ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1245/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 07 ianuarie 2022 pe rolul Tribunalului Gorj, secția I civilă sub nr. x/2022 reclamantul Spitalul Județean de Urgență Târgu-Jiu, în contradictoriu cu pârâții Direcția de Sănătate Publică Gorj și Ministerul Sănătății, în temeiul dispozițiilor art. 194 și următoarele C. proc. civ. și ale art. 194 lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată a formulat cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 779.429 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de personal, respectiv drepturi salariale câștigate de către salariații Dispensarului TBC, conform sentinței civile nr. 1216/23.10.2017, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2016, sentință rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 866/16.03.2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin sentința civilă nr. 13/13.01.2023, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2022 a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății, ca neîntemeiată. A fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare. A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției de Sănătate Publică Gorj, ca neîntemeiată. A fost admisă acțiunea formulată de către reclamantul Spitalul Județean de Urgență Târgu Jiu, cu sediul în Târgu-Jiu, județul Gorj în contradictoriu cu pârâții Direcția de Sănătatea Publică Gorj și Ministerul Sănătății, având ca obiect pretenții. Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 779429 RON reprezentând contravaloare cheltuieli de personal. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel pârâții Direcția de Sănătatea Publică Gorj și Ministerul Sănătății, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel Prin decizia civilă nr. 225 din 13 iunie 2023, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta Direcția de Sănătatea Publică Gorj împotriva sentinței nr. 13/13.01.2023, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă în dosarul nr. x/2022. A admis apelul declarat de pârâtul Ministerul Sănătății împotriva sentinței nr. 13/13.01.2023, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimatul reclamant Spitalul Județean de Urgență Târgu Jiu. A schimbat în parte sentința atacată în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât. A menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 225 din 13 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în dosarul nr. x/2022 a formulat recurs recurenta-intimată Direcția de Sănătate Publică Gorj, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei ca fiind nelegală și, în rejudecare, respingerea acțiunii. A susținut că hotărârea instanței este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, criticile privind nelegalitatea acesteia încadrându-se în dispozițiile art. 488, alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Critică hotărârea instanței de control judiciar sub aspectul nereținerii susținerilor sale, raportat la normele de drept material și înscrisurile existente la dosarul cauzei. Citează art. 4 din Ordinul nr. 1.078 din 27 iulie 2010 privind aprobarea regulamentului de organizare și funcționare a structurii organizatorice a direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București și apreciază că se impunea admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Direcției de Sănătate Publică Gorj și respingerea acțiunii față de aceasta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane ce nu are calitate procesuală pasivă, în condițiile în care intimata este pe de o parte, potrivit legii, ordonator secundar de credite, iar, pe de altă parte, Ministerul Sănătății, în calitate de ordonator principal de credite, nu a autorizat finanțarea acestor sume din bugetul Ministerului Sănătății. Apreciază că în mod greșit instanța a considerat că art. 194 lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, actualizată are aplicabilitate asupra pretențiilor intimatei-reclamante, nediferențiind obligația direcției județene de sănătate în funcție de izvorul dreptului salarial, în condițiile în care s-a dovedit faptul că, prin contractele anuale și actele adiționale