Decizia nr. 4/2024 — ÎCCJ, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii · Dosar nr. 2393/1/2023 — recurs în interesul legii

Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 2.393/1/2023 este legal constituit conform dispozițiilor art. 516 alin. (2) din Codul de procedură civilă și ale art. 31 alin. (4) lit. b) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este reprezentat de doamna procuror-șef al Secției judiciare Antonia Eleonora Constantin.

La ședința de judecată participă doamna Mihaela Lorena Repana, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 32 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii ia în examinare recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Alba Iulia, ce formează obiectul Dosarului nr. 2.393/1/2023.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la 23 ianuarie 2024 a fost depus la dosar raportul asupra fondului recursului în interesul legii, iar la data de 7 martie 2024 judecătorii-raportori au depus la dosar modificări la raport. Au fost depuse memorii amicus curiae formulate de Sindicatul Național al Grefei Judiciare DICASTERIAL, precum și de către Asociația Magistraților din România, Asociația Judecătorilor pentru Apărarea Drepturilor Omului, Asociația Procurorilor din România și Asociația Națională a Magistraților Pensionari din România. Se referă și cu privire la soluția pronunțată în Dosarul nr. 2.641/1/2023 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, doamna judecător Mariana Constantinescu, președintele completului, acordă cuvântul asupra recursului în interesul legii reprezentantei procurorului general.

Doamna procuror Antonia Eleonora Constantin solicită admiterea recursului în interesul legii, conform motivelor formulate în scris de Ministerul Public, urmând a fi avut în vedere și suplimentul la raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost depus la 7 martie 2024 și care este în sensul soluției pronunțate asupra recursului în interesul legii ce face obiectul Dosarului nr. 2.641/1/2023 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, respectiv că drepturile acordate prin hotărâri judecătorești definitive reprezentând diferențe rezultate din utilizarea coeficienților de multiplicare au natura juridică a unor despăgubiri, iar cuantumul acestora este plafonat, potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare. Calcularea acestor despăgubiri se realizează prin raportare la nivelul indemnizațiilor din grila de salarizare a judecătorilor și procurorilor.

Nefiind întrebări pentru reprezentanta Ministerului Public, doamna judecător Mariana Constantinescu, președintele completului, declară dezbaterile închise, iar completul rămâne în pronunțare asupra recursului în interesul legii. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele: I. Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție și obiectul recursului în interesul legii

Prin Hotărârea nr. 46 din 4 septembrie 2023, Colegiul de conducere al Curții de Apel Alba Iulia a sesizat instanța supremă cu soluționarea recursului în interesul legii ce vizează următoarea problemă de drept: interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în situația acordării diferențelor de drepturi salariale dintre cele efectiv încasate de magistrați (judecători și procurori) și cele de care beneficiază procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

În concret, s-a arătat că problemele de drept care au generat practică neunitară vizează: - împrejurarea dacă aceste drepturi se acordă, ulterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 38 alin. (6) din acest act normativ sau, dimpotrivă, plafonarea prevăzută de dispoziția legală menționată nu operează, drepturile fiind recunoscute începând cu o dată anterioară intrării în vigoare a legii-cadru menționate; - în situația în care aceste drepturi se acordă cu aplicarea plafonării la care se referă art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, se ridică întrebarea dacă indemnizația aferentă anului 2022 la care se realizează plafonarea este cea a unui judecător cu același grad profesional și vechime în funcție ca a reclamantului sau, dimpotrivă, cea a unui procuror din cadrul Direcției Naționale Anticorupție/Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Recursul în interesul legii a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 29 septembrie 2023, formându-se Dosarul nr. 2.393/1/2023, cu termen de soluționare la 27 noiembrie 2023.

