ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5980/2022

Ședința publică din data de 15 decembrie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată, inițial, la data de 24.04.2020, sub nr. x/2020, pe rolul Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, Direcția de Sănătate Publică Gorj și Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Gorj, obligarea pârâților la plata sumei de 47.033,42 euro reprezentând cheltuieli cu tratament medical transfrontalier, la plata sumei de 2.834,41 euro reprezentând medicație prescrisă, precum și la plata sumei de 57.576,30 euro reprezentând cheltuieli aferente transplantului autolog de celule stem, toate aceste sume urmând să fie plătite în moneda națională la cursul valutar din ziua plății efective și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 448 din 9 septembrie 2020, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale, invocată prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 27 din 29 ianuarie 2021, Curtea a respins excepția inadmisibilității.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției de Sănătate Publică Gorj și a respins acțiunea față de aceasta.

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății și a Casei Județene de Asigurări de Sănătate Gorj.

A admis în parte acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții MS și CJAS Gorj.

A obligat pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Gorj să deconteze reclamantului echivalentul în RON la data plății a sumei de 47.033,42 euro și a sumei de 88.499 RON cheltuieli aferente transplant la costul mediu din România.

A respins în rest acțiunea.

A obligat pârâții Ministerul Sănătății și Casa de Asigurări de Sănătate Gorj la cheltuieli de judecată de 3.400 RON în favoarea reclamantului.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. și pârâții Ministerul Sănătății și Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Gorj au formulat recursuri.

3.1. Recurentul-reclamant A. a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

Recurentul-reclamant susține că prima instanță a obligat, în mod greșit, doar pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Gorj la plata sumei de 88.499 RON cheltuieli aferente transplantului la costul mediu din România din moment ce, în considerente, s-a reținut calitatea procesuală pasivă a Ministerului Sănătății, aplicându-se greșit disp. art. 58 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Transplantul de celule stem hematopoietice (CSH) face parte din Programul național de sănătate publică pentru anii 2017-2019, potrivit art. 1 pct. 3 a cărui finanțare este suportată din bugetul Ministerului Sănătății, în consens cu disp. art. 58 din Legea nr. 95/2006, program ce se desfășoară prin Direcțiile Județene de Sănătate Publică, astfel că și această pârâtă are calitate procesuală pasivă.

Recurentul-reclamant invocă și aplicarea greșită a prevederilor H.G. nr. 304/2014 și Directivei 2011/27/UE cu privire la decontarea transplantului de celule stem și a medicației aferente.

Aceste medicamente aferente transplantului autolog de celule stem nu au fost avute în vedere de Ministerul Sănătății când a formulat răspunsul la solicitarea instanței de judecată, costul mediu referindu-se doar la procedura în sine, ce presupune prelevare, procesare, stocare, transplant.

Se mai reține că, în același sens sunt dispozițiile art. 905 alin. (5), art. 911 și art. 912 din Legea nr. 95/2006, art. 3 din H.G. nr. 304/2014, Cap. III, art. 7 și urm. din Directiva 2011/24/UE, statutul având obligația rambursării în totalitate a cheltuielilor cu asistența medicală transfrontalieră.

3.2. Recurentul-pârât Ministerul Sănătății și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Ministerului Sănătății și, respectiv, plata cheltuielilor de judecată către reclamant.

Recurentul-pârât arată că, deși toate argumentele instanței de fond conduc la obligarea Casei Județene Gorj la plata sumelor pretinse de reclamant, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății a fost respinsă.

Recurentul-pârât indică prevederile Ordinului Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 592/2008, potrivit cărora această autoritate primește cererea de emitere a formularului E112, iar Legea nr. 95/2006 stipulează competența caselor de asigurări de sănătate pentru rambursarea costurilor asistenței medicale transfrontaliere, aceleași dispoziții existând și în cuprinsul H.G. nr. 304/2014.

Cu privire la obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată către reclamant se arată că nu sunt îndeplinite prevederile art. 453 C. proc. civ., deoarece nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

3.3. Recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Gorj a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii, ca nefondată.

Recurenta-pârâtă susține aplicarea greșită a dispozițiilor art. 4 din H.G. nr. 304/2014, procedura în discuție se derulează prin Ministerul Sănătății și nu prin Casele județene de sănătate, iar suma plătită nu poate fi rambursată, deoarece serviciile nu au fost autorizate, transplantul putându-se efectua și în România.

În speță nu este vorba despre un refuz de autorizare prealabilă a formularului F-112/S2, iar jurisprudența CJUE din cauza C-173/09ELCHINOV susține interzicerea rambursării sumelor în absența acestui refuz.

Ordinul nr. 50/2004 privind metodologia de trimitere a unor categorii de bolnavi pentru tratament în străinătate nu este aplicabil recurentei-pârâte, ci doar Ministerului Sănătății, acesta având obligația rambursării cheltuielilor.

Recurentul-reclamant A. a formulat întâmpinare față de recursurile pârâților, solicitând respingerea acestora, ca neîntemeiate.

