Decizia nr. 52/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată la 17 noiembrie 2021 sub nr. x/2003, pe rolul Tribunalului Gorj, secția I civilă, petenții A. și B. au solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul și considerentele sentinței civile nr. 153/28.05.2004 pronunțate de Tribunalul Gorj, schimbată prin decizia civilă nr. 1159/25.04.2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, cu privire la schița anexă la raportul de expertiză, intitulat plan de situație, în sensul de a se reda corect pe schița anexă la raportul de expertiză suprafața de 711 mp a parcelei S2, urmând să fie trasate dimensiunile acestei suprafețe, din eroare această suprafață fiind redată cu dimensiuni mai mici, având pe schiță doar 370 mp.

Hotărârea pronunțată de tribunal în primul ciclu procesual Prin încheierea din 8 decembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă în dosarul nr. x/2003 a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimații Instituția Prefectului-județul Gorj și Centrul de Transfuzie Sanguină Târgu Jiu și excepția inadmisibilității formulării cererii de îndreptare eroare materială invocată de intimata Primăria Municipiului Târgu Jiu. A fost respinsă cererea de îndreptare eroare materială formulată de petenții A. și B. pentru îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul și considerentele sentinței civile nr. 153/28.05.2004 pronunțate de Tribunalul Gorj, schimbată prin decizia civilă nr. 1159/25.04.2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, cu privire la schița anexă la raportul de expertiză, intitulat plan de situație efectuat în dosarul nr. x/2003 al Tribunalului Gorj. Tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 153/28.05.2004, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2003, a fost admisă în parte contestația formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtele Consiliul Local Târgu Jiu, Primăria Târgu Jiu, Direcția de Sănătate Publică Gorj, Spitalul Județean Gorj, Serviciul de Ambulantă Gorj, Centrul de Transfuzie Sanguină Gorj, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, Prefectura Gorj și persoana chemată în garanție Consiliul Județean Gorj. Au fost anulate dispozițiile nr. 168/10.04.2003 a Spitalului Județean Gorj, nr. 29/09.04.2003 a Direcției de Sănătate Publică Gorj, nr. 37/01.04.2003 a Serviciului de Ambulanță Gorj și nr. 3/15.05.2003 a Centrului de Transfuzie Sanguină Gorj, dispunându-se restituirea în natură de către pârâta Primăria Târgu Jiu a suprafețelor S2-711 mp și S3-179 mp, amplasate în str. x, delimitate de expertul topo cu culoarea albastru pe planul de situație aferent străzii 22 decembrie 1989, restituirea în natură de către Serviciul de Ambulanță Gorj și Centrul de Transfuzie Sanguină Gorj a suprafeței de 476 mp și de către Centrul de Transfuzie Sanguină Gorj a suprafeței de 156 mp, conform planului de situație -amplasament 22 decembrie 1989, anexă la raportul de expertiză topo. S-a dispus acordarea de către pârâta Primăria Târgu Jiu a măsurilor reparatorii în echivalent, în cuantum de 884.710.300 RON, corespunzător valorii terenului de 277 mp situat în strada x, de 303 milioane RON, corespunzător valorii suprafeței de 202 mp (conturată cu roșu pe schița amplasament str. x) și la 1.608.000.000 RON, corespunzător valorii suprafeței de 1072 mp ocupată de Primăria Tg-Jiu (suprafața de 1072 mp reprezentând teren ocupat cu Cabinetul stomatologic, alei acces, parcare). S-a dispus acordarea de către Centrul de Transfuzie Sanguină Gorj și a Serviciului de Ambulanță Gorj a măsurilor reparatorii în cuantum de 3.306.000.000 RON, corespunzător valorii terenului în suprafață de 2204 mp, calculată prin scăderea din suprafața de 5000 mp situată în str. x a suprafeței libere de 1522 mp, a celor 202 mp ocupată de persoana fizică și a suprafeței de 1072 mp deținută de Primăria Târgu Jiu. Au fost obligate pârâții Consiliul Județean Gorj și Spitalul Județean Gorj la restituirea suprafeței de 446 mp (S1-286 mp și S2-160 mp) conform planului de amplasament str. 23 august, schița anexă la raportul de expertiză topo, s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent de către Primăria Târgu Jiu de 727.500.000 RON, corespunzător valorii terenului deținut în str. 23 august în suprafață de 485 mp (parcare) și 106 mp, teren ocupat de persoană fizică și s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent de 2.063.112.000 RON, corespunzător valorii construcțiilor expropriate și demolate, fiind respinsă acțiunea față de pârâții Direcția de Sănătate Publică Gorj, Prefectura Gorj și Statul Român. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții A. și B. și pârâții Serviciul de Ambulanță Gorj, Centrul de Transfuzie Sanguină Gorj, Spitalul Județean Gorj, Primăria Municipiului Târgu Jiu și Consiliul Județean Gorj, iar prin decizia nr. 1159/25.04.2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2004, au fost admise apelurile declarate de pârâții Serviciul de Ambulanță Gorj, Centrul de Transfuzie Sanguină Gorj, Spitalul Județean Gorj, Primăria Municipiului Târgu Jiu și Consiliul Județean Gorj și au fost respinse apelurile declarate de reclamanții A. și B.. A fost schimbată în tot sentința civilă apelată, în sensul că a fost admisă în parte contestația și au fost anulate dispozițiile nr. 168 din 10.04.2003 emisă de Spitalului Județean Gorj, nr. 29/09.04.2003 a Direcției de Sănătate Publică Gorj, nr. 37/01.04.2003 a Serviciului de Ambulanță Gorj și nr. 3/15.05.2003 a Centrului de Transfuzie Sanguină Gorj. S-a dispus restituirea