Potrivit Încheierii din 27 noiembrie 2023, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a recursului în interesul legii, prevăzute de art. 515 din Codul de procedură civilă, și s-a acordat termen în vederea întocmirii raportului asupra fondului recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Alba Iulia. II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017): Art. 38 alin. (6) prevede că: "În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022." III. Orientările jurisprudențiale divergente

Autorul sesizării a susținut că a identificat patru tipuri de cereri adresate instanțelor în care problema de drept în discuție a fost analizată și a primit interpretări diferite din partea instanțelor naționale, soluțiile definitive pronunțate de acestea nefiind unitare.

Astfel, s-a susținut că o primă abordare neunitară a problemei de drept analizate a fost identificată în cadrul unor acțiuni având ca obiect acordarea de drepturi salariale ale personalului din justiție prin care reclamanții magistrați - judecători sau procurori - au solicitat să fie salarizați la nivel maxim prin raportare la colegi care ocupă funcții similare și cărora li s-a recunoscut, prin hotărâri judecătorești definitive anterioare, dreptul la o indemnizație similară cu cea a procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție/Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, acțiuni în cadrul cărora pârâții au invocat în apărare aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017.

În cadrul unor astfel de acțiuni s-a susținut că, într-o primă orientare jurisprudențială, s-a apreciat că acordarea diferențelor de drepturi salariale dintre drepturile efectiv încasate de magistrați (judecători și procurori) și cele de care beneficiază procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție/Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism se face, ulterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, cu aplicarea art. 38 alin. (6) din această legecadru, astfel încât dacă, subsecvent recalculării drepturilor salariale ale personalului de specialitate juridică, prin raportare la drepturile de care beneficiază procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție/Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, salariile de bază brute lunare ale acestora devin egale sau mai mari decât cele stabilite de Legea-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022, ele urmează a fi plafonate la acest cuantum.

În sensul acestei orientări jurisprudențiale, autorul sesizării a susținut că s-au pronunțat Curtea de Apel București, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Vâlcea, Curtea de Apel Craiova și Curtea de Apel Pitești, așa cum rezultă din hotărârile judecătorești definitive atașate la memoriul de recurs în interesul legii.

Referitor la împrejurarea dacă indemnizația aferentă anului 2022 la care se realizează plafonarea este cea a unui judecător cu același grad profesional și vechime în funcție ca a reclamantului sau, dimpotrivă, cea a unui procuror din cadrul Direcției Naționale Anticorupție/Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, s-a apreciat că indemnizația aferentă anului 2022 la care se realizează plafonarea urmează a fi cea cuvenită unui judecător cu același grad profesional și vechime în funcție ca reclamantul, având în vedere că Legea-cadru nr. 153/2017 prevede grile de salarizare distincte pentru judecători și, respectiv, procurori.

În argumentarea acestei opinii s-a reținut că reclamantul este îndreptățit, în temeiul art. 1 alin. (5 1 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014), și al art. 3 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015), astfel cum acestea au fost interpretate în mod obligatoriu prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 9 noiembrie 2016, Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 16 iulie 2018 și Decizia nr. 56 din 17 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 985 din 21 noiembrie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și prin Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.029 din 21 decembrie 2016, la stabilirea, începând cu 6 decembrie 2018, a salariului brut lunar, adică a salariului de bază, inclusiv a sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu introduse în acesta și a sporurilor, deci a totalității drepturilor salariale care se determină în raport cu coeficientul de multiplicare 19,000 la nivelul maxim aflat în plată în cadrul aceleiași categorii de personal (deci membrii aceleiași categorii profesionale, persoane care au îndeplinit și îndeplinesc funcții similare din perspectiva salarizării atât anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, cât și sub imperiul acesteia).

În acest sens au fost indicate hotărâri judecătorești pronunțate de Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Suceava.

Autorul sesizării a subliniat însă că există conturată și opinia potrivit căreia indemnizația aferentă anului 2022 la care se realizează plafonarea urmează a fi cea cuvenită procurorilor cu grad de Parchet de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, deoarece numai în acest mod se poate restabili egalitatea de tratament, sens în care a indicat o decizie pronunțată de Curtea de Apel Iași.