Recurentul-pârât Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare față de recursul pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Gorj, prin care a reiterat aspectele învederate prin întâmpinarea formulată în fața instanței de fond, solicitând respingerea acțiunii.

Recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Gorj a formulat întâmpinare față de recursul pârâtului Ministerul Sănătății, apreciind că Ministerul Sănătății trebuie să deconteze transplantul autolog de celule stem de care a beneficiat recurentul-reclamant, și nu CASJ Gorj, cum eronat s-a reținut în sentința recurată.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Analiza motivelor de casare.

Recurentul-reclamant critică sentința de fond din perspectiva greșitei aplicări a normelor de drept material în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtei Direcția de Sănătate Publică Gorj, în privința cheltuielilor cu medicația după efectuarea transplantului, precum și a respingerii cererii de obligare a pârâtului Ministerul Sănătății la rambursarea cheltuielilor, deși excepția lipsei caliltății procesuale pasive a acestui pârât a fost respinsă prin sentința recurată.

Prima instanță respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sănătății în raport de obiectul acțiunii, refuzul nejustificat de soluționare a cererii și de conținutul adresei nr. x/01.02.2019, din care rezultă că pârâtul a respins cererea reclamantului, susținând că tratamentul poate fi efectuat în România.

Înalta Curte constată că, față de cele sus-menționate, nu există niciun motiv pentru ca judecătorul fondului să oblige numai pârâta Casa Județeană de Asigurări Gorj să deconteze reclamantului cheltuielile aferente transplantului din străinătate, la costul mediu din Româna, deși s-a dispus respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sănătății.

Referitor la greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția de Sănătate Publică Gorj.

Instanța de fond admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DSP Gorj, reținând obiectul acțiunii, refuzul nejustificat de soluționare a cererii ce aparține pârâtului Ministerul Sănătății.

De asemenea, este evidențiat rolul Caselor de asigurări de sănătate pentru rambursarea costurilor cu asistența medicală transfrontalieră.

Recurentul-reclamant indică, prin dezvoltarea motivelor de casare, aplicarea greșită a prevederilor art. 3 din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 377/2017 privind aprobarea normelor tehnice de realizare a programelor naționale de sănătate publică pentru anii 2017 și 2018, cu valabilitate și în anul 2019.

Potrivit disp. art. 3 din OMS nr. 377/2017, direcțiile de specialitate din Ministerul Sănătății, direcțiile de sănătate publică, furnizorii de servicii medicale, publici sau privați, precum și instituțiile publice care derulează programe naționale de sănătate publică aduc la îndeplinire prevederile ordinului.

Înalta Curte reține că norma legală invocată de recurentul-reclamant nu conduce, în cauza de față, la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția de Sănătate Publică Gorj, ci dimpotrivă, la admiterea excepției, cum în mod corect a stabilit judecătorul fondului.

Procedura transplantului în discuție nu s-a derulat prin intermediul Direcției de Sănătate Publică Gorj, dat fiind refuzul pârâtului Ministerul Sănătății de a aproba efectuarea transplantului în străinătate, acesta fiind și obiectul acțiunii introductive formulate de reclamant.

Cu privire la cheltuielile cu medicația fără de care transplantul nu ar fi avut finalitate, respectiv: 17.176 euro terapie Thiolepa; 2.360,33 euro posaconazol tablete și 1.059,03 euro concentrate de trombocite, recurentul-reclamant susține că în suma de 88.499 RON, cuprinsă în răspunsul Ministerului Sănătății ce reprezintă costul mediu al transplantului din România, acestea nu au fost incluse, deși reclamantul are dreptul la rambursarea întregii sume.

Prima instanță a admis în parte acțiunea reclamantului, pentru suma de 88.499 RON cheltuieli aferente transplantului la costul mediu din România, potrivit art. 7 alin. (4) din Directiva 2011/27/UE a Parchetului European și a Consiliului care prevede că rambursarea cheltuielilor, în această situație, se realizează la nivelul tarifelor practicate pe teritoriul național, fără a depăși costurile efective ale asistenței medicale primite.

În calea de atac a recursului, Înalta Curte a emis o adresă către recurentul-pârât Ministerul Sănătății pentru a se comunica dacă în prețul mediu de 88.499 RON stabilit pentru transplantul de celule stem hematopoietice - autolog a fost inclus și prețul medicamentelor constând în cheltuieli cu medicația, iar în cazul în care contravaloarea acestor medicamente nu a fost inclusă în suma acordată, să se precizeze modalitatea în care se decontează aceste medicamente și cuantumul care se poate acorda pentru acestea.

Din cuprinsul răspunsului depus la dosar de către recurentul-pârât Ministerul Sănătății, rezultă că suma de 88.499 RON este un indicator estimat, reprezentând costul mediu în România al acestui tip de transplant, neputându-se stabili un cost mediu și pentru medicația realizată în Germania.

