate face demersuri privind repunerea pe rol, lipsa desemnării lichidatorului, urmata de lipsa citării acestuia fiind cauze temeinic justificate de suspendare a cursului perimării.

Intimații-pârâți C., E. și I. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.

Totodată, au invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință/exercițiu a recurentei A. S.R.L.; excepția lipsei calității de reprezentant a administratorului statutar A. și a reprezentantului convențional a societății recurente, precum și excepția lipsei calității procesuale active a recurentului A..

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, concluzia raportului privind soluția preconizată, fiind aceea că recursul este tardiv.

Prin încheierea din 24 mai 2023, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, cu mențiunea că acestea pot depune puncte de vedere la raportul întocmit în termen de 10 zile de la comunicare.

La termenul din 10 octombrie 2023, stabilind ordinea de soluționare a excepțiilor, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 421 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția tardivității recursului, constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care, va respinge recursul ca tardiv formulat, pentru considerentele care succed:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie prin care Curtea de Apel Timișoara a constatat perimate apelurile declarate de apelanții-pârâți C., E. și I. și de apelanții-reclamanți Societatea A. S.R.L. și A..

Potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.

Termenul de recurs instituit de art. 421 alin. (2) C. proc. civ. este un termen legal, imperativ (peremptoriu) și absolut, astfel că, nerespectarea lui atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac, concluzie ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că atunci:

"când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte constată că decizia recurată a fost pronunțată la 14 septembrie 2022, iar cererea de recurs a fost transmisă, prin e-mail, către registratura Curții de Apel Timișoara, la 20 septembrie 2022, ora 18:42, cererea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la 21 septembrie 2022.

Așadar, cererea de recurs a fost înaintată în ultima zi a termenului de declarare a căii de atac, după ora la care activitatea încetează la instanță, respectiv la 20 septembrie 2022, ora 18:42.

Potrivit art. 182 alin. (1) și (2) C. proc. civ., termenul care se socotește pe zile se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul, iar, dacă este vorba despre un act ce trebuie depus la instanță sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispozițiile art. 183 fiind aplicabile.

Programul de lucru al instanțelor este de 8 ore zilnic și începe, de regulă, la ora 8:00 și se încheiere la ora 16:00, conform art. 89 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015.

Prin urmare, cum nu s-a susținut și nici nu a existat vreo dovadă în sensul că programul de lucru în cadrul Curții de Apel Timișoara nu s-ar desfășura în intervalul orar ce constituie regula instituită de dispozițiile anterior menționate, depunerea la această instanță a motivelor de recurs, prin e-mail, în ultima zi a termenului, după ora 16:00, este socotită a fi fost realizată cu nerespectarea termenului legal, având în vedere că acestea au fost înregistrate în evidența instanței a doua zi, respectiv pe data de 21 septembrie 2022.

În acest sens, se reține că în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 11 octombrie 2017 a fost publicată decizia nr. 34/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale privind dezlegarea modului de interpretare a dispozițiilor art. 182 și art. 183 C. proc. civ., în sensul de a se stabili dacă acțiunea introdusă prin e-mail/fax, în ultima zi a termenului ce se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, este socotită a fi făcută în termen.

Prin această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 C. proc. civ., actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, nu este socotit a fi depus în termen".

Ulterior, prin decizia nr. 45/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, privind examinarea sesizării formulate de Tribunalul Gorj, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 961 din 20 octombrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că:

"În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 alin. (1) și (3) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, actele de procedură transmise prin fax sau e-mail, în ultima zi a termenului procedural care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, este socotit a fi depus în termen".

Înalta Curte, subliniază că, față de dispozițiile art. 24 și 25 C. proc. civ., care prevăd că dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămânând supuse acelei legi, și, raportat la data demarării prezentului proces, 13 aprilie 2017, acesta este supus normelor de procedură civilă anterioare modificărilor aduse de Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, intrate în vigoare la data de 21 decembrie 2018.

Ca atare, din perspectiva excepției tardivității, relevanță în prezenta cauză o au dispozițiile art. 182 și art. 183 C. proc. civ. în forma în vigoare la data inițierii prezentului litigiu (dată anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, prin care în enumerarea cuprinsă la art. 183 alin. (1) C. proc. civ. au fost introduse și actele de procedură trimise prin fax sau e-mail), astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 34/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin urmare, înaintarea recursului prin intermediul poștei electronice în ultima zi a termenului (20 septembrie 2022, ora 18:42), după ora la care se încheiase activitatea la Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, cerere înregistrată în evidența instanței a doua zi, respectiv pe data de 21 septembrie 2022, determină concluzia că această cale de atac a fost declarată cu încălcarea termenului reglementat de 421 alin. (2) C. proc. civ.

Este de menționat că potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ. părțile au obligația ca, în condițiile legii, să îndeplinească desfășurarea și finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător.

Cum în cauză, recursul a fost declarat cu depășirea termenului imperativ de 5 zile de la pronunțarea hotărârii atacate, iar recurenții nici nu au dovedit că întârzierea s-a datorat unor motive temeinic justificate, pentru a putea fi incidente prevederile art. 186 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 185 C. proc. civ., urmează să respingă ca tardiv, recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 499/A din 14 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 499/A din 14 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2023.