Într-o a doua orientare jurisprudențială s-a reținut că în privința sumelor datorate nu este incidentă plafonarea/limitarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, iar o interpretare contrară ar conduce la lipsirea unei hotărâri judecătorești de caracterul ei executoriu, ceea ce reprezintă o încălcare a ordinii juridice a statului de drept și o obstrucționare a bunei funcționări a justiției.

În sensul acestei orientări jurisprudențiale s-au atașat hotărâri pronunțate de Tribunalul Bihor, Tribunalul Suceava și Curtea de Apel Timișoara.

Autorul sesizării a susținut că aceleași aspecte de interpretare juridică au fost abordate și în cadrul unor cereri de lămurire dispozitiv/contestație la titlu, formulate cu privire la hotărâri judecătorești prin care au fost admise acțiuni având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție, acțiuni prin care reclamanții magistrați - judecători sau procurori - au solicitat să fie salarizați la nivel maxim prin raportare la colegi care ocupă funcții similare și cărora li s-a recunoscut, prin hotărâri judecătorești, dreptul la o indemnizație similară cu cea a procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție/Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, însă pârâții nu s-au apărat, cu ocazia judecării fondului litigiului, prin invocarea aplicării dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017. S-a arătat că, în cadrul acestor cereri ulterioare formulate (cereri de lămurire a dispozitivului sau contestații cu privire la întinderea titlului executoriu), pârâții au solicitat lămurirea întinderii titlului executoriu, în sensul de a se stabili dacă diferențele de drepturi salariale se calculează cu aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 sau nu, iar, în ipoteza în care operează plafonarea reglementată în cuprinsul textului de lege menționat, dacă aceasta se realizează la nivelul indemnizației cuvenite începând cu anul 2022 reclamantului din cauza respectivă sau, dimpotrivă, pentru a nu persista discriminarea în raport cu procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție/Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, prin raportare la indemnizația reglementată pentru anul 2022 pentru aceștia din urmă, sens în care s-a susținut că au fost exprimate opiniile ce se vor arăta în continuare.

Într-o primă orientare jurisprudențială s-a apreciat că sentința care constituie titlu executoriu este lămuritoare atât în considerentele sale, cât și în dispozitiv, arătând în mod expres modalitatea în care urmează să se realizeze reparația prejudiciului cauzat reclamanților, ca urmare a stabilirii greșite a drepturilor salariale lunare încasate și a celor cuvenite și datorate, în sensul că nivelul maxim prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017, de care trebuie să se țină cont în stabilirea diferențelor bănești acordate prin hotărârea menționată, este nivelul maxim specific procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin raportare la coeficientul de multiplicare 19,000 și fără aplicarea limitării impuse de dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Autorul sesizării cu recurs în interesul legii a arătat că, în cadrul acestei orientări jurisprudențiale, cererile pârâților având ca obiect lămurire dispozitiv au fost respinse ca nefondate, invocând în acest sens două cauze soluționate de Tribunalul Alba și Tribunalul Dâmbovița, ale căror hotărâri nu sunt însă definitive, în apel soluțiile fiind schimbate de către Curtea de Apel Alba Iulia și Curtea de Apel Ploiești, în sensul admiterii cererilor de lămurire a dispozitivului, stabilindu-se că, la recalcularea indemnizațiilor de încadrare, se va aplica limitarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017.

De altfel, titularul sesizării a menționat și cele două soluții pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia și Curtea de Apel Ploiești în aceleași cauze, în faza procesuală a apelului, apreciind că ele configurează o altă orientare jurisprudențială, prin care s-a reținut că, în raport cu dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, în nicio situație nu ar putea fi depășite salariile de bază stabilite potrivit Legii-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022, fiind nivelul maxim pe care îl pot atinge drepturile salariale, chiar dacă aceste drepturi au fost obținute prin hotărâri judecătorești, întrucât acest lucru s-a realizat în contextul legislativ reglementat de Legea-cadru nr. 153/2017, coroborat cu decizii obligatorii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție și de Curtea Constituțională, care constituie izvor secundar de drept.