în natură de către pârâta Primăria Municipiului Târgu Jiu a suprafeței S2=711 mp și a S3=179 mp amplasate în strada x, delimitate de expertul topo cu culoarea albastru, pe planul de situație aferent străzii 22 decembrie 1989, s-a dispus restituirea în natură de către Serviciul de Ambulanță Gorj a suprafeței S.a=195 mp și de către Centrul de Transfuzie Sanguină Gorj a suprafeței S.b=281 mp conform planului de situație și amplasament, 22 decembrie 1989, anexă la suplimentul raportului de expertiză topo efectuat în apel și de către Centrul de Transfuzie Sanguină Gorj a suprafeței de 156 mp, conform planului de situație- amplasament 22 decembrie 1989, anexă la raportul de expertiză topo, efectuat la fond, au fost obligate pârâtele Consiliul Județean Gorj și Spitalul Județean Gorj la restituirea suprafeței de 446 mp (S.1=286 mp și S.2=160mp), conform planului de amplasament, strada 23 august, schița anexă la raportul de expertiză topo, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. S-a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent în cuantum de 3.289.500.000 RON pentru terenul în suprafață de 2193 mp, în contradictoriu cu Centrul de Transfuzie Sanguină Gorj, și în cuantum de 16.500.000 RON pentru suprafața de 11 mp, în contradictoriu cu Serviciul de Ambulanță Gorj (suprafață calculată prin scăderea din suprafața de 5000 mp situată în strada x a suprafeței libere de 1522 mp, a celor 202 mp ocupați de persoana fizică și a suprafeței de 1072 mp deținută de Primăria Municipiului Târgu Jiu), s-a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent în cuantum de 6.853.500.000 RON pentru suprafața de 4569 mp, în contradictoriu cu pârâtele Consiliul Județean Gorj și Spitalul Județean Gorj, s-a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent în cuantum de 884.710.300 RON pentru terenul în suprafață de 277 mp situat în strada x; în cuantum de 303.000.000 RON pentru suprafața de 200 mp (conturată cu roșu pe schița amplasament strada x) și în cuantum de 1.608.000.000 RON, pentru suprafața de 1072 mp ocupată de Primăria Municipiului Târgu Jiu (suprafața de 1072 mp reprezintă teren ocupat cu cabinetul stomatologic, alee x, parcare), în contradictoriu cu Primăria Municipiului Târgu Jiu. S-a constatat că reclamanții au fost îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent, în cuantum de 2.063.112.000 RON, corespunzător valorii construcțiilor expropriate și demolate, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Târgu Jiu și a fost respinsă acțiunea față de pârâtele Direcția de Sănătate Publică Gorj, Prefectura Gorj și Statul Român. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții A. și B. și pârâții Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu, Primăria municipiului Târgu Jiu, Consiliul Județean Gorj, Centrul de Transfuzie Sanguină Gorj și Spitalul Județean Gorj, iar prin decizia nr. 7585/28.09.2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2005, au fost respinse recursurile declarate. De asemenea, a fost respinsă cererea de suspendare a executării deciziei atacate, formulată de recurenții Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu și Primăria Municipiului Târgu Jiu. Din analiza excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de intimații Instituția Prefectului Județul Gorj și Centrul de Transfuzie Sanguină Târgu Jiu, tribunalul a reținut că prin hotărârile pronunțate în cauză s-a statuat în mod irevocabil că acestea au calitate de pârâți în cauză, iar cum instanța a fost investită cu o cerere de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul unei hotărâri judecătorești în care cei doi intimați au avut calitatea de parte, au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 36 C. proc. civ., astfel că aceste părți au calitate și în procedura soluționării cererii de îndreptare a erorii materiale. În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de îndreptare eroare materială invocată de intimata Primăria municipiului Tg-Jiu, tribunalul a constatat că legiuitorul dă părților posibilitatea formulării unei astfel de cereri în condițiile art. 281 C. proc. civ., astfel că instanța a respins și această excepție. Tribunalul a apreciat că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile legale reglementate anterior, aspectele invocate cu titlu de eroare materială de către petenți au reprezentat chestiuni de fond ale procesului, prin care s-a tins la reevaluarea cauzei deja soluționată irevocabil și schimbarea, practic, a dispozițiilor instanței referitoare la suprafața reală cuvenită în natură si denumită în raportul de expertiză întocmit în cauză ca fiind S2, amplasată în Târgu Jiu, strada x, județul Gorj. Împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Gorj au formulat recurs reclamanții A. și B..

Hotărârea pronunțată de instanța de apel în primul ciclu procesual Curtea de apel a calificat calea de atac din recurs în apel, prin încheierea de ședință din 15 februarie 2022. Prin decizia nr. 73 din 1 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în dosarul nr. x/2003, s-a admis apelul formulat de petenți, a fost desființată încheierea apelată și s-a trimis cauza, spre rejudecarea cererii de îndreptare eroare materială, aceleiași instanțe. S-a reținut că argumentul primei instanțe în sensul că aspectele invocate de petenți reprezintă chestiuni de fond nu este suficient și nici viabil, deoarece inclusiv mențiunile expertului pot face obiectul îndreptării erorii materiale. Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Gorj, sub nr. x/2003*.