încheiate cu unitatea sanitara, se asigură doar plata salariilor pentru salariații din cabinetele de TBC, conform legii, nu și alte drepturi bănești ce provin din hotărâri judecătorești, în care recurenta nu a fost parte procesuală. Apreciază că inopozabilitatea sentinței civile nr. 1216/2017 pronunțate de Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 866/19.03.2018 a Curții de Apel Craiova, trebuie să producă efecte în privința recurentei, întrucât nu a fost parte procesuală, iar obligația de plată a drepturilor salariale dispuse prin acest titlu executoriu a fost stabilită de instanță în sarcina intimatei-reclamante și nu incumbă recurentului în temeiul contractului nr. x, acesta prevăzând doar sume pentru plata salariilor aferente anului respectiv, pe cale de consecință neexistând o răspundere contractuală în sarcina sa, urmare neexecutării obligației contractuale, cum în mod greșit a reținut instanța de control judiciar. Susține că recurenta-intimată Direcția de Sănătate Publică Gorj și-a îndeplinit obligațiile contractuale, conform contractelor anuale încheiate cu intimatul-reclamant Spitalul Județean de Urgență Tg. Jiu, prin care au fost plătite salariaților din structura TBC, drepturile bănești aferente salariilor, în temeiul art. 194, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 95/2006, iar obligația de plată a sumelor de bani provenite din sentința civilă nr. 1216/2017, nu incumba acesteia, nefiind cuprinse în obiectul contractelor respective. Astfel, consideră că instanța de control judiciar trebuia să rețină în cauză lipsa calității procesuale pasive a recurentei-intimate, nefiind vorba în speță despre neexecutarea vreunei obligații contractuale și în temeiul art. 4 alin. (1) din OMS nr. 1078/27.07.2010, să admită excepția lipsei calității procesuale pasive și să respingă acțiunea față de aceasta. În drept a indicat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Nu au fost identificate motive de recurs de ordine publică.

Apărările formulate în cauză Intimatul Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea recursului, ca nefondat. Intimatul Spitalul Județean de Urgență Târgu Jiu a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție După comunicarea actelor de procedură efectuate în cauză de părți, prin rezoluția din 05 februarie 2024 a fost fixat termen de judecată la data de 14 mai 2024 pentru soluționarea recursului în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenta critică hotărârea recurată sub aspectul nereținerii susținerilor sale, raportat la normele de drept material și înscrisurile existente la dosarul cauzei, precum și din perspectiva soluționării greșite a excepției lipsei calității procesuale pasive a Direcției de Sănătate Publică Gorj, aceasta nefiind parte în dosarul nr. x/2016, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1216/2017 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, definitivă. Luând în analiză motivul de recurs circumscris dispozițiilor art. 488 alin,. 1 pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reține că, potrivit acestor prevederi, "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...) 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei". Însă, deși a indicat formal acest motiv de recurs, recurenta a prezentat doar o critică generală potrivit căreia susținerile sale nu au fost reținute, raportat la normele de drept material și înscrisurile existente la dosarul cauzei. Aceasta reprezintă singura critică aptă a se încadra în respectivul motiv de recurs. Înalta Curte reține că instanța de apel analizat toate motivele de apel ale apelantei Direcția de Sănătate Publică Gorj, și anume atât soluționarea greșită a excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului Ministerul Sănătății și a acesteia, cât și nereținerea susținerilor sale, raportat la normele de drept material și înscrisurile existente la dosarul cauzei, motive de apel de altfel reiterate sub forma motivelor de recurs. A reținut instanța de apel că raportul juridic dedus judecății apare ca fiind unul izvorât din răspunderea contractuală, reclamantul Spitalul Județean de Urgență Tg. -Jiu urmărind obligarea pârâtelor la