A fost invocată, prin sesizarea cu recurs în interesul legii, și situația în care s-a pornit executarea împotriva Ministerului Justiției, în temeiul unei hotărâri judecătorești pronunțate în anii 2008-2009, prin care s-au recunoscut unor magistrați diferențe de drepturi salariale prin raportare la indemnizațiile de încadrare ale procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție/Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, lămurite în anul 2020, în sensul că diferențele salariale se datorează și după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, până la încetarea stării de discriminare, litigii în care Ministerul Justiției a formulat contestații la titlu sau cereri de lămurire a întinderii dispozitivului, prin care a solicitat tranșarea problemei aplicabilității dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 și s-a reținut că, în măsura în care salarizarea categoriei comparative a magistraților care își desfășurau activitatea în cadrul Direcției Naționale Anticorupție/Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism pe baza coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006), se va raporta, în condițiile legii, la nivelul indemnizațiilor stabilite pentru anul 2022 pentru procurorii cu grad de Parchet de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, aceste valori-prag vor putea căpăta relevanță în calcularea diferenței dintre cei doi termeni, în vederea stabilirii prejudiciului suferit prin discriminare, iar nu în sensul stabilirii unei limite maxime a indemnizației de încadrare brute lunare diferite de cea prevăzută de lege pentru funcția și gradul deținute de reclamanți, cum a solicitat debitorul a se lămuri sentința de fond.

În cadrul acestei orientări jurisprudențiale, cererea pârâtului Ministerul Justiției având ca obiect lămurire dispozitiv a fost respinsă ca neîntemeiată (Curtea de Apel lași).

O altă situație practică invocată în sesizarea cu recurs în interesul legii, în care s-a pus în discuție problema de drept controversată, este cea a acțiunilor prin care se solicită obligarea angajatorului la emiterea de ordine în sensul stabilirii indemnizației de încadrare la nivelul celei de care beneficiază procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție/Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, când în legătură cu incidența dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 s-a reținut că, în condițiile în care aceste prevederi legale nu au fost declarate neconstituționale la data emiterii ordinului de salarizare atacat, instanța de judecată nu are temei să înlăture de la aplicare respectivele dispoziții și să considere nelegală plafonarea salarială în privința reclamantului, că plafonarea indemnizației și a sporurilor are natură legală și nu poate fi înlăturată prin interpretare jurisprudențială, instanțele de judecată neavând competența să înlăture de la aplicare norme aflate în vigoare și care țin de marja de competență și apreciere a legiuitorului, câtă vreme nu este vorba despre încălcarea unor drepturi și libertăți fundamentale pentru care instanța ar fi obligată să aplice tratate sau convenții internaționale prioritare dreptului național.

S-a învederat că, pentru aceste argumente, capătul de cerere privind revocarea/modificarea parțială a Ordinului ministrului justiției nr. 2.008/C din 4 mai 2022, respectiv a art. 1 din acest act administrativ, în sensul înlăturării plafonării instituite asupra indemnizației brute lunare de încadrare și a celorlalte drepturi, ca urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) și ale art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 în vederea realizării efective a unei veritabile salarizări unitare tuturor magistraților judecători, în concordanță cu drepturile salariale acordate judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiției, magistraților judecători și procurori în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, magistraților judecători și procurori în cadrul Inspecției Judiciare, precum și a magistraților procurori, a fost respins. În acest sens s-a invocat o decizie a Curții de Apel București. IV. Jurisprudența Curții Constituționale

Dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 au format în repetate rânduri obiect al controlului de constituționalitate (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 29 ianuarie 2020; Decizia nr. 80 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 24 iunie 2020; Decizia nr. 324 din 11 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1270 din 21 decembrie 2020; Decizia nr. 326 din 11 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 29 din 12 ianuarie 2021; Decizia nr. 328 din 11 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 8 ianuarie 2021; Decizia nr. 585 din 23 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1240 din 29 decembrie 2021; Decizia nr. 196 din 7 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 22 iulie 2022; Decizia nr. 80 din 2 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 27 iulie 2023), Curtea Constituțională pronunțându-se în sensul conformității acestora cu principiile legii fundamentale. V. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

