ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1304/2020

Ședința publică din data de 9 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrata la Tribunalul Caraș-Severin sub nr. x/2017 din 13.04.2017, reclamanții A. International S.R.L. și A. au chemat în judecata pârâții: C., D., E., F., G., H., I., J., K. solicitând ca prin sentința ce se va pronunța în cauza să se constate nulitatea absoluta totala a: Raportului de stingere a activului si pasivului S.C. L. S.A. din data de 18.06.2014; Rezoluției Directorului Oficiului Registrului Comerțului nr. 3522/30.06.2014; Certificatului de radiere din Registrul Comerțului din 03.07.2014; precum si nulitatea absoluta parțiala a: încheierii nr. 5901/22.04.2013 a Biroului de Cadastru si Publicitate Imobiliara Oravita, respectiv a mențiunii "se intabulează dreptul de proprietate H.G. nr. 834/1991 mod dobândire Lege in cota de 1/1 asupra Al in favoarea: L. S.A., sub B2 din cartea funciara x UAT Oravita", care se va înlocui cu mențiunea "se intabulează dreptul de proprietate H.G. nr. 834/1991 mod dobândire Lege, Proces Verbal de licitație din data de 26.05.2006 si Contract de vânzare-cumpărare imobiliara din 26.05.2006, in cota de 1/1 asupra Al in favoarea: A. INTERNATIONAL S.R.L., sub B2 din cartea funciara x UAT Oravita", iar în tot cuprinsul actului se va înlocui denumirea L. S.A. cu denumirea A. INTERNATIONAL S.R.L., ca si nulitatea absolută totală a încheierilor Biroului de Cadastru si Publicitate Imobiliara Oravita subsecvente încheierii nr. 17583/11.11.2014, încheierii nr. 15444/01.10.2015.

Totodată, a solicitat și obligarea pârâților sa îi lase in deplina proprietate si liniștita posesie imobilul dobândit in baza Contractului de vânzare-cumpărare imobiliara încheiat în data de 26.05.2006 între L., in calitate de vânzător si Reclamantul 1, în calitate de cumpărător, imobil descris ca Sediu administrativ, Magazie cu hala separata, Hala de producție, Platforma betonata, totalitatea activelor aflate in proprietatea L., respectiv clădiri si teren in suprafața de 12.000 m2, conform Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria x nr. x, emis la data de 10.02.1994;

In subsidiar, in temeiul art. 907 alin. (3), partea finala C. civ., a solicitat să se dispuna rectificarea înscrierilor din Cartea Funciara făcute in temeiul unor acte juridice ineficace, potrivit capătului principal de cerere, respectiv a înscrierilor din CF nr. x UAT Oravita, privind imobilul cu nr. cadastral x, in sensul radierii dreptului de proprietate al L. asupra imobilului, urmat de radierea dreptului de proprietate al dobânditorilor subsecvenți si înscrierea reclamantului 1 ca proprietar al aceluiași imobil, cu aceeași identificare cadastrala, urmat de înscrierea dreptului său de proprietate, cu obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecata.

In drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 194 si urm. C. proc. civ., pe ale art. 3, pct. 26, art. 7 alin. (1) si (3), art. 120 alin. (1), art. 129 si art. 131 din Legea nr. 85/2006, art. 20, par. 2 si art. 55 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome si societăți comerciale, art. 1295 alin. (1) din vechiul C. civ., pe cele ale art. 563 si urm., art. 1225 alin. (1), art. 1226 alin. (2), art. 1235 si pe ale art. 1238 alin. (2) C. civ., pe dispozițiile art. 65 -74, pe cele ale art. 110 - 136 din Legea 31/1990, precum si pe celelalte temeiuri legale indicate in text sau incidente in speța.

Prin sentința civilă nr. 46/29.01.2018, Tribunalul Caraș-Severin a respins acțiunea formulata de reclamanții: A. INTERNAȚIONAL S.R.L. și A., în contradictoriu cu pârâții: C.; D.; E., F., G., H., I., J., K.; a obligat reclamanții să plătească pârâților D., F. și J. 4500 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei sentințe civile, au declarat apel, reclamanții A. și SOCIETATEA A. INTERNAȚIONAL S.R.L., precum și pârâții D., F., J..