Hotărârea primei instanței în rejudecare Prin încheierea din camera de consiliu de la 7 iulie 2022 a Tribunalului Gorj, secția I civilă, a fost respinsă cererea de îndreptare eroare materială. Tribunalul a reținut că aspectele invocate de Primăria Municipiului Târgu Jiu, referitoare la faptul că în teren parcela notată cu S2 în raportul de expertiză are o suprafață mai mică, de doar 370 mp, au fost confirmate prin raportul de expertiză extrajudiciară, întocmit la cererea reclamantei. A mai menționat expertul topograf că în teren, în partea de Nord a suprafeței de 370 mp, se află un spațiu ce aparține Primăriei Târgu Jiu cu destinația de parcare, acest spațiu având suprafața de 302 mp și poate fi restituită în natură reclamantei. Observând însă schița anexă la raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. x/2003, prin raportare la planurile de amplasament întocmite de Primăria Municipiului Târgu Jiu la punerea în executare a hotărârii judecătorești definitive și prin raportare la schița la raportul de expertiză întocmit la cererea reclamantei, tribunalul a constatat că terenul din S2 a fost redat în toate schițele la fel, în conturul limitelor reprezentate de alei pietonale la Nord, Vest și Sud, respectiv strada x la Est. Soluția agreată de reclamanți, ca, pentru întregirea suprafeței de 711 mp, să se atribuie diferența din parcarea aflată la Nord de terenul în litigiu, nu a respectat dispozițiile titlului executoriu, parcarea menționată fiind în mod cert exclusă de instanța de judecată de la restituirea în natură. Finalitatea urmărită de reclamanți, de aducere la îndeplinire a dispozițiilor titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 153/28.05.2004 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2003, astfel cum a fost schimbată prin decizia nr. 1159/25.04.2005 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2004, este dreptul garantat al acestora, ca și creditori conform unei hotărâri judecătorești definitive, însă această finalitate nu poate fi atinsă prin modificarea dispozițiilor hotărârii judecătorești, pe calea procesuală a îndreptării de eroare materială. Împotriva încheierii din camera de consiliu de la 7 iulie 2022 pronunțate de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2013 au formulat apel petenții A. și B.

Hotărârea instanței de apel în al doilea ciclu procesual Prin decizia nr. 314 din 5 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în dosarul nr. x/2003, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de petenții A. și B. împotriva încheierii din 7 iulie 2022 pronunțate de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2003. În motivare, instanța de apel a reținut următoarele: În speță, analiza legalității și temeiniciei sentinței pronunțate de Tribunalul Gorj cu privire la cererea de îndreptare eroare materială trebuie să pornească de la dezlegările obligatorii stabilite de Curtea de apel în ciclul procesual anterior, prin hotărâre rămasă irevocabilă prin nerecurare. S-a avut în vedere de instanța de apel că, în sensul art. 281 C. proc. civ., cererea de îndreptare a dimensiunilor suprafeței de 711 mp, așa cum a fost identificată în raportul de expertiză, este o cerere ce vizează îndreptarea unei erori materiale, iar solicitările petenților nu reprezintă chestiuni de fond, o eventuală îndreptare a erorii cu privire la dimensiunile terenului neducând la schimbarea fondului cauzei. Pornind de la aceste argumente, în această etapă procesuală, instanța de apel a constatat că în mod corect tribunalul, rejudecând cererea de îndreptare a erorii materiale, a reținut că limitele suprafeței de teren de 711 mp au fost consemnate identic în toate înscrisurile depuse la dosar, respectiv în schița expertului care a efectuat lucrarea în dosarul de fond, schița expertului care a executat un raport de expertiză extrajudiciar la solicitarea apelanților și în planurile de amplasament întocmite de Primăria Municipiului Târgu Jiu. Prin decizia civilă nr. 1159 din 15 aprilie 2005 s-a dispus restituirea către apelanții C. a suprafeței de 711 mp, amplasată pe str. x, delimitată de expertul topo pe planul de situație menționat ca făcând parte integrantă din hotărâre, această parte din decizia instanței de apel fiind preluarea identică a dispozitivului sentinței civile 153 din 28.05.2004 a Tribunalului Gorj, nefiind administrate în calea de atac alte probe privitoare la respectivul teren. În raportul de expertiză întocmit la prima instanță, expertul a arătat că în str. x se află o suprafață de teren neocupat de construcții, compus din patru parcele cu suprafețele de 711 mp,179 mp, 476 mp și 156 mp, opinia expertului fiind că acestea sunt libere și pot fi restituite în natură. Suprafața S2 având 711 mp a fost identificată prin lungimile laturilor, având o formă neregulată, dimensiunile fiecărei laturi fiind de 21,244 m, 17,23 m., 31,96 m, 9,60 m și, respectiv, 12,43 m., însă la punerea efectivă în executare a titlului executoriu reprezentat de decizia Curții de Apel s-a constatat că, în realitate, această suprafață de teren are 370 m.p. Curtea de Apel a constatat că nu se poate dispune în condițiile art. 281 C. proc. civ. modificarea dimensiunilor laturilor terenului care a fost greșit identificat de expert, deoarece s-ar încălca puterea de lucru judecat a hotărârii și dezlegările obligatorii ale instanței referitoare la suprafețele de teren ce pot fi restituite în natură reclamanților. Prin urmare, deși este o eroare a expertului, calcularea suprafeței reale a parcelei de teren identificată ca fiind S2 în schița anexă la raportul de expertiză întocmit pentru termenul din 26.03.2004 în dosarul x/2003 al Tribunalului Gorj, în sensul că dimensiunile laturilor astfel cum au fost trasate nu au suprafața stabilită de expert, ci una mai mică, nu se poate dispune în cauza pendinte refacerea schiței respectivei suprafețe de teren, pentru că ar însemna să fie modificate amplasamentele și parcelele de teren pe care instanța le-a avut în vedere ca fiind posibil de restituit în natură, prin decizia nr. 1159 din 25 aprilie 2005. Astfel, așa cum a rezultat din considerentele celor două hotărâri pronunțate de instanțele de fond asupra cererii reclamanților de acordare de măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de