În legătură cu problema de drept ce face obiectul prezentului recurs în interesul legii, dar și cu alte aspecte de drept conexe, legate de nivelul de salarizare sau chestiuni ce țin de determinarea nivelului de salarizare, au fost identificate mai multe decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în mecanismele de unificare a practicii judiciare. Ordonate din perspectivă cronologică, acestea sunt: - Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 9 noiembrie 2016, prin care s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, sintagma «salarizat la același nivel» are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenței, al Curții de Conturi, precum și din cadrul celorlalte autorități și instituții publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea și aplicarea aceleiași norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice." - Decizia nr. 54 din 3 iulie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 18 septembrie 2017, prin care s-a statuat că: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, sintagma «salarizat la același nivel» are în vedere și personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare." - Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 16 iulie 2018, prin care s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, soluția egalizării indemnizațiilor la nivel maxim are în vedere și majorările și indexările recunoscute prin hotărâri judecătorești unor magistrați sau membri ai personalului auxiliar, indiferent dacă ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare." - Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 19 februarie 2019, prin care, în interpretarea dispozițiilor notei 2 lit. c) pct. II lit. A cap. I din anexa nr. VIII a Legii-cadru nr. 153/2017 în corelare cu prevederile art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) și (6) din actul normativ anterior menționat, s-a stabilit că: " - majorarea salariului de bază, de 15% pentru complexitatea muncii, nu se acordă pentru perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017 și pentru anul 2018; - pentru perioada 2019-2022, această majorare se acordă în condițiile stabilite la art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017; - prin excepție, această majorare se acordă începând cu ianuarie 2018 sau cu data de la care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare devin mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate". - Decizia nr. 7 din 11 februarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 6 mai 2019, prin care s-a stabilit că "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, majorările prevăzute în art. 1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, au fost și rămân incluse în indemnizația brută de încadrare și după data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009". - Decizia nr. 11 din 4 mai 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 12 august 2020, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui recurs în interesul legii asupra următoarei probleme de drept: "dreptul reclamanților (judecători și asistenți judiciari) de a beneficia de indemnizații de încadrare brute lunare calculate în raport cu coeficienții de multiplicare 19,00-23,00 prevăzuți de art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 pentru procurorii D.N.A. și D.I.I.C.O.T." - Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 22 ianuarie 2021, prin care s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor anexei nr. VIII cap. II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 în corelare cu prevederile art. 38 alin. (3), alin. (4) și alin. (6) din același act normativ, personalul din instituțiile publice sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor care este încadrat și își desfășoară activitatea în specialitatea funcțiilor specifice prevăzute în anexă beneficiază de sporul pentru condiții de muncă vătămătoare/periculoase, astfel cum este reglementat de Legea-cadru nr. 153/2017, de la data la care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare devin egale sau mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate." - Decizia nr. 15 din 28 iunie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 27 septembrie 2021, prin care s-a stabilit că: "În interpretarea unitară a dispozițiilor art. 38 alin. (3) lit. a) și alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, raportate la art. 4 și 5 din capitolul VIII secțiunea I din anexa nr. V la aceeași lege, suma sporurilor acordate personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea nu trebuie să depășească limita prevăzută de art. 25 din aceeași lege, raportată la ordonatorul de credite care stabilește drepturile salariale." - Decizia nr. 12 din 6 iunie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 20 septembrie 2022, prin care s-a statuat că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 1 alin. (51) și art. 5 alin. (11) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2) și art. 31 alin. (1)-(13) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, raportat la prevederile art. 16 alin. (1) din capitolul VIII - Reglementări specifice personalului din sistemul justiției - anexa nr. VI - Familia ocupațională de funcții bugetare «Justiție» la Legea-cadru nr. 284/2010, egalizarea la nivel maxim a indemnizațiilor asistenților judiciari nu presupune majorarea indemnizației lunare de încadrare în raport cu vechimea efectivă realizată în funcție, superioară celei de 5 ani". - Decizia nr. 34 din 6 iunie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 14 septembrie 2022, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: "Dispozițiile art. 1 alin. (3) și art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv sintagma «ca urmare a majorărilor salariale reglementate», se interpretează în sensul că se aplică și în cazul majorărilor salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești sau doar în cazul majorărilor salariale stabilite prin acte normative (legi, ordonanțe de urgență) sau acte administrative ale ordonatorilor de credite?" - Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2024, prin care s-a statuat că: "În interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că principiile nediscriminării și egalității pot fi invocate pentru egalizarea la nivel maxim a salariilor de bază, cu luarea în considerare inclusiv a majorărilor recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive, sub rezerva ca ele să aibă aplicabilitate generală la nivelul aceleiași categorii profesionale din cadrul aceleiași familii ocupaționale." VI. Opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt aplicabile în cazul acțiunilor având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție, prin care magistrații (judecători sau procurori) au solicitat salarizarea la nivel maxim prin raportare la colegi care ocupă funcții similare și cărora li s-a recunoscut, prin hotărâri judecătorești, dreptul la o indemnizație similară cu cea a procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție/Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, astfel încât, în ipoteza admiterii unor astfel de acțiuni, drepturile salariale sunt plafonate la nivelul grilei de salarizare prevăzute pentru anul 2022 în tabelele conținute la lit. A și B ale cap. I din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, corespunzător funcției și gradului profesional ale fiecărui reclamant.

De asemenea, s-a apreciat că, în ceea ce privește nivelul din grilă la care se va opera plafonarea, acesta este cel corespunzător funcției, gradului profesional și vechimii în funcție a fiecărui reclamant în parte, acest element neputând fi raportat la o altă categorie profesională - cum ar fi procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -, întrucât o atare abordare ar fi contrară principiilor nediscriminării, egalității și al ierarhizării, pe verticală și pe orizontală, astfel cum sunt consacrate de art. 6 lit. b), c) și f) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Pentru aceleași argumente, procurorul general a opinat că dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt aplicabile și în procedurile care au ca obiect lămurirea dispozitivului sau contestațiile la titlu formulate în privința acestor hotărâri judecătorești.

În motivarea punctului de vedere s-au invocat jurisprudența Curții Constituționale, precum și jurisprudența obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție și s-a susținut că Legea-cadru nr. 153/2017 nu a conservat soluția egalizării la nivel maxim a salarizării personalului din cadrul aceleași instituții sau autorități publice, ci a abrogat dispozițiile din capitolul I al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014, pe cele din capitolul I al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015, precum și pe cele din art. I, I 1 , I 2 și III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscalbugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 250/2016, cu modificările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016).

S-a mai subliniat că Legea-cadru nr. 153/2017 reglementează, în cuprinsul art. 6 lit. b) și c), în termeni specifici, principiul nediscriminării și principiul egalității, principii care, alături de principiile legalității, importanței sociale a muncii, ierarhizării pe verticală și pe orizontală, precum și cel al sustenabilității financiare, consacrate de art. 6 lit. d), f) și h), dar și celelalte principii consacrate de acest act normativ, guvernează sistemul de salarizare reglementat de această lege-cadru.

În aprecierea procurorului general, deciziile obligatorii ale instanței supreme (Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, Decizia nr. 54 din 3 iulie 2017 și Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și Decizia nr. 7 din 11 februarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii), precum și Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016 nu mai pot fi aplicate mutatis mutandis în noua paradigmă normativă instituită de Legea-cadru nr. 153/2017, în care nu se mai regăsește principiul egalizării la nivel maxim a indemnizațiilor de încadrare prin luarea în considerare a majorărilor și indexărilor recunoscute prin hotărâri judecătorești.