Prin decizia civilă nr. 785/A din 26 noiembrie 2018, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a admis apelurile declarate de reclamanții A. și SOCIETATEA A. INTERNAȚIONAL S.R.L. și de pârâții F., D. și J., împotriva sentinței civile nr. 46/29.01.2018 pronunțată în dosar nr. x/2017, al Tribunalului Caraș-Severin; a anulat hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Împotriva deciziei civile nr. 785/A din 26 noiembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă au declarat recurs recurenții-pârâți D., F. și J., indicând motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

După prezentarea amplă a istoricului litigiului și a parcursului procesual al cauzei, recurenții-pârâți au evidențiat motivele de recurs, susținând, în esență, că hotararea instanței de apel a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, întrucât, potrivit art. 480 alin. (3) C. proc. civ., trimiterea cauzei spre rejudecarc primei instanțe nu poate fi dispusă decât in cazul in care părțile au solicitat in mod expres luarea acestei masuri.

Recurenții-pârâți au arătat că, în ceea ce privește interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 480 alin. (3) teza a doua din C. proc. civ., prin Decizia nr. 23/2017, ICCJ a statuat ca "referitor la termenul și la actul de procedura prin care partea interesată poate cere instanței de apel trimiterea cauzei spre rejudecarc primei instanțe, textul de lege dispune in mod clar ca aceasta solicitare trebuie sa fie expres formulata prin cererea de apel sau prin întâmpinare. Dispoziția legala ce se solicita a fi interpretata nu are o redactare îndoielnica ori neclara."

In speță, cu toate ca nici una dintre părți nu a solicitat, ca efect al admiterii apelului, trimiterea spre rejudecare primei instanțe, judecătorii apelului au adoptat in mod incorect aceasta soluție, apreciind, pe de o parte, că nu s-a analizat fondul cauzei, având in vedere maniera de soluționare a excepțiilor și, pe de alta parte, că fondul cauzei nu a fost lămurit pe deplin in raport cu apelul reclamanților, s-a mai arătat.

Din aceasta perspectivă, au susținut recurenții-pârâți, având in vedere voința părților în sensul soluționării cauzei de către instanța de apel, singura soluție legală pentru situația anularii sentinței viza judecarea cauzei cu evocarea fondului.

Recurenții-pârâți au arătat că decizia recurată este nelegală, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 480 alin. (3) C. proc. civ., instanța nu poate dispune, din oficiu, în situația anularii sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare in lipsa solicitării exprese a părților in acest sens.

După redarea dispozițiilor art. 480 alin. (3) C. proc. civ. și prezentarea orientării doctrinei în materie, recurenții-pârâți au susținut că acest text de lege a fost supus examinării constituționale, iar în considerentele Deciziei nr. 26/2016 a CCR s-a statuat ca "prin dispozițiile art. 180 alin. (3) C. proc. civ., criticate in prezenta cauza, legiuitorul da prioritate principiului celerității judecării cauzelor față de cel al dublului grad de jurisdicție, pe care, însă, nu îl elimină în totalitate, ci lasă la aprecierea părților în proces beneficiul acestuia, ca expresie a principiului disponibilității, principiu fundamental al procesului civil, potrivii căruia obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile si apărările părților."

Astfel, au opinat recurenții-pârâți, având in vedere rațiunea edictării principiului anulării cu reținere, trebuie acceptată teza soluționării cauzelor nu numai într-un termen rezonabil, ci și in unul optim ce poate fi prevăzut de părți, legea dând posibilitatea părților să folosească anumite reguli procesuale care să determine întinderea in limp a judecării unei cauze.

Recurenții-pârâți au susținut că și in situația in care instanța de apel ar fi constatat că in mod greșit prima instanța a soluționat procesul fără a intra in judecata fondului, soluția dispusa nu putea fi decât anularea hotărârii și evocarea fondului.