stat, instanțele nu au putut dispune restituirea în natură a tuturor suprafețelor de teren preluate abuziv de stat de la autorul reclamanților, respectiv suprafețele de 5500 mp, teren expropriat prin Decretul nr. 659/1973, suprafața de 1962 mp, teren expropriat prin Decretul nr. 238/1974, precum și diferența de la 1962 mp până la suprafața de 5000 mp teren preluat fără titlu valabil. S-a reținut că din suprafața de 1962 mp sunt libere două parcele de 711 mp și, respectiv, de 179 mp, diferența de teren fiind ocupată de clădirea cabinetului stomatologic, parcare, alei de acces, zone de protecție, pentru care Primăria Municipiului Târgu Jiu, ca unitate deținătoare, a fost obligată la măsuri reparatorii în echivalent. Cu privire la identificarea acestor parcele, la amplasamentul lor, la suprafața terenului ce putea fi efectiv restituit în natură de către Primărie nu s-a declarat apel de reclamanți, aceștia criticând în calea extraordinară de atac alte aspecte. Ca urmare a pronunțării deciziei instanței de apel și a nedeclarării căii extraordinare de atac de către niciuna dintre părți, a fost stabilit irevocabil că din terenul situat în strada x reclamanților nu li se pot restitui în natură suprafețele ocupate de alei de trecere, clădire, zonă de protecție și parcare, ci doar terenul situat la sud de parcare și aleea de trecere către strada x, între această parcelă de teren și parcela de 179 mp fiind o altă alee de trecere spre stradă, care nici ea nu a fost inclusă de instanță între terenurile ce au fost efectiv restituite în natură. Așadar, față de faptul că instanța a stabilit irevocabil că nu se poate restitui în natură terenul cu destinația parcare și cel cu destinația alei de trecere, pe calea îndreptării erorii materiale, eroare ce constă în calcularea greșită de către expert a suprafeței reale a parcelei cu privire la care s-a stabilit posibilitatea restituirii în natură, instanța nu poate dispune redimensionarea parcelei S2 prin includerea terenului cu destinația parcare, așa cum solicită reclamanții. O astfel de reconfigurare a terenului ar duce la modificarea considerentelor decizorii ale instanțelor care au stabilit irevocabil soluția pe fond pentru că ar însemna să se recunoască îndreptățirea reclamanților la primirea în natură a unui teren cu privire la care instanțele s-au pronunțat în sensul că nu poate face obiectul restituirii în natură, ci obiectul acordării de măsuri reparatorii prin echivalent. Având în vedere motivarea deciziei anterioare prin care s-a dispus rejudecarea cererii de îndreptare eroare materială, prin care s-a stabilit că mențiunile expertului pot reprezenta o eroare materială, Curtea de Apel a constatat că, în realitate, eroarea expertului nu a vizat identificarea terenului liber și nu a constat în trasarea greșită a limitelor acestui teren, ci tocmai în stabilirea faptului că respectiva parcelă are suprafața de 711 mp, când, în realitate, calculul aritmetic duce la concluzia că terenul identificat are 370 m.p. Reconfigurarea parcelei de teren pe calea îndreptării erorii materiale nu se poate face prin prelungirea dimensiunilor laturilor astfel încât să includă parcarea, deoarece aceasta a fost exclusă de la restituire de instanța care a pronunțat hotărârea devenită irevocabilă, iar pentru ca reclamanții să beneficieze de măsuri reparatorii pentru suprafața de teren de 711 mp, cu privire la care instanța s-a pronunțat, au la îndemână alte mijloace procesuale. În atare condiții, tribunalul a reținut corect că reclamanții au dreptul la executarea hotărârii irevocabile așa cum a fost pronunțată, însă aceasta nu se poate face tocmai prin acordarea unui teren care a fost exclus de la atribuire în procedura de judecată anterioară, critica apelanților cu privire la această concluzie a instanței nefiind întemeiată. Această concluzie nu are ca efect încălcarea principiului securității raporturilor juridice și nici nu înseamnă că dreptul recunoscut a fost negat în cauza pendinte, deoarece dreptul reclamanților la restituirea în natură a suprafeței de 711 mp nu a fost contestat, aceștia pot să își valorifice drepturile, însă nu prin reconfigurarea parcelei cu privire la care instanța a dispus restituirea în natură. Nu este fondată susținerea apelanților în sensul că și terenul situat la nord de parcela S2 este un teren liber și se poate restitui în natură, o astfel de concluzie intrând evident în contradicție cu cele avute în vedere de instanțele de fond care au reținut că tocmai parcela de la nord, ocupată de parcare, nu poate face obiectul restituirii în natură. Mai mult, potrivit dispozitivului deciziei irevocabile, instanțele au acordat reclamanților despăgubiri și pentru terenul ocupat de parcare, fiind obligată Primăria Municipiului Târgu Jiu la plata sumei de 1.608.000 RON (ROL) corespunzător valorii suprafeței de 1072 mp, reprezentând teren ocupat cu Cabinetul stomatologic, alei acces, parcare. Așadar, redimensionarea terenului S2 astfel încât să includă și parcarea, așa cum solicită apelanții-reclamanți, ar duce la o dublă despăgubire a acestora, pentru aceeași suprafață de teren fiind dispusă atât restituită în natură, cât și acordarea de despăgubiri materiale. În condițiile în care acest teren nu poate fi restituit pe calea procedurii îndreptării erorii materiale, eroarea de redare pe planurile de situație anexate raportului de expertiză vizează suprafața consemnată de expert ca fiind rezultatul calcului aritmetic al parcelei S2, prin raportate la dimensiunile fiecărei laturi, iar posibilitatea reclamanților de a obține măsuri reparatorii pentru întreaga suprafață de 711 mp, cât a stabilit instanța, se poate valorifica prin alte căi judiciare sau administrative. Deși decizia instanței de apel, devenită irevocabilă, care a reluat mențiunile din dispozitivul sentinței primei instanțe, a fost pronunțată în temeiul aspectelor reținute de expert în raportul de expertiză care face parte integrantă din hotărâre, iar eroarea cu privire la dimensiunea laturilor parcelei S2 a fost descoperită ulterior pronunțării hotărârii, este imposibilă remedierea acestei erori, pentru că s-ar realiza o modificare a terenurilor pe care instanța le-a stabilit ca fiind posibil de restituit în natură.