plata diferențelor bănești rămase neachitate din cheltuielile de personal prevăzute în contractul nr. x și actul adițional la acesta nr. 7/8893/2018 încheiat cu Direcția de Sănătate Publică Gorj. A supus analizei situația de fapt, rezultată din probele administrate, în sensul că prin sentința civilă nr. 1216/2017 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2016, definitivă, Spitalul Județean de Urgență Târgu-Jiu a fost obligat la plata unor drepturi salariale, spor pentru condiții deosebit de periculoase, pentru salariații săi din cadrul Dispensarului TBC. A mai relevat că la data de 03 martie 2018, între Spitalul Județean de Urgență Tg. -Jiu și Direcția de Sănătate Publică Gorj s-a încheiat contractul nr. x, iar la data de 04.12.2018 actul adițional cu nr. x/2018, cu temei prevederile art. 20 alin. (4) din Legea nr. 95/2006. Urmare a încheierii acestui contract, pârâta Direcția Județeană de Sănătate Publică Gorj a virat reclamantului Spitalul Județean de Urgență Tg. -Jiu suma de 33.000 RON, reprezentând prima tranșă de 5% din sumele pe care spitalul a fost obligat să le plătească salariaților din dispensarul TBC în baza sentinței civile sus-menționate. S-a mai reținut că pârâta Direcția de Sănătate Publică Gorj, considerând că a făcut reclamantului o plată nedatorată, a formulat o acțiune prin care a solicitat restituirea de către Spitalul Județean de Urgență Tg. -Jiu a sumei de 33.000 de RON, invocând faptul că aceasta nu făcea parte din cheltuielile de personal pentru care era obligată să asigure finanțarea în temeiul contractului nr. x, întrucât nu a fost parte în dosarul nr. x/2016 în care s-au stabilit aceste drepturi pentru angajații dispensarului TBC din cadrul unității medicale reclamante. Instanța de apel a constatat că aceste motive de fapt pe care a fost fundamentată acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019 corespund, în marea lor majoritate, cu apărările formulate în cauza de față și cu criticile din apel prin care apelanta pârâta a invocat faptul că nu are obligația achitării diferențelor rămase neplătite după prima tranșă. Prin sentința civilă nr. 57/09.01.2020, pronunțată de Judecătoria Tg. -Jiu în dosarul nr. x/2019, a fost admisă inițial acțiunea având ca obiect restituire plată nedatorată formulată de Direcția de Sănătate Publică Gorj, în contradictoriu cu Spitalul Județean de Urgență Tg. -Jiu, soluție care a fost schimbată însă în apel prin decizia civilă nr. 1093 din 30 septembrie 2020 a Tribunalului Gorj, definitivă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 144/16.02.2021 a Curții de Apel Craiova. S-a constatat astfel, cu putere de lucru judecat, că apelanta pârâtă din cauza de față datora aceste sume în temeiul contractului nr. x și actului adițional la acesta. A subliniat Curtea de Apel că prin acțiunea cu care a fost învestită instanța, reclamantul Spitalul Județean de Urgență Tg. -Jiu a solicitat plata diferenței rămase de achitat după prima tranșă de 33.000 de RON, ca parte a cheltuielilor de personal pe care pârâta Direcția de Sănătate Publică Gorj s-a obligat să le plătească potrivit clauzei stipulate la pct. II, art. 1, lit. a) din contractul nr. x și actul adițional nr. x/2018 încheiate de părți. A argumentat instanța de apel că, în ceea ce privește asigurarea plății drepturilor salariale ale angajaților spitalului din cadrul cabinetelor medicale TBC, legea impune doar obligația încheierii unui contract între spital și direcția județeană de sănătate publică potrivit art. 194, alin. (1), lit. b) raportat la art. 20, alin. (4) din Legea nr. 95/2006, iar ceea ce i se impută pârâtei Direcția de Sănătate Publică Gorj în cauza de față nu este neîndeplinirea acestei obligații legale, întrucât între părți s-a încheiat contractul nr. x, ci neexecutarea obligației de plată stipulată la pct. II, art. 1, lit. a) din contractul încheiat. A conchis curtea de apel că, deși prevederile art. 1350 C. civ. nu sunt indicate ca temei juridic în cererea introductivă, acțiunea cu care instanța de judecată a fost învestită în dosarul de față este una în răspundere contractuală, invocându-se neexecutarea în totalitate a obligației de plată prevăzute de pct. II, art. 