ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1506/2025

Ședința publică din data de 18 septembrie 2025

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu la 13 iunie 2023, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata unor daune morale în cuantum de 80.000 euro.

Prin sentința civilă nr. 6227 din 2 noiembrie 2023, Judecătoria Târgu-Jiu a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența în favoarea Tribunalului Gorj.

Prin sentința civilă nr. 146 din 28 mai 2024, Tribunalul Gorj, secția I civilă a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 462 din 5 decembrie 2024, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de către reclamantă.

Împotriva acestei decizii civile, la 13 ianuarie 2025, reclamanta a declarat recurs, prin care a prezentat istoricul cauzei și situația de fapt ce a generat litigiul, fără a aduce critici deciziei recurate și fără a invoca motive de casare dintre cele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

În ședința publică din 18 septembrie 2025, Înalta Curte a invocat excepția nulității recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Analizând, cu prioritate, excepția nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte o va admite și va anula recursul, pentru următoarele considerente de drept:

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 483 alin. (3) și ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformității sale cu regulile de drept material și/sau procesual aplicabile. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.. Prin urmare, motivarea recursului presupune invocarea unor critici de nelegalitate care, pe de o parte, trebuie să privească soluția instanței de apel, iar, pe de altă parte, trebuie să se circumscrie motivelor prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

În cauză, memoriul de recurs nu respectă aceste exigențe legale, întrucât recurenta nu aduce nicio critică soluției pronunțate de instanța de apel, ci doar prezintă istoricul cauzei și situația de fapt ce a determinat promovarea litigiului.

Astfel, prin decizia recurată, a fost respins apelul și a fost menținută soluția primei instanței de respingere a cererii de chemare în judecată, reținându-se, în esență, că nu s-a probat fapta ilicită, context în care nu s-a mai impus a fi analizate și celelalte elemente ale răspunderii civile delictuale. Recurenta nu a formulat nicio critică care să privească soluția de respingere a apelului și/sau raționamentul logico-juridic ce a stat la baza pronunțării acesteia, memoriul de recurs conținând doar prezentarea unor aspecte de fapt. O atare atitudine procesuală ignoră faptul că, prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului, partea interesată nu poate invoca orice fel de nemulțumiri, ci doar pe acelea care îmbracă forma unor aspecte de nelegalitate și care se circumscriu motivelor de casare prevăzute, în mod expres și limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

Față de aceste considerente, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A., prin mandatar C., împotriva deciziei civile nr. 462 din 5 decembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință public astăzi, 18 septembrie 2025.