Recursul exercitat în cauză. Împotriva deciziei au declarat recurs petenții A. și B., care au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând că soluția se bazează pe o interpretare greșită a prevederilor legale. În primul rând, petenții consideră nelegală decizia recurată pentru încălcarea dreptului la apărare, prin respingerea cererii de amânare formulată si trimisă la instanță în data de 5 octombrie 2022. În acest sens, arată că deși au solicitat amânarea cauzei pentru lipsă de apărare și pentru că a fost depus cu 2 zile înainte de termen un înscris prin care se solicita respingerea apelului formulat de apelanți, înscris care însă nu a fost intitulat "Întâmpinare" sau "Concluzii scrise", dar cuprindea apărări noi formulate de intimata Primăria Municipiului Târgu Jiu, care nu au mai fost puse în discuția părților, în scopul apărării principiului contradictorialității, instanța de apel a respins cererea de amânare cu motivarea că înscrisul depus de intimata Primăria Târgu Jiu este formulat cu titlu de concluzii scrise, astfel că nu se impunea comunicarea lor, iar, pe de altă parte, că apărătorul ales nu ar fi transmis împuternicirea avocațială la dosar, deși în cererea de apel este menționat faptul că se atașează împuternicire avocațială în original. Astfel, consideră că, în mod nelegal, li s-a încălcat dreptul la apărare, neputând formula apărări în cauză față de susținerile intimatei Primăria Municipiului Târgu Jiu, din motive neimputabile petenților. Un alt motiv de nelegalitate al deciziei recurate este dat de motivarea contradictorie a deciziei recurate. Astfel, instanța de apel deși susține că dreptul reclamanților la restituirea în natură a suprafeței de 711 mp nu este fost contestat, reclamanții având dreptul la executarea hotărârii irevocabile așa cum a fost pronunțată, se contrazice și susține că respectarea hotărârii judecătorești nu se poate face prin acordarea unui teren care a fost exclus de la atribuire în procedura de judecată anterioară și că apelanții pot să își valorifice drepturile, însă nu prin reconfîgurarea parcelei cu privire la care instanța a dispus restituirea în natură. Apreciază raționamentul instanței de apel greșit, întrucât tocmai aceasta este esența respectării principiului securității raporturilor juridice, ca ceea ce a fost stabilit în mod irevocabil de o instanța de judecată, să nu mai poată fi pus în discuție. Susține instanța de apel că petenții nu pot să-și valorifice drepturile prin reconfîgurarea parcelei, dar ignoră instanța de apel că s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de teren de 711 mp. S-a concluzionat (prin Decizia nr. 1159 a Curții de Apel Craiova), că suprafață de 711 mp se poate restitui în natură, iar potrivit titlului executoriu s-a dispus restituirea suprafeței de 711 mp, în natură, "Dispune restituirea în natură de către pârâta Primăria Municipiului Târgu Jiu a suprafeței S2 = 711 mp și a S3 = 179 mp, amplasate în strada x, delimitate de expertul topo cu culoare albastru, pe planul de situație aferent străzii 22 decembrie 1989, ce face parte integrantă din hotărâre". (pag. 17 din decizia nr. 1159 a Curții de Apel Craiova). Așadar, instanțele, în vederea respectării unei hotărâri irevocabile, trebuiau să analizeze posibilitatea restituirea în natură a suprafeței S2, prin reîntregirea suprafeței S2 până la totalul suprafeței reținută în irevocabil prin raportul de expertiză, adică de 711 mp și să dispună o expertiză de specialitate, prin care să se stabilească unde există suprafețe de teren libere, pentru întregirea suprafeței de 711 mp. Instanța de apel susține că suprafața de 1072 mp, reprezentând teren ocupat cu Cabinetul stomatologic, alei acces, parcare, ar cuprinde și suprafața de teren pe care petenții o solicită pentru reîntregirea suprafeței S2 de 711 mp, aspect neadevărat, întrucât se observă din raportul de expertiză că parcarea avută în vedere de expert la întocmirea raportului de expertiză nu este identică cu parcarea deținută în prezent, de intimata Primăria Târgu Jiu, care ocupă o suprafață mai mare de teren cu titlu de parcare, decât ceea ce a redat pe schiță expertul la momentul efectuării expertizei. Astfel, susținerea instanței de apel, fără niciun fel de verificare sau probă administrată care să vină în sprijinul celor afirmate, în sensul că pentru suprafața de teren pe care petenții o solicită ar obține o dublă despăgubire, este nereală. Și expertul extrajudiciar arată că suprafața de 272 mp nerestituiți în natură, din parcarea