În plus, s-a mai argumentat că deciziile de unificare jurisprudențială menționate, pronunțate de instanța supremă, au vizat majorări/indexări ale valorii de referință sectorială, unică pentru întreaga familie ocupațională "Justiție", astfel că ele nu pot fi transpuse în privința altui indicator - coeficientul de multiplicare a cărui înmulțire cu valoarea de referință sectorială genera determinarea valorii nominale a indemnizației de încadrare brute lunare - care este diferențiat în raport cu funcția, gradul profesional și vechimea în funcție a fiecărui judecător și procuror. În acest sens s-a făcut trimitere la considerentul de la paragraful 167 din Decizia nr. 12 din 6 iunie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a statuat că soluția egalizării la nivel maxim a indemnizațiilor de încadrare nu poate avea ca efect modificarea elementelor sistemului de salarizare instituit de legiuitor și formarea, pe cale jurisprudențială, a unei lex tertia.

În raport cu aceste argumente, dar și cu principiul ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, de vreme ce depășirea plafonului maxim stabilit de noua lege de salarizare ar putea avea multiple surse generatoare, iar Legea-cadru nr. 153/2017 nu distinge, s-a concluzionat că art. 36 alin. (6) din această lege-cadru trebuie interpretat în sensul că, indiferent de sursa care ar genera majorarea salarială, nu poate fi depășită limita prevăzută de grila de salarizare pentru anul 2022. VII. Opinia judecătorilor-raportori

Judecătorii-raportori au apreciat că, în interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, drepturile acordate judecătorilor și procurorilor, prin hotărâri judecătorești definitive, reprezentând diferențe rezultate din utilizarea coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, pentru procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, au natura juridică a unor despăgubiri și sunt limitate la nivelul indemnizației de încadrare lunare pentru anul 2022, atunci când depășirea acestui plafon este determinată de utilizarea coeficienților de multiplicare menționați; indemnizațiile de încadrare la care se face raportarea sunt cele cuprinse în anexa nr. V cap. I din Legea-cadru nr. 153/2017 și care corespund funcției, gradului profesional și vechimii fiecărui judecător sau procuror în parte. VIII. Înalta Curte de Casație și Justiție Asupra admisibilității recursului în interesul legii

Verificând regularitatea sesizării, se constată că Înalta Curte de Casație și Justiție a fost legal învestită de Colegiul de conducere al Curții de Apel Alba Iulia, care, potrivit dispozițiilor art. 514 din Codul de procedură civilă, are calitate procesuală pentru declanșarea acestui mecanism de unificare a practicii judiciare, în scopul interpretării și aplicării unitare a legii de către instanțele judecătorești.

În privința condițiilor de admisibilitate a recursului în interesul legii, art. 515 din Codul de procedură civilă prevede că: "Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecății au fost soluționate în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive, care se anexează cererii."

Din conținutul acestei norme de procedură rezultă condițiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca recursul în interesul legii să fie admisibil: - obiectul recursului în interesul legii să fie o problemă de drept; - problema de drept să fi fost soluționată în mod diferit de instanțele de judecată; - dovada soluționării diferite să se facă prin hotărâri judecătorești definitive; - hotărârile judecătorești definitive să fie anexate cererii.

Prima condiție menționată este îndeplinită, deoarece prezentul recurs în interesul legii vizează interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, în sensul de a se stabili dacă aceste prevederi se aplică inclusiv în situația acordării diferențelor de drepturi dintre cele efectiv încasate de magistrați (judecători și procurori) și cele de care beneficiază procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție/Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, în temeiul legislației de salarizare anterioare.

Sunt îndeplinite și celelalte trei condiții de admisibilitate, prevăzute de art. 515 din Codul de procedură civilă, referitoare la soluționarea diferită a aceleiași probleme de drept prin hotărâri judecătorești definitive, întrucât problema de drept supusă analizei a primit interpretări diferite din partea instanțelor judecătorești, prin hotărâri definitive care au fost anexate prezentei sesizări.

Cu privire la aceste condiții, deși autorul sesizării a partajat orientările jurisprudențiale în patru categorii de cereri - acțiuni în pretenții/despăgubiri de natură salarială, cereri de lămurire a dispozitivului hotărârii, contestații la titlu vizând întinderea dispozitivului unor hotărâri judecătorești cu privire la care s-a demarat executarea silită și cereri de emitere a unor ordine de stabilire a indemnizației de încadrare lunară - în realitate, în aceste categorii de litigii au fost evidențiate două probleme de drept supuse analizei, respectiv cele care formează obiectul recursului în interesul legii.

Astfel, într-o primă orientare jurisprudențială, covârșitor majoritară, instanțele judecătorești au statuat în sensul că recalcularea pentru trecut a drepturilor salariale ale unor reclamanți (judecători sau procurori), cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare a valorii de referință sectorială, de care au beneficiat procurorii angajați în structurile Direcției Naționale Anticorupție/Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, sub imperiul legislației anterioare (nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006), nu înlătură de la aplicare dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 referitoare la limitarea majorărilor salariale reglementate după 1 ianuarie 2018 la nivelul celor stabilite pentru anul 2022, limitare care se va realiza prin raportare la funcția, gradul profesional și vechimea în profesie ale fiecărui reclamant în parte.

În sensul acestei orientări jurisprudențiale, din setul de hotărâri judecătorești anexate recursului în interesul legii, au fost identificate mai multe hotărâri definitive, pronunțate în ultimă instanță de curțile de apel care fie au statuat în sensul acestei interpretări, schimbând soluția primei instanțe, fie au confirmat soluții de primă instanță ale tribunalelor, care au tranșat aspectul dedus judecății în sensul interpretării mai sus menționate. În acest sens, au fost anexate sesizării hotărâri judecătorești pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă, Curtea de Apel Craiova - Secția de litigii de muncă și asigurări sociale, Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă, Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția I civilă, Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă.

Într-o altă orientare jurisprudențială s-a apreciat că recalcularea indemnizației de încadrare cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare 19,000 cuvenit procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție/Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006, nu poate fi limitată prin aplicarea plafonării la care se referă art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, întrucât s-ar înfrânge autoritatea Deciziei Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016, iar discriminarea salarială ar persista în continuare (Sentința civilă nr. 983 din 28 iunie 2022 a Tribunalului Caraș-Severin, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 1.854 din 27 octombrie 2022 a Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale).

Înalta Curte de Casație și Justiție mai constată că două dintre hotărârile de primă instanță, anexate recursului în interesul legii de către titularul sesizării, prin care s-au pronunțat soluții conforme acestei orientări jurisprudențiale minoritare, nu au rămas definitive, ci au fost schimbate, sub aspectul examinat, în calea de atac a apelului, soluția definitivă fiind cea care corespunde primei orientări jurisprudențiale enunțate mai sus. Este vorba despre: - Încheierea din 12 decembrie 2022, de lămurire a Sentinței nr. 1.460 din 21 decembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția I civilă, care a fost schimbată prin Decizia nr. 768 din 14 septembrie 2023 a Curții de Apel Suceava - Secția I civilă, aspectul ce formează obiect de analiză în prezentul recurs în interesul legii fiind lăsat nesoluționat, cu motivarea că nu a făcut obiectul litigiului pe fond, iar prin cererea de lămurire nu poate fi depășit cadrul procesual; - Sentința civilă nr. 423 din 15 iulie 2020 a Tribunalului Bihor - Secția I civilă, care a fost schimbată, sub aspectul examinat, prin Decizia civilă nr. 231 din 16 februarie 2022 a Curții de Apel Oradea - Secția I civilă, care a statuat că recalcularea indemnizațiilor de încadrare se va realiza cu respectarea plafonării impuse de art.