ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1838/2023

HOTĂRÂRE

26.10.2023

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1838/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 26 octombrie 2023

Deliberând asupra conflictului de competență, reține următoarele:

I. Obiectul cererii:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Salonta la 25 aprilie 2023, sub nr. x/2023, petentul Biroul executorului judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite în dosarul execuțional nr. x/2023, având ca obiect cererea de executare silită formulată de creditorul B. împotriva debitorilor C., cu domiciliul în județul Bihor și D., cu domiciliul în Târgu Mureș, județul Mureș, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 601 din 24 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2018 de Judecătoria Salonta, completată prin sentința civilă nr. 723/2022 din 19 decembrie 2022.

Prin încheierea nr. 841 din 2 mai 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, instanța a dispus disjungerea cererii de încuviințare a executării silite formulate împotriva debitorului D., fiind format dosarul nr. x/2023.

Cererea este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 665 alin. (1) C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1. Prin încheierea nr. 877 din 8 mai 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Salonta a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite împotriva debitorului D., cu domiciliul în Târgu Mureș, județul Mureș, în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță învestită cu soluționarea cererii de încuviințare a executării silite a reținut că, față de prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Prin urmare, pentru stabilirea competenței teritoriale a avut în vedere că debitorul D., cu privire la care s-a dispus disjungerea, are domiciliul în Târgu Mureș, Bulevardul 1948, nr. 27/1, județul Mureș.

2.2. Prin încheierea civilă nr. 4716 din 24 mai 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Târgu Mureș, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Salonta, secția civilă și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție.

Învestită prin declinare, această instanță a constatat că, în cauză, executarea silită este îndreptată împotriva a două persoane, obligate împreună la achitarea sumei de 4.532 RON, față de dispozițiile titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 601 din 24 octombrie 2022, pronunțată de Judecătoria Salonta completată prin sentința civilă nr. 723 din 19 decembrie 2022 fiind format un unic dosar de executare silită, cu nr. x/2023, deschis la Biroul executorului judecătoresc A..

Față de domiciliile debitorilor, în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., a reținut le revine competența, ca instanță de executare, atât Judecătoriei Salonta, cât și Judecătoriei Târgu Mureș.

Instanța a apreciat că, în absența unui text de lege special, care să reglementeze cum se determină instanța de executare în caz de pluralitate de debitori cu domicilii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, în raport de art. 5 alin. (3) C. proc. civ., dispozițiile art. 112 din același cod, ce reglementează prorogarea legală de competență în cazul pluralității de pârâți.

De asemenea, a reținut că se aplică, prin analogie, și prevederile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, astfel că, prin depunerea cererii de încuviințare a executării silite la Judecătoria Salonta, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 666 alin. (1) C. proc. civ., executorul judecătoresc a ales între cele două instanțe deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la domiciliul debitorului C..

A precizat că un argument suplimentar în favoarea acestor interpretări îl reprezintă Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei în care s-a ivit conflictul negativ de competență îl constituie cererea de încuviințare a executării silite formulată de petentul Biroul executorului judecătoresc A. împotriva debitorului D., cu domiciliul în Târgu Mureș, județul Mureș, urmare a disjungerii dispuse de Judecătoria Salonta prin încheierea nr. 841 din 2 mai 2023, prin care a fost încuviințată executarea silită împotriva debitorului C..

Prin încheierea din 19 aprilie 2023, Biroul executorului judecătoresc A. a admis cererea formulată de creditorul B. și a dispus deschiderea dosarului de executare silită nr. x/2023 împotriva debitorilor C., cu domiciliul în sat Ghiorac, județul Bihor, și D., cu domiciliul în Târgu Mureș, județul Mureș.

Prin cererea de încuviințare a executării silite înregistrată la 25 aprilie 2023 pe rolul Judecătoriei Salonta, petentul Biroul executorului judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite în dosarul execuțional nr. x/2023, la cererea creditorului B., împotriva debitorilor C. și D., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 601 din 24 octombrie 2022, astfel cum a fost completată prin sentința civilă nr. 723/2022 din 19 decembrie 2022, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2018 de Judecătoria Salonta

Se constată astfel că a fost formulată o unică cerere de executare silită împotriva celor doi debitori obligați prin titlul executoriu, creditorul tinzând la a obține realizarea creanței sale în cadrul unei singure proceduri execuționale.

Astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, "în momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel."

Ambele instanțe aflate în conflict au reținut că, în materia executării silite, dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. sunt relevante pentru stabilirea competenței.

Acest text de lege, forma în vigoare la data cererii de executare silită (19 aprilie 2023), astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 336/2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1177 din 8 decembrie 2022, prevede următoarele: "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispozițiile art. 112 și ale art. 127 se aplică în mod corespunzător."

Prin urmare, în caz de pluralitate de debitori cu domicilii diferite, sunt aplicabile, art. 651 alin. (1) C. proc. civ. face trimitere expresă la dispozițiile art. 112 din același cod, care prevăd următoarele:,,(1) Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia; în cazul în care printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

(2) Dacă un pârât a fost chemat în judecată numai în scopul sesizării instanței competente pentru el, oricare dintre pârâți poate invoca necompetența la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

În cauza pendinte, se constată că cererea de încuviințare a executării silite a fost depusă la Judecătoria Salonta, care prin încheierea nr. 841 din 2 mai 2023 a încuviințat executarea silită în dosarul execuțional nr. x/2023 împotriva debitorului C., fixând în mod definitiv competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la domiciliul acestui debitor.

Actuala reglementare nu mai permite situația excepțională a pluralității de instanțe de executare, astfel că, din această perspectivă, măsura disjungerii capătului de cerere referitor la încuviințarea executării silite cu privire la debitorul D. (cu domiciliul în Târgu Mureș, județul Mureș), dispusă de Judecătoria Salonta, nu este de natură a îngădui declinarea competenței de soluționare a cererii de încuviințare a executării față de acest debitor în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.

Dacă s-ar proceda la stabilirea competenței de soluționare în favoarea unei alte instanțe decât cea care a încuviințat executarea silită s-ar ajunge la încălcarea principiului unicității instanței de executare, principiu ce rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ., care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) și alin. (3) coroborate cu prevederile art. 112 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Salonta, aceasta fiind instanța de executare sesizată cu cererea de încuviințare a executării silite împotriva ambilor debitori, în considerarea domiciliului debitorului C., și care a încuviințat executarea silită în dosarul execuțional nr. x/2023 împotriva acestui debitor, prin încheierea nr. 841 din 2 mai 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Salonta.