ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5031/2023

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința nr. 764 pronunțată la 17 decembrie 2020, în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Statul Român, Guvernul României, DGRFP Craiova și ANAF ca fiind promovată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu intervenientul Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj.

Împotriva sentinței nr. 764 din 17.12.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, de Tribunalul Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin încheierea nr. 53 pronunțată la 23 iunie 2021, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de recurentul A. de recuzare a magistratului B., membru al Completului C7 Contencios.

Prin Decizia nr. 1868 pronunțată la 29 iunie 2021, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de reclamantul A., împotriva sentinței nr. 764 din 17.12.2020, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, a casat în parte sentința, cu privire la soluția de admitere a excepției inadmisibilității, a trimis cauza pentru rejudecare, a menținut sentința cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins recursul formulat împotriva încheierilor nr. 89/27.09.2019, din 29.05.2020, nr. 73/25.09.2020, 75/25.09.2020, 74/25.09.2020, 86/28.10.2020, 87/28.10.2020, 88/28.10.2020.

Împotriva încheierii nr. 53 pronunțate la 23 iunie 2021 de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, precum și împotriva Deciziei nr. 1868 din 29 iunie 2021 în ceea ce privește respingerea recursului declarat împotriva încheierilor și s-a menținut soluția referitoare la lipsa calității procesuale pasive, a promovat recurs reclamantul A..

Cererea de sesizare a Curții Constituționale

În cadrul cererii de recurs, astfel formulate, recurentul A. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7, art. 56, art. 170 din Codul fiscal, art. 224 din Legea nr. 95/2006 și art. 1 Codul de procedură fiscală, solicitând Înaltei Curți sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate.

În vederea soluționării cererii de sesizare a Curții Constituționale s-a dispus formarea și înregistrarea pe rolul acestei instanțe a Dosarului asociat nr. x/2021

Prin încheierea pronunțată la 14 octombrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de recurentul-reclamant A. privind sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7, art. 56, art. 170 din Codul fiscal, art. 224 din Legea nr. 95/2006, art. 1 Codul de procedură fiscală, ca inadmisibilă.

Împotriva încheierii pronunțate la 14 octombrie 2022 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs A..

La data de 12 ianuarie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal constatând că părțile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, a suspendat judecata recursului, pentru lipsa părților, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Recurentul reclamant a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei și reluarea judecății, la data de 31 martie 2023, fără a solicita judecarea recursului în lipsă.

Prin încheierea de ședință din data de 21 septembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins cererea de repunere pe rol, a menținut măsura suspendării judecății și a fixat termen pentru discutarea excepției perimării.

Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a constatat că subzistă motivul pentru care a fost suspendată judecarea cauzei prin încheierea din 12 ianuarie 2023.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția perimării cererii de recurs, potrivit art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Totodată, conform dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:

"(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din 12 ianuarie 2023, a fost dispusă suspendarea judecării recursului de față, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.

Încheierea de ședință din data de 12 ianuarie 2023 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 12 iunie 2023.

Înalta Curte reține că în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului aptă să conducă la reluarea judecății cauzei potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., având în vedere că cererea de repunere pe rol formulată de recurentul-reclamant A. la data de 31 martie 2023 a fost respinsă prin încheierea din 21 septembrie 2023, astfel că nu a produs efectul întreruptiv prevăzut de textul de lege amintit. Totodată, în cauză nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată.

În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.

Cum în cauză nu au fost îndeplinite acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea, potrivit prevederilor art. 417 - 418 din C. proc. civ., Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 420 alin. (1) din C. proc. civ. și va constata perimat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de A. împotriva încheierii pronunțate la 14 octombrie 2022 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cu recurs în 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 2 noiembrie 2023.