Prin urmare, instanța de recurs va constata că sunt nefondate criticile aduse sentinței de fond în privința cuantumului cheltuielilor rambursate, în acest sens fiind și normele legale incidente, respectiv art. 7 alin. (4) din Directiva 2011/27/UE și art. 4 din H.G. nr. 304/2014, conform cărora rambursarea cheltuielilor medicale efectuate într-un stat membru UE, se realizează la nivelul tarifelor din România și nu la tarifele plătite în statul membru UE, astfel că nu se rambursează costul total efectuat.

Recurentul-pârât invocă motivele de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii, fără să arate în concret care anume ipoteză este incidentă în cauză.

Din dezvoltarea motivelor de recurs reiese că recurentul-pârât este nemulțumit de soluția de respingere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, deși instanța de fond a reținut că numai pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a județului Gorj are obligația să ramburseze costurile procedurii efectuate în străinătate, precum și de obligare la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă, ceea ce ar conduce la existența în cuprinsul sentinței a unor motive contradictorii.

Calitatea procesuală pasivă a recurentului-pârât Ministerul Sănătății a fost antamată cu ocazia analizării recursului formulat de reclamant, stabilindu-se că respingerea excepției a fost corect dispusă de către judecătorul fondului, nemaifiind necesar a se relua considerentele deja expuse.

Din acest motiv, criticile întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., existența unor motive contradictorii, sunt nefondate, iar obligarea părții la plata cheltuielilor de judecată fiind dispusă în mod corect, în sensul prevederilor art. 453 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă invocă motivele de nelegalitate prevăzute de disp. art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ., însă în privința pct. 4, partea nu a înțeles să dezvolte critici specifice, nu a arătat modul în care instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, astfel că instanța de recurs nu poate proceda la o analiză a acestora.

În ceea ce privește criticile întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susține aplicarea greșită a dispozițiilor H.G. nr. 304/2014, OMS nr. 377/2017, OMS nr. 50/2004, arătând că procedura transplantului nu se derulează prin casele de sănătate, iar pârâta nu a refuzat eliberarea formularului E112/S2 pentru serviciile medicale acordate în Germania.

Înalta Curte reține că, potrivit disp. Cap. IV art. 1 și art. 4 - Rambursarea cheltuielilor - contravalorii serviciilor medicale, medicamentelor și dispozitivelor medicale se face de către casa de asigurări de sănătate la care este luată în evidență persoana asigurată.

Potrivit dispozițiilor H.G. nr. 304/2014, casa de asigurări de sănătate întocmește nota de calcul privind rambursarea contravalorii asistenței medicale transfrontaliere și solicită CNAS, alocarea de prevederi bugetare, conform modelului solicitării prevăzute în ANEXA 4.

La rândul său, pârâtul Ministerul Sănătății este ținut să răspundă în urma refuzului nejustificat de aprobare a efectuării transferului în străinătate, astfel că serviciul medical nu s-a mai derulat în conformitate cu prevederile OMS nr. 50/2004.

Prin urmare, ambele autorități publice rămân obligate să restituie reclamantului sumele în cuantum de 47.033,42 euro și 88.499 RON.

În ceea ce privește jurisprudența CJUE invocată prin motivele de recurs în cauza C-173/09 ELCHINOV, Înalta Curte constată că aceasta nu este aplicabilă în speță, întrucât se referă la interpretarea art. 49 CE și art. 22 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității, art. 22 având în vedere șederea în afara statului competent, reintroducerea sau transferul de reședință în alt stat membru pe durata bolii sau a maternității, securitatea socială a lucrătorilor migranți, situație neîndeplinită în cauză.

Instanța de fond a ținut seama de jurisprudența CJUE din cauza C-177/18WO, conform căreia nu poate fi negat dreptul persoanei de a i se rambursa costul tratamentului, în lipsa unei autorizări prealabile.

Față de acestea, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, se va admite recursul declarat de reclamant, se va casa în parte sentința recurată și, în rejudecare, urmează să se dispună obligarea pârâților Ministerul Sănătății și Casa de Asigurări de Sănătate a județului Gorj la plata către reclamant a sumei de 47.033,42 euro, în echivalent în RON la data plății și la 88.499 RON, cheltuieli aferente costului mediu al transplantului în România.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței ce nu sunt contrare prezentei decizii.

În temeiul disp. art. 496 C. proc. civ. coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, se vor respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâții Ministerul Sănătății și Casa de Asigurări de Sănătate a județului Gorj, împotriva aceleiași sentințe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 27 din 29 ianuarie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și, în rejudecare:

Obligă pârâții Ministerul Sănătății și Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Gorj să plătească reclamantului A. echivalentul în RON la data plății a sumei de 47.033,42 euro și suma de 88.499 RON cheltuieli aferente costului mediu al transplantului în Romania.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Respinge recursurile formulate de recurenții-pârâți Ministerul Sănătății și Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Gorj împotriva aceleiași sentințe, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 decembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.