la care fac referire petenții, este teren ocupat de Primăria Târgu Jiu, cu o suprafață mai mare decât cea reținută în raportul de expertiză efectuat în dosarul a cărui hotărâre solicită a fi îndreptată. O dovadă a acestei susțineri stă faptul că din restul de suprafață neatribuită în natură adică din 341 mp (suprafața de 711 mp, cât ar trebui să aibă parcela S2 conform hotărârii irevocabile - 370 mp, cât însumează în realitate suprafața S2, restituită în natură potrivit Dispoziției nr. 3960/28.04.2007), intimata a mai atribuit un rest de 74 mp prin Dispoziția nr. 2250/06.04.2009, astfel că pentru întregirea suprafeței de 711 mp, ar mai fi de restituit un rest de suprafață de 267 mp. Raționamentul instanței de apel este greșit și prin prisma faptului că susține că reclamanții au posibilitatea de a obține măsuri reparatorii pentru întreaga suprafață de 711 mp, prin alte căi judiciare sau administrative. În primul rând, s-ar încălca puterea lucrului judecat, potrivit căruia terenul de 711 mp este teren liber, neocupat, ce poate fi restituit în natură. În al doilea rând, reclamanții doresc respectarea unei hotărâri judecătorești, prin respectarea dreptului lor de proprietate, prin restituirea suprafeței de 711mp. Este inadmisibil ca reclamanții să fîe deposedați încă odată abuziv de dreptul lor de proprietate, drept apărat în acest moment potrivit normelor constituționale. Este evident și de necontestat că s-a stabilit în mod definitiv (prin Decizia nr. 1159 a Curții de Apel Craiova), că suprafața de 711 mp este liberă și se poate restitui în natură, astfel că, atât instanța de fond, cât și instanța de apel erau obligate să se verifice unde se poate acorda restul de suprafață până la 711 mp, pentru a se dispune îndreptarea acestei erori de redare pe schiță a suprafeței S2. Concluzionând, întrucât dispozitivul sentinței civile nr. 153/28.05.2004, pronunțată de Tribunalul Gorj, precum și dispozitivul deciziei civile nr. 1159 din 25.04.2005 pronunțate de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2004 nu dispun nimic în legătură cu dreptul reclamanților de a primi despăgubiri pentru terenul aferent suprafeței S2, ci au dispus restituirea în natură a suprafeței de 711 mp, întrucât la momentul efectuării expertizei era o suprafață liberă, instanțele învestite cu prezenta cerere de îndreptare eroare materială sunt obligate să respecte dispozițiile definitive ale instanțelor anterioare sub această formă. Este evident că intimata Primăria Târgu Jiu refuză să restituie în natură diferența de teren până Ia 711 mp, profitând de această eroare a expertului de redare pe schiță a dimensiunilor corecte a suprafeței de 711 mp, susținând fără temei că nu mai există nicio suprafață de restituit (Adresa nr. x/14.05.2020 și adresa nr. x/23.08.2019). La o verificare a suprafețelor stabilite a fi restituite în natură și a suprafețelor pentru care s-au acordat despăgubiri (care nu puteau fi restituite în natură), conform hotărârilor definitive, rezultă fără niciun dubiu că nu s-au acordat despăgubiri pentru suprafața de 711 mp și aceasta nici nu a fost restituită în natură în totalitate, astfel că se impune îndreptarea acestei erori materiale. Potrivit practicii statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție coroborată cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, doar erorile de fapt care nu au devenit vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de Ia principiul securității juridice, pe motiv că nu a fost posibilă îndreptarea lor prin exercitarea căilor ordinare de atac (concluzie afirmată, de exemplu, în cauza Mitrea c. România/2008, Stanca Popescu c. România/2009). În consecință, în principal, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii cererii de îndreptare eroare materială strecurată în schița anexă la raportul de expertiză - intitulat Plan de situație - teren litigiu str. x- efectuat în dosarul nr. x/2003 al Tribunalului Gorj, în sensul de a reda corect pe schița anexă la raportul de expertiză suprafața parcelei S2 de 711 mp, în sensul trasării dimensiunilor suprafeței de 711 mp, în loc de modalitatea de trasare existentă în schița anexă la raportul de expertiză, în care parcela S2 de 711 mp din eroare a fost redată cu dimensiuni mai mici, astfel că în realitate pe schița are numai 370 mp, și în subsidiar - admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea spre rejudecare la instanța de fond pentru administrarea de probe - expertiză topo (pentru redarea pe schiță a suprafeței de 711 mp).

Apărările formulate de părți Intimata Primăria Târgu Jiu a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului. Recurenta-petentă A. a depus concluzii scrise prin care a cerut admiterea recursului.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând aspectele deduse judecății, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, având în vedere următoarele considerente: Printr-o primă critică, petenții au invocat faptul că instanța de apel le-a încălcat dreptul la apărare, dar și principiul contradictorialității, producându-le o vătămare, deoarece, pe de o parte, a respins, în mod greșit, cererea de amânare a cauzei, pentru lipsa de imposibilitate de prezentare a reprezentantului convențional al petenților, din cauza lipsei delegației acestuia, iar, pe de altă parte, că nu a comunicat notele scrise depuse de intimata Primăria Târgu Jiu, care ar fi cuprins, în opinia petenților, apărări noi și, prin urmare, ar fi trebuit fi comunicate și petenților. Aceste susțineri pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă. Textul legal indicat vizează neregularități de ordin procedural, care sunt sancționate cu nulitatea de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., dispoziții ce includ atât nesocotirea normelor procedurale de ordine publică, cât și a celor stabilite în interesul exclusiv al uneia dintre părți. Se constată că primul motiv invocat, respectiv faptul că instanța de apel a reținut că imposibilitatea de prezentare a apărătorului petenților, în lipsa delegației acestuia de la dosar, nu reprezintă motiv temeinic de amânare a cauzei, în sensul art. 156 alin. (1) C. proc. civ., deși recurenții arată că în cererea de apel este menționat faptul că se atașează împuternicirea avocațială în original, nu este fondat. Sub acest aspect, instanța de apel a reținut că deși cererea de apel a fost semnată de avocat, la dosar nu se află atașată nici cererii de apel, nici cererii de amânare a cauzei nicio delegație avocațială, astfel că, în lipsa delegației acestuia de la dosar, a reținut că nu a existat un motiv temeinic care să împiedice judecata cauzei, câtă vreme nu s-a făcut dovada calității de reprezentant a avocatului care a solicitat amânarea, deși acesta avea posibilitatea să trimită în format electronic împuternicirea avocațială dată de părți pentru susținerea cauzei în apel. Pe de o parte, Înalta Curte constată că art. 156 alin. (1) C. proc. civ. are valoarea unei norme dispozitive, neavând caracter imperativ; ca atare admiterea sau respingerea unei cereri pentru lipsă de apărare - imposibilitatea de prezentare a reprezentantului convențional al petenților fiind asimilată cererii pentru lipsă de apărare - reprezintă o chestiune de apreciere a instanței în fața căreia cererea este susținută, ce nu poate fi cenzurată de instanța de recurs. Pe de altă parte, față de situația reținută de instanța de apel, ce rezultă cu evidentă din dosarul cauzei, Înalta Curte apreciază că nu s-a produs o încălcare a dreptului la apărare și al dreptului la un proces echitabil al petenților în apel, astfel cum susțin aceștia în mod eronat. Dreptul la apărare este reglementat de art. 24 din Constituția României și constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil. În speță, în lipsa unei delegații a apărătorului ales al petenților, care să facă dovada calității de reprezentant a avocatului care a solicitat amânarea, instanța de apel, judecând cauza, nu a pricinuit petenților nicio vătămare, care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului de procedură nelegal. Petenții și apărătorul lor ales ar fi trebuit să depună toate diligentele și să facă demersurile legale, pentru a se asigura de respectarea drepturilor lor procedurale și a garanțiilor procesuale. Ca atare, instanța de apel a procedat în condiții de deplină legalitate, în lipsa unei cereri temeinic motivate, pentru lipsă de apărare, din partea petenților, formulate conform art. 156 alin. (1) C. proc. civ. În ceea ce privește amânarea pronunțării pentru depunerea de concluzii scrise, conform art. 156 alin. (2) C. proc. civ., instanța dispune această măsură la cererea părților interesate, ceea ce în cauză nu a existat, astfel încât, neamânarea pronunțării nu conduce la încălcarea dreptului de apărare al acestora. În contextul acestor considerente, Înalta Curte apreciază că nu s-a produs o încălcare a dreptului la apărare al petenților în apel, drept garantat de art. 24 din Constituție, hotărârea pronunțată în aceste condiții fiind perfect legală. În ceea ce privește presupusa încălcare a principiului contradictorialității, invocat în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nici această susținere nu este fondată. Conform mențiunilor cuprinse în practicaua deciziei recurate, cu privire la acest aspect, instanța de apel a reținut că procedura de citare, inclusiv cu petenții, este legal îndeplinită, că petenții au lipsit la termenul de judecată din 5 octombrie 2022 și că nu se impune amânarea judecății nici pentru faptul că pârâta Primăria Târgu Jiu a depus concluzii scrise la 3 octombrie 2022, având în vedere că acestea au fost formulate cu titlu de concluzii scrise, astfel că nu se impune comunicarea lor. Recurenții-petenți au reproșat instanței de apel că nu a acordat termen pentru a lua cunoștință de notele scrise depuse de intimata Primăria Târgu Jiu, prin care s-ar fi invocat apărări noi. Or, instanța de apel a reținut că nu se impune comunicarea acestor note scrise, întrucât în cuprinsul acestora nu se invocă excepții ori chestiuni care să nu fi fost puse în discuție în etapele procesuale anterioare, ci se expun aceleași argumente deja susținute de pârâtă și cunoscute de reclamanți, aspecte ce nu au criticate de petenți în recurs, care doar susțin că s-ar fi invocat apărări noi, fără a indica, însă, în concret care ar fi aceste apărări noi. Prin urmare, nici din această perspectivă, hotărârea recurată nu poate fi criticată, fiind respectat principiul contradictorialității, în condițiile în care, așa cum s-a reținut anterior, petenții ar fi trebuit să depună toate diligentele și să facă demersurile legale, pentru a se asigura de respectarea drepturilor lor procedurale și a garanțiilor procesuale. În ceea ce privește criticile referitoare la aplicarea greșită de către instanțele anterioare a dispozițiilor art. 281 C. proc. civ., fiind în discuție aplicarea greșită a unei norme procedurale ce implică numai un aspect formal, ci nu a unei norme de drept substanțial, sediul materiei este art. 304 pct. 5 C. proc. civ., din perspectiva căreia urmează a fi analizate, iar