1, lit. a) din contractul nr. x, obligație stipulată de părți în temeiul art. 194, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 95/2006, partea contractantă căreia i se impută neexecutarea obligației contractuale este pârâta Direcția de Sănătate Publică Gorj având astfel calitate procesuală pasivă în cauză. Instanța a analizat și critica apelantei pârâtei în sensul că obligația de plată nu putea fi stabilită în sarcina sa, întrucât nu a fost parte în dosarul nr. x/2016, reținând că, față de obiectul cererii și calificarea juridică dată acesteia, este lipsită de relevanță juridică, întrucât obligația îi incumbă pârâtei în temeiul contractului nr. x, iar nu în baza sau în executarea hotărârii judecătorești pronunțată în litigiul dintre salariați și angajator. Pentru aceleași motive, a reținut că nu poate fi primită ca fondată nici susținerea apelantei pârâte în sensul că nu poate avea calitate procesuală pasivă, întrucât potrivit art. 4 alin. (1) din Ordinul nr. 1078/27.07.2010 este doar ordonator secundar de credite, întrucât chemarea în judecată a pârâtei nu s-a făcut în considerarea calității sale de ordonator secundar de credite, litigiul nefiind unul între angajator și angajat pentru plata drepturilor salariale, ci în considerarea calității sale de parte contractantă a cărei răspundere se urmărește a fi angajată pentru neexecutarea în totalitate a unei obligații contractuale asumate. În ceea ce privește împrejurarea că ordonatorul principal de credite, Ministerul Sănătății, nu a autorizat plata sumelor de bani în litigiu, din fonduri sale, s-a relevat că aceasta nu este de natură să înlăture calitatea procesuală pasivă a pârâtei Direcției de Sănătate Publică Gorj, aceasta nefiind o chestiune de calitate procesuală, ci de fond, legată de imposibilitatea sau de condiționarea executării obligației de plată care există însă în sarcina apelantei pârâte. A fost analizată și susținerea pârâtei în sensul că, potrivit celor stipulate la art. 194 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 și celor stipulate în contractele anuale și actele adiționate încheiate cu spitalul, are doar obligația plății salariilor pentru angajații din cabinetele TBC, iar nu și a altor drepturi bănești recunoscute salariaților prin hotărâri judecătorești, întrucât articolul sus-menționat se referă la asigurarea de către pârâtă a drepturilor salariale pentru personalul spitalelor care își desfășoară activitatea în cadrul cabinetelor medicale TBC, fără a face distincție după cum aceste drepturi sunt stabilite și plătite ca atare de către ordonatorii de credite sau sunt recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive. Or, sporul pentru condiții deosebit de periculoase recunoscut angajaților spitalului prin sentința civilă nr. 1216/2017 a Tribunalului Gorj este un drept salarial. A mai subliniat instanța de apel și că în privința acestei chestiuni de drept operează efectul pozitiv al lucrului judecat decurgând din soluția pronunțată în dosarul nr. x/2019, având ca obiect acțiunea pârâtei în restituirea plății nedatorate, în care s-a reținut că sumele pe care reclamantul Spitalul Județean de Urgență Tg. -Jiu a fost obligat să le plătească angajaților din dispensarul TBC în baza sentinței civile nr. 1216/2017 a Tribunalului Gorj erau datorate de pârâtă în temeiul contractului nr. x și art. 194 din Legea nr. 95/2006. Instanța de apel a argumentat, așadar, soluția pronunțată cu respectarea cerințelor art. 425 C. proc. civ. cu privire la toate susținerile pârâtei. Decizia atacată conține elementele care fac posibil controlul hotărârii în calea de atac, motivarea este una clară și concisă, cuprinzând argumentele care au format convingerea instanței în sensul soluției pronunțate. Contrar criticilor recurentei-pârâte, instanța de apel a analizat toate motivele de apel invocate de aceasta, motivarea instanței de apel sub aspectele care au constituit critici de apel (reiterate în mod identic drept motive de recurs) există. Împrejurarea că recurenta pârâtă nu este de acord cu raționamentul realizat de instanța de apel reprezintă un element distinct de existența și coerența motivării instanței de apel, care îndeplinește