ÎCCJ, Decizia nr. 23/2023

Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii este legal constituit, în conformitate cu dispozițiile art. 516 alin. (2) din Codul de procedură civilă, raportat la art. 31 alin. (4) lit. b) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Corina-Alina Corbu, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este reprezentat de doamna procuror Antonia Constantin.

La ședința de judecată participă doamna magistratasistent Ileana Peligrad, desemnată pentru această cauză în conformitate cu dispozițiile art. 32 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Alba Iulia cu privire la următoarea problemă de drept: " îndreptățirea sau nu a asistentului personal al persoanei cu handicap grav la acordarea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare, reglementat în cuprinsul anexei nr. 9 pct. IV lit. A subpunctul 2 din Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, cu precizarea că, în ipoteza unui răspuns afirmativ, se impune a se statua dacă acordarea sporului este condiționată sau nu de existența unui buletin de expertizare a locului de muncă, în condițiile în care, de principiu, locul de muncă al asistentului personal este la propriul domiciliu".

Magistratul-asistent învederează că, la dosarul cauzei, s-au depus raportul întocmit de judecătorii-raportori și punctul de vedere al Ministerului Public.

Doamna judecător Corina-Alina Corbu, președintele completului, a acordat cuvântul reprezentantului Ministerului Public asupra recursului în interesul legii.

Reprezentantul procurorului general a solicitat admiterea recursului în interesul legii și pronunțarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea și aplicarea unitară a legii în ceea ce privește problema de drept sesizată, arătând că asistentul personal al persoanei cu handicap poate beneficia de sporul de 15% din salariul de bază prevăzut în anexa nr. 9 pct. IV lit. A subpct. 2 la Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, cu modificările și completările ulterioare, cu anumite nuanțări.

Astfel, în ceea ce privește cuantificarea sporului, limita maximă de 15% este facultativă, depinzând de limitarea bugetară impusă angajatorului de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, și expertizarea locului de muncă este premisa pentru acordarea sporului pentru condiții vătămătoare sau periculoase. Asistentul personal al persoanei cu handicap grav este angajat al unui serviciu de furnizare de servicii sociale, iar atribuțiile sale de serviciu implică prestarea unor servicii sociale la domiciliul persoanei cu handicap grav. Atât timp cât angajatorul este de acord cu prestarea activității la domiciliul persoanei cu handicap, nu pot exista discriminări între prestatorii de servicii sociale care își desfășoară activitatea la sediul angajatorului și cei care prestează servicii sociale la propriul domiciliu, în acest sens fiind și dispozițiile art. 110 alin. (1) din Codul muncii.

În plus, se cuvine a fi avut în vedere și scopul acordării sporului în discuție, acela de a compensa efortul suplimentar depus de prestatorul de servicii sociale și uzura sănătății lucrătorului, determinate de condițiile obiective ale desfășurării activității, care presupun îngrijirea unei persoane cu handicap grav, condiții obiective care se regăsesc atât în cazul asistenților personali, cât și în cazul asistenților personali profesioniști.

Constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări din partea membrilor completului, doamna judecător Corina-Alina Corbu, președintele completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra recursului în interesul legii, a constatat următoarele: I. Temeiul juridic al recursului în interesul legii

Art. 514 din Codul de procedură civilă stipulează următoarele: " Pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, colegiile de conducere ale curților de apel, precum și Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra problemelor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești." II. Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție

Sesizarea s-a făcut de către Colegiul de conducere al Curții de Apel Alba Iulia, atașându-se documentația constituită în legătură cu problema de drept ce face obiectul prezentului recurs în interesul legii. III. Normele de drept intern care formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Legea-cadru nr. 153/2017 Anexa nr. II - Familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială" Capitolul II - Reglementări specifice personalului din sănătate, din unitățile de asistență medico-socială și din unitățile de asistență socială/servicii sociale Art. 14 alin. (1) - " În unitățile de asistență socială/centre cu sau fără cazare, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri: (...) d) pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective."

Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a condițiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială", aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, cu modificările și completările ulterioare, denumit în continuare Regulament-cadru " Art. 5. - Sporul pentru condiții deosebit de periculoase, condiții periculoase și condiții periculoase sau vătămătoare de muncă se acordă în baza buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens, pe baza următoarelor criterii: a) înregistrarea de îmbolnăviri profesionale și boli legate de profesie ca urmare a activității desfășurate la locul de muncă; b) existența indicilor de morbiditate în raport cu riscurile de la locul de muncă; c) înregistrarea unor cazuri de accidente de muncă produse la locul de muncă; d) riscul de îmbolnăvire și accidentare determinat de depășiri ale noxelor profesionale, fizice, chimice, fizico-chimice, biologice, suprasolicitarea unor funcții și sisteme ale organismului." În anexa nr. 9 pct. IV - Locurile de muncă, categoriile de personal și mărimea concretă a sporurilor pentru personalul din unitățile de asistență socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale cu sau fără cazare care își desfășoară activitatea în condiții periculoase sau vătămătoare, conform prevederilor art. 14 alin. (1) lit. d) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, lit. A subpct. 2, se stipulează acordarea unui "Spor de până la 15% din salariul de bază, acordat personalului care își desfășoară activitatea în servicii de îngrijire la domiciliu pentru persoane cu dizabilități și pentru persoane vârstnice".

Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 448/2006 " Art. 5. - În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile folosite au următoarele semnificații: (...) 6. asistent personal al persoanei cu handicap grav - persoana care supraveghează, acordă asistență și îngrijire copilului sau adultului cu handicap grav, pe baza planului de recuperare pentru copilul cu handicap, respectiv a planului individual de servicii al persoanei adulte cu handicap; 7. asistent personal profesionist - persoana fizică atestată care asigură la domiciliul său îngrijirea și protecția adultului cu handicap grav sau accentuat, aflat în condițiile precizate de lege; (...) Art. 37. - (1) Pe perioada îngrijirii și protecției persoanei cu handicap grav, pe baza contractului individual de muncă, asistentul personal are următoarele drepturi: a) salariu stabilit potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice; (...) Art. 47. - (1) Pe perioada îngrijirii și protecției adulților cu handicap grav sau accentuat, asistentul personal profesionist beneficiază de următoarele drepturi: a) salariul de bază stabilit potrivit dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice; b) un spor de 15% calculat la salariul de bază, pentru suprasolicitare neuropsihică și condiții de muncă deosebite în care își desfășoară activitatea; c) un spor de 15% calculat la salariul de bază, pe perioada în care are în îngrijire și protecție cel puțin două persoane adulte cu handicap grav sau accentuat; d) un spor de 25% calculat la salariul de bază, pe perioada în care are în îngrijire și protecție o persoană adultă cu handicap grav sau accentuat, infectat cu HIV ori bolnav de SIDA" IV. Orientările jurisprudențiale divergente

Prin Hotărârea nr. 45 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Alba Iulia din 4 septembrie 2023, titularul sesizării a arătat că problema supusă analizei a primit o soluționare diferită din partea instanțelor judecătorești din țară, fiind necesar ca printr-o decizie obligatorie să se stabilească modul unitar de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente cu privire la problema de drept, fiind identificate mai multe orientări jurisprudențiale.

Într-o primă opinie s-a apreciat că asistentul personal al persoanei cu handicap poate beneficia de sporul de 15% din salariul de bază prevăzut în anexa nr. 9 pct. IV lit. A subpct. 2 la Regulamentul-cadru prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017.

În acest sens, s-a statuat că, pentru a avea vocație la primirea acestui spor, în persoana asistentului personal al persoanei cu handicap grav trebuie întrunite cumulativ două condiții: - să fie angajat al unei unități de asistență socială sau al unui centru care să aibă ca obiect de activitate prestarea de servicii de îngrijire la domiciliu pentru persoane cu dizabilități; - să existe buletine de determinare sau, după caz, de expertizare a locului de muncă, documente în cuprinsul cărora să se ateste existența condițiilor periculoase sau vătămătoare, având la bază criteriile și factorii stipulați la art. 5 și 7 din Regulamentul-cadru.

Astfel, s-a subliniat că asistenții personali sunt angajații unui furnizor de servicii sociale în sensul art. 37 din Legea asistenței sociale nr. 292/2011, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 292/2011. " Art. 37. - (1) Furnizorii de servicii sociale sunt persoane fizice sau juridice, de drept public ori privat. (2) Furnizori publici de servicii sociale pot fi: a) structurile specializate din cadrul/subordinea autorităților administrației publice locale și autoritățile executive din unitățile administrativ-teritoriale organizate la nivel de comună, oraș, municipiu și sectoare ale municipiului București; b) autoritățile administrației publice centrale ori alte instituții aflate în subordinea sau coordonarea acestora care au stabilite prin lege atribuții privind acordarea de servicii sociale pentru anumite categorii de beneficiari; (...)."

Potrivit art. 20 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, serviciile sociale destinate persoanelor cu handicap pot fi acordate: " a) la domiciliu: îngrijiri specializate la domiciliu, echipa mobilă, asistentul personal;".

Conform alin. (1) și (2) ale art. 2 din Legea nr. 292/2011, sistemul național de asistență socială reprezintă ansamblul de instituții, măsuri și acțiuni prin care statul, reprezentat de autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și societatea civilă intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare ori permanente ale situațiilor care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor ori comunităților. Sistemul național de asistență socială intervine subsidiar sau, după caz, complementar sistemelor de asigurări sociale și se compune din sistemul de beneficii de asistență socială și sistemul de servicii sociale.

Asistentul personal - ca drept al persoanei cu handicap grav - face parte din categoria "serviciilor și prestațiilor sociale", astfel cum rezultă din prevederile capitolului III al Legii nr. 448/2006.

În conformitate cu art. 39 alin. (1) din Legea nr. 448/2006, contractul individual de muncă al asistentului personal se încheie cu primăria localității de domiciliu sau reședință a persoanei cu handicap grav, după caz, în termen de maximum 30 de zile de la data înregistrării cererii, iar conform art. 40 alin. (1) din același act normativ, autoritățile administrației publice locale au obligația să prevadă în bugetul local sumele necesare din care se suportă salarizarea, precum și celelalte drepturi cuvenite asistentului personal, potrivit legii. Sumele se asigură în proporție de cel mult 90% de la bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, în baza numărului de beneficiari comunicat de unitățile administrativ-teritoriale.

Se poate constata că, prin modificările aduse prin Hotărârea Guvernului nr. 589/2018 la Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, legiuitorul a operat o extindere a categoriei de personal care beneficiază de spor pentru condiții vătămătoare și periculoase, incluzând și servicii sociale cu sau fără cazare în care se încadrează și servicii de îngrijire la domiciliu pentru persoanele cu dizabilități.

În aceste condiții se poate observa că, la nivel național, se aplică sporul de până la 15% din salariul de bază pentru condiții vătămătoare inclusiv în ceea ce privește asistenții personali, legea fiind imperativă și clară în acest sens.

Astfel, s-a concluzionat că este obligația primăriilor, respectiv a consiliilor locale, în calitate de ordonatori de credite în subordinea cărora funcționează direcțiile de asistență socială care angajează asistenții personali ai persoanelor cu handicap grav, să adopte bugetele anuale în așa fel încât să includă sporurile aferente la care aceștia sunt îndreptățiți, legiuitorul nelăsând la aprecierea fiecărei primării acordarea acestui spor.

Totodată, s-a subliniat că nu trebuie omis nici scopul avut de legiuitor în momentul în care a extins categoria de personal care beneficiază de acest spor și la asistenții personali ai persoanelor cu handicap grav, care este acela de a oferi o recompensă acestora pentru condițiile dificile de muncă în care își desfășoară activitatea, luând în considerare că, potrivit fișei postului, asistenții personali trebuie să se ocupe și să îngrijească persoana cu handicap grav avută în grijă, din toate punctele de vedere, or, o astfel de activitate este extrem de solicitantă, atât din punct de vedere fizic, cât mai ales din punct de vedere psihic.

În concluzie, conform anexei nr. 9 pct. IV lit. A subpct. 2 la Regulamentul-cadru prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, așa cum a fost acesta aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, modificată și completată prin Hotărârea Guvernului nr. 589/2018, legiuitorul a optat pentru a include și asistenții personali ai persoanelor cu handicap grav în categoria beneficiarilor sporului de până la 15% din salariul de bază brut, pentru condiții vătămătoare și periculoase de muncă. Legea nu distinge între categoriile de asistenți personali (profesioniști sau neprofesioniști), sens în care, în virtutea principiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, sporul legal de până la 15% se aplică tuturor categoriilor de asistenți personali, inclusiv celor neprofesioniști.