nu pct. 9, invocat de recurenți. Criticile nu sunt, însă, fondate. Astfel cum a reținut instanța de apel în considerentele încheierii recurate, nu se poate dispune, în condițiile art. 281 C. proc. civ., modificarea dimensiunilor laturilor terenului care a fost greșit identificat de expert, deoarece s-ar încălca puterea de lucru judecat a hotărârii și dezlegările obligatorii ale instanței referitoare la suprafețele de teren ce pot fi restituite în natură reclamanților. Prin urmare, deși este o eroare a expertului calcularea suprafeței reale a parcelei de teren identificată ca fiind S2 în schița anexă la raportul de expertiză întocmit pentru termenul din 26.03.2004 în dosarul x/2003 al Tribunalului Gorj, în sensul că dimensiunile laturilor astfel cum au fost trasate nu au suprafața stabilită de expert, ci una mai mică, nu se poate dispune în cauza pendinte refacerea schiței respectivei suprafețe de teren, pentru că ar însemna să fie modificate amplasamentele și parcelele de teren pe care instanța le-a avut în vedere ca fiind posibil de restituit în natură, prin decizia nr. 1159 din 25 aprilie 2005. Or, temeinicia unei cereri de îndreptare a erorilor materiale se stabilește pe baza probatoriul administrat în cauza în care s-a pronunțat hotărârea ce se cere a fi îndreptată. Cum în speță, instanța a stabilit irevocabil că nu se poate restitui în natură terenul cu destinația parcare și cel cu destinația alei de trecere, solicitat de recurenți a fi inclus în suprafața S2, în mod legal, instanța de apel a reținut că, pe calea îndreptării erorii materiale, eroare ce constă în calcularea greșită de către expert a suprafeței reale a parcelei cu privire la care s-a stabilit posibilitatea restituirii în natură, instanța nu poate dispune redimensionarea parcelei S2 prin includerea terenului cu destinația parcare, așa cum solicită recurenții. Astfel cum în mod corect a stabilit instanța de apel, o asemenea reconfigurare a terenului ar duce la modificarea considerentelor decizorii ale instanțelor care au stabilit irevocabil soluția pe fond pentru că ar însemna să se recunoască îndreptățirea reclamanților la primirea în natură a unui teren cu privire la care instanțele s-au pronunțat, în sensul că nu poate face obiectul restituirii în natură, ci obiectul acordării de măsuri reparatorii prin echivalent. Contrar susținerilor recurenților, redimensionarea terenului S2 astfel încât să includă și parcarea, așa cum solicită petenții, ar duce la o dublă despăgubire a acestora, pentru aceeași suprafață de teren fiind dispusă atât restituită în natură, cât și acordarea de despăgubiri materiale, în cauza soluționată cu hotărârea a cărei îndreptare se solicită fiind acordate petenților despăgubiri și pentru terenul ocupat de parcare, fiind obligată Primăria Târgu Jiu la plata sumei de 1.608.000 RON (ROL) corespunzător valorii suprafeței de 1072 mp, reprezentând teren ocupat cu Cabinetul stomatologic, alei acces, parcare. Pe de altă parte, așa cum s-a arătat, temeinicia unei cereri de îndreptare a erorilor materiale se stabilește pe baza probatoriului administrat în cauza în care s-a pronunțat hotărârea ce se cere a fi îndreptată, astfel că susținerile din recurs în sensul că instanțele de fond ar fi trebuit a dispune efectuarea unei expertize topografice care să stabilească ce terenuri libere ce ar putea fi restituite în natură petenților pentru suprafața de teren lipsă din suprafața S2 nu pot fi primite, precum și celelalte critici din recurs referitoare la aceste aspecte. Nici susținerile din recurs referitoare la încălcarea principiului securității raporturilor juridice și negarea dreptului recunoscut petenților nu au relevanța atribuită de recurenți, deoarece dreptul petenților la restituirea în natură a suprafeței de 711 mp nu a fost contestat, aceștia având posibilitatea să își valorifice drepturile pe alte căi, însă nu prin reconfigurarea parcelei cu privire la care instanța a dispus restituirea în natură. Valorificarea acestui drept pe alte căi nu presupune încălcarea puterea lucrului judecat, potrivit căruia petenții au dreptul la restituirea în natură a unui teren de 711 mp, ci, dimpotrivă, tocmai în baza acestei statuări irevocabile se poate solicita acest drept. De asemenea, critica din recurs, vizând faptul că în jurisprudența națională și europeană s-a statuat faptul că erorile de fapt care nu au devenit vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de la principiul securității juridice, nu este de natură a fundamenta o ipoteză de nelegalitate de deciziei ce face obiectul prezentului recurs, întrucât, așa cum corect a reținut instanța de apel, deși eroarea cu privire la dimensiunea laturilor parcelei S2 a fost descoperită ulterior pronunțării hotărârii, este imposibilă remedierea acestei erori, pentru că s-ar realiza o modificare a terenurilor pe care instanța le-a stabilit ca fiind posibil de restituit în natură. În acest context, contrar celor afirmate de recurenți, hotărârea curții de apel nu este contradictorie, ea afirmând coerent că cele solicitate de petenți prin cererea de îndreptare a erorii materiale excedează acestei proceduri, fără a nega dreptul recunoscut petenților. Prin urmare, nu i se poate reproșa instanței de apel interpretarea art. 281 C. proc. civ. în alt sens decât cel pretins de recurenți, întrucât operațiunile de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale sunt atributul exclusiv al instanțelor de judecată și sunt inerente procesului decizional. Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., indicat, de asemenea, ca temei de drept al cererii de recurs, acest text legal vizează ipoteza în care instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Prin urmare, motivul de nelegalitate are în vedere actul juridic ce constituie temeiul dreptului a cărui valorificare în justiție se urmărește și nu obiectul acțiunii, iar în sensul acestui motiv de recurs instanța ar fi culpabilă dacă ar fi procedat la greșita interpretare a naturii sau a clauzelor lămurite și vădit neîndoielnice ale unui act juridic, în sens de convenție sau act juridic material. Ca atare, pentru a fi incident acest motiv de recurs este necesar ca "interpretarea greșită" făcută de instanță să vizeze un act juridic supus judecății, iar nu modalitatea de interpretare a cererilor formulate de părți, ori considerentele reținute în ceea ce privește aplicarea legii, așa cum, în mod eronat, susțin recurenții-petenți. Așa fiind, în speță, nu au fost formulate critici care să se circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge, ca nefondat, recursul.