cerințele legale, astfel cum s-a expus. De altfel, în motivul de recurs circumscris punctului 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. recurenta nu a detaliat nicio critică subsumată, ci a susținut de o manieră generală neanalizarea susținerilor sale, lipsind instanța de control judiciar de un veritabil obiect al analizei juridice. Având în vedere că nu se poate identifica acest viciu de nelegalitate, criticile expuse sunt nefondate. Cât privește critica referitoare la menținerea eronată a considerentelor instanței de fond privitoare la soluționarea greșite a excepției lipsei calității procesuale pasive a Direcției de Sănătate Publică Gorj, Înalta Curte reține că aceasta este nefondată. Potrivit dispozițiilor art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond. Așadar, pentru verificarea legitimității procesuale pasive a pârâtei Direcția de Sănătate Publică Gorj trebuie să existe identitate între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic de drept substanțial. Obiectul cererii de chemare în judecată l-a reprezentat răspunderea civilă contractuală, întrucât privea plata diferențelor bănești rămase neachitate din cheltuielile de personal prevăzute în contractul nr. x și actul adițional nr. x/2018 încheiat cu Direcția de Sănătate Publică Gorj de reclamantul Spitalul Județean de Urgență Târgu-Jiu. S-a invocat, astfel, neexecutarea în totalitate a obligației de plată prevăzute de pct. II, art. 1, lit. a) din contractul nr. x, obligație stipulată de părți în temeiul art. 194, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 95/2006. Mai mult decât atât, din soluția definitivă pronunțată în dosarul nr. x/2019 se desprinde efectul pozitiv al lucrului judecat, întrucât în respectiva cauză, având ca obiect acțiune în restituire plată nedatorată, reclamantă fiind recurenta-pârâtă Direcția de Sănătate Publică Gorj din cauză, s-a reținut în considerentele deciziei civile nr. 144/16.02.2021 pronunțate în recurs de către Curtea de Apel Craiova: "Curtea constată că între părți s-a încheiat un astfel de contract, respectiv contractul nr. x, la care s-a încheiat și actul adițional nr. x/2018 prin care recurenta pârâtă a asigurat finanțarea cheltuielilor de personal ale Dispensarului TBC pentru anul 2018. În baza acestui act adițional recurenta reclamantă a virat suma de 33.000 RON către intimatul pârât pentru ca acesta să achite diferențe drepturi salariale pe care anumiți salariați le-au obținut în urma promovării unor acțiuni în instanță.(...) Prin urmare, virarea sumei de 33.000 RON s-a făcut pentru executarea obligației legale și contractuale a recurentei Direcția de Sănătate Publică Județeană impusă de art. 194 din Legea nr. 95/2006 și de contractul încheiat de a asigura plata către spitalul județean finanțarea cheltuielilor de personal ale acestui spital județean și asumate prin contractul și actul adițional sus-menționate. Mai mult, așa cum în mod just a reținut instanța de apel, dispozițiile legale invocate menționează expres obligația de "asigurare a drepturilor salariale ale personalului", fără a face distincție în ceea ce privește izvorul acestor drepturi salariale, respectiv, drepturi salariale achitate benevol de angajator sau drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești definitive." Pe cale de consecință, este corectă concluzia la care a ajuns instanța de apel, validând raționamentul instanței de fond, și anume că, în cauză, calitate procesuală pasivă trebuie recunoscută părții contractante căreia i se impută neexecutarea obligației contractuale, și anume pârâtei Direcția de Sănătate Publică Gorj, deoarece chestiunea executării obligației contractuale a pârâtei recurente a fost dezlegată în litigiul anterior - având ca obiect plata nedatorată - cu efectul pozitiv al lucrului judecat, prevăzut de art. 430 alin. (2) și art. 431 alin. (2) C. proc. civ., chestiuni cu privire la care nu s-au formulat critici prin recurs. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că hotărârea recurată nu este susceptibilă de criticile formulate și că recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins ca atare, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ.