ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1442/2023

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin sentința civilă nr. 766/2020 pronunțată la data de 17.12.2020 de către Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2018, instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă. A respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj ca inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe, la data de 11.02.2021 reclamantul A. a formulat recurs pentru nelegalitate și netemeinicie, în care a invocat excepții de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 170 Codul fiscal, art. 224 din Legea sănătății, art. 7 Codul fiscal, art. 1 Codul de procedură fiscală. Analizând cererile recurentului, Curtea reține următoarele: Prin sentința civilă 766/17.12.2020 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul x/2019 a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj s-a respins ca inadmisibilă.

Hotărârea primei instanțe Prin încheierea din 13 mai 2021 a Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019 s-a respins cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formulată de recurentul reclamant A.. S-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurentul reclamant A..

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii menționate la pct. 2 a formulat recurs recurentul -reclamant A. a formulat recurs.

Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din data de 2 noiembrie 2021, Înalta Curte a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea recursului formulat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 13 mai 2021 a Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019.

Alte aspecte procesuale relevante în cauză Prin rezoluția completului din data de 19.10.2022, potrivit dispozițiilor art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/17.12.2015, s-a dispus fixarea termenului de judecată în data de 14 martie 2023 în vederea discutării excepției perimării.

Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă". Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 2 noiembrie 2021, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă. Încheierea de ședință din data de 2 noiembrie 2021 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., care s-a împlinit la data de 2 mai 2022. Recurentul – reclamant a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol la data de 12 iulie 2022, dată la care, așa cum s-a arătat, termenul de perimare era împlinit. Înalta Curte reține faptul că, în cauză, nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., republicat, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă niciunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu este incident niciun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., republicat. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.