ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4669/2022

Ședința publică din data de 14 octombrie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

1.1 .Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal la data de 28 decembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a formulat contestație împotriva nerecunoașterii dreptului constituțional la taxe echitabile, împotriva "plăților nedatorate", împotriva decizie de impunere nr. x "Contribuția de asigurări sociale de sănătate persoane fizice - Regularizări (…2013), invocând "plata nedatorată" de 996 RON, emisă de AJFP/ANAF/MF/Guvernul României, deciziilor accesorii ce vor urma sumei de 966 RON, sumelor rezultate invocând "penalități", solicitând anularea actelor și sumelor impuse prin actele respective.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința nr. 764 din 17.12.2020, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Statul Român, Guvernul României, DGRFP Craiova și ANAF ca fiind promovată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin aceeași hotărâre, acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu intervenientul Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj s-a respins ca inadmisibilă.

1.3. Hotărârea instanței de recurs

Prin decizia nr. 1868/2021 din 29 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admis recursul formulat împotriva sentinței nr. 764 din 17.12.2020 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, a fost casată în parte sentința, cu privire la soluția de admitere a excepției inadmisibilității și a fost trimisă cauza pentru rejudecare. A fost menținută sentința cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive.

1.4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Deciziei nr. 1868/2021 din 29 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a formulat recurs recurentul - reclamant A.; totodată, recurentul - reclamant A. a declarat recurs și împotriva încheierii nr. 53 din 23 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal prin care a fost respinsă cererea de recuzare formulată de recurentul-reclamant A..

1.4 Apărările formulate în cauză

Intimații-pârâți nu au depus întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile procedurale incidente cauzei, Înalta Curte constată ca recursul formulat împotriva Deciziei nr. 1868/2021 din 29 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal este inadmisibil iar recursul formulat împotriva încheierii nr. 53 din 23 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, este nul, pentru argumentele expuse în continuare.

Cererea de recurs vizează o hotărâre definitivă a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1868/2021 din 29 iunie 2021, prin care această instanță a soluționat recursul declarat împotriva sentinței nr. 764 din 17.12.2020, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, în speță fiind incidente dispozițiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".

Aceste dispoziții delimitează, expres și exclusiv, categoria hotărârilor judecătorești ce pot face obiectul căii de atac a recursului.

Înalta Curte reține și incidența dispozițiilor art. 634 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Sunt hotărâri definitive: (…) orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs."

Având în vedere dispozițiile exprese din textele legale citate mai sus, coroborate cu situația, potrivit căreia, Decizia nr. 1868/2021 din 29 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal are caracter definitiv, Înalta Curte constată că această hotărâre nu mai poate face obiectul căii de atac a recursului.

În concluzie, în raport de dispozițiile art. 483 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este împiedicată, din punct de vedere procedural, să analizeze cererea de recurs, fiind învestită cu o cale de atac inadmisibilă.

În ceea ce privește recursul formulat împotriva încheierii nr. 53 din 23 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în raport de criticile formulate, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată, din oficiu, pe care o consideră întemeiată pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. legiuitorul sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 din C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Prevederile legale menționate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă, trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ.

Noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Din analiza cererii de recurs rezultă că recurentul nu circumstanțiază în niciun mod criticile sale, în sensul că alegațiile prezentate nu au corespondent în ipotezele motivelor de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., invocate formal ca temei juridic al căii de atac exercitate.

Din analiza cererii de recurs, rezultă că, în esență, recurentul reiterează situația de fapt și argumentele dezvoltate în cererea de chemare în judecată, menite să demonstreze nelegalitatea actelor administrative a căror anulare se solicită, fără însă, a indica vreun element greșit reținut de instanță, în analiza cererii de recuzare, atunci când a pronunțat soluția de respingere a acesteia.

Cu alte cuvinte recurentul nu circumstanțiază în niciun mod criticile sale, în sensul că încheierea atacată este afectată de oricare viciu de nelegalitate ce s-ar putea subsuma vreunuia dintre motivele de casare.

Or, simpla nemulțumire a recurentului-reclamant cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a sentinței, această neregularitate sancționându-se cu nulitatea.

Deoarece recurentul-reclamant nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte și afirmații, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluția instanței de revizuire, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., va respinge recursul formulat împotriva Deciziei nr. 1868/2021 din 29 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal ca inadmisibil și va constata nul recursul formulat împotriva încheierii nr. 53 din 23 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva Deciziei nr. 1868/2021 din 29 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal ca inadmisibil.

Admite excepția nulității recursului invocată din oficiu.

Constată nul recursul formulat împotriva încheierii nr. 53 din 23 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2022.