In speța, au arătat recurenții-pârâți, nu se poate pune in discuție faptul ca prima instanță a soluționat cauza cu care a fost învestită doar prin prisma admiterii excepției inadmisibililății invocate de către pârâți, neevocând fondul, întrucât, din considerentele sentinței, se poate lesne observa că pentru a se pronunța asupra acestei excepții, instanța de fond a procedat la o riguroasă analiză a fondului raporturilor juridice dintre părți, apreciind in final că acțiunea formulată este inadmisibilă.

Recurenții-pârâți au susținut că numai situația în care instanța a soluționat greșit procesul in temeiul unei excepții procesuale reprezintă teza dată de art. 480 alin. (3) teza I C. proc. civ. in care nu s-a judecat fondul, cu consecința, de principiu, a anulării sentinței și evocării fondului. Nejudecarea fondului este și singura ipoteză (pe lângă nelegala citare a părții care a lipsit de la judecată) în care, în condiții strict determinate, este posibilă și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.

In drept, au fost invocate dispozițiile art. 480, art. 488 alin. (1) pct. 8. art. 483 si urm., art. 453 C. proc. civ., art. 260 din Legea 31/1990 privind societățile comerciale, art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 116/2009.

Pentru aceste motive, recurenții-pârâți au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, in vederea soluționării apelului formulat de către recurenți iu limitele învestirii, cu obligarea intimaților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de soluționarea recursului.

Înalta Curte a procedat la efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., care a fost comunicat părților, iar niciuna dintre acestea nu a depus punct de vedere.

Prin încheierea din 13 februarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis, în principiu, recursul și a acordat termen pentru judecata acestuia.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate și în limitele controlului de legalitate, Înalta Curte constată că recursul este fondat și va fi admis în considerarea următoarelor argumente:

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se reține încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 480 alin. (3) C. proc. civ.

Potrivit art. 480 alin. (3) C. proc. civ., "În cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare (...)".

Măsura trimiterii cauzei spre rejudecare, în ipoteza anulării hotărârii primei instanțe, poate fi dispusă de instanța de apel numai cu respectarea cumulativă a următoarelor condiții: a) cel puțin una dintre părți să fi solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare; b) prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată.

Prin hotărârea recurată în prezenta cauză, instanța de prim control judiciar a încălcat prevederile art. 480 alin. (3) C. proc. civ., cu consecința pronunțării unei hotărâri nelegale, întrucât textul menționat stabilește, printre altele, că trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă dacă părțile au solicitat expres acest lucru.

Nici prin cererea de apel și nici prin întâmpinare, niciuna dintre părți nu a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, astfel că, în mod greșit, instanța de apel a luat o astfel de măsură.

Prin urmare, întrucât decizia recurată este pronunțată cu nesocotirea dispozițiilor art. 480 alin. (3) C. proc. civ. devin incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În plus, trebuie arătat că societatea reclamantă S.C. A. INTERNAȚIONAL S.R.L. a fost dizolvata prin sentința civilă nr. 910/CC/06.12.2011 pronunțata de Tribunalul Caras Severin in dosarul nr. x/2011, în temeiul art. 237 alin. (1) lit. a). din Legea nr. 31/1990. Această hotărâre a rămas irevocabilă prin respingerea recursului, astfel cum s-a pronunțat Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 1380/2013 din data de 23.09.2013.

Dizolvarea societăților este reglementată în Capitolul I art. 227-237

1

din Legea nr. 31/1990. Potrivit dispozițiilor art. 233 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, "Societatea își păstrează personalitatea juridică pentru operațiunile lichidării, până la terminarea acesteia."

În rejudecare, instanța de apel urmează a avea în vedere faptul că societatea reclamantă este în stare de dizolvare și că aceasta poate să stea în judecată numai pentru operațiunile de lichidare, cu toate consecințele ce decurg de aici.

Pentru considerentele ce preced, având în vedere soluțiile pe care le poate pronunța instanța supremă, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâții D., F. și J. împotriva deciziei civile nr. 785/A din 26 noiembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 iulie 2020.