De asemenea, din dispozițiile art. 37 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 448/2006, potrivit cărora "pe perioada îngrijirii și protecției persoanei cu handicap grav, pe baza contractului individual de muncă, asistentul personal are următoarele drepturi: a) salariu stabilit potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017 (...)", s-a observat opțiunea legiuitorului de a-l alinia pe asistentul personal în privința drepturilor salariale, opinându-se că nu prezintă relevanță faptul că asistentul personal nu are calitatea de asistent profesionist sau că nu își desfășoară activitatea într-un centru de asistență socială.

Însă, pentru a beneficia de acest spor, s-a concluzionat că este necesară dovedirea existenței unui buletin de determinare sau, după caz, de expertizare a locului de muncă, document în cuprinsul căruia să se ateste existența condițiilor periculoase sau vătămătoare, avându-se la bază criteriile și factorii stipulați la art. 5 și 7 din Regulamentul-cadru.

În acest sens s-au exprimat Curtea de Apel Ploiești (Decizia civilă nr. 589/2023, pronunțată în Dosarul civil nr. 2.487/105/2022, Decizia civilă nr. 786/2023, pronunțată în Dosarul civil nr. 648/105/2022), Curtea de Apel Craiova (Sentința civilă nr. 558/2022, pronunțată de Tribunalul Olt, definitivă prin Decizia civilă nr. 2.378/2022, pronunțată în Dosarul civil nr. 219/104/2022, și Sentința civilă nr. 558/2022 pronunțată de Tribunalul Olt, definitivă prin Decizia civilă nr. 58/2023, pronunțată în Dosarul civil nr. 1.621/104/2022).

Într-o a doua opinie s-a statuat că asistentul personal al persoanei cu handicap grav este îndreptățit la acordarea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare, reglementat în cuprinsul anexei nr. 9 pct. IV lit. A subpct. 2 la Regulamentul-cadru, fără ca acordarea acestui spor să fie condiționată de existența unui buletin de expertizare a locului de muncă (cu precizarea că, de principiu, locul de muncă al asistentului personal este la propriul domiciliu).

Astfel, referitor la acordarea sporului de 15% din salariul de bază pentru condiții vătămătoare, s-a constatat că, potrivit dispozițiilor din anexa nr. 9, pct. IV litera A subpct. 2 la Regulamentul-cadru prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, asistentul personal este îndrituit a beneficia de acordarea acestui spor raportat la obligațiile pe care le prestează în calitate de asistent personal al persoanei cu handicap grav, conform dispozițiilor art. 38 lit. c) din Legea nr. 448/2006.

Potrivit art. 38 lit. c) din Legea nr. 448/2006, asistentul personal are obligația principală să presteze pentru persoana cu handicap grav toate activitățile și serviciile prevăzute în planul individual de servicii al persoanei adulte cu handicap grav, la domiciliul persoanei cu handicap grav, iar pct. IV lit. A subpct. 2 din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru stabilește că personalul care își desfășoară activitatea în "servicii de îngrijire la domiciliu pentru persoane cu dizabilități" beneficiază de un spor de până la 15% din salariul de bază.

Apărarea angajatorilor referitoare la lipsa unui buletin de determinare prin expertizare a condițiilor de muncă în cazul asistenților personali angajați nu a putut fi reținută de către instanțe. În acest sens, s-a avut în vedere că, deși este adevărat că potrivit art. 5 din Regulamentul-cadru, sporul pentru condiții deosebit de periculoase, condiții periculoase și condiții periculoase sau vătămătoare de muncă se acordă în baza buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens, alin. (11) din art. 5 prevede, în mod expres, că expertizarea locurilor de muncă este obligatorie la nivelul fiecărui ordonator de credite.

Astfel, s-a apreciat că lipsa unui buletin de determinare prin expertizare a condițiilor de muncă în cazul asistenților personali angajați ai Direcției de asistență socială echivalează cu invocarea propriei culpe de către angajator în îndeplinirea obligațiilor legale, astfel că, în aplicarea principiului de drept nemo auditur propriam turpitudinem allegans, cererile asistenților personali de obligare a angajatorului la plata acestui spor au fost admise, constatându-se că nu este necesară dovada existenței buletinului de determinare/expertizare.

Mai mult, s-a avut în vedere că, la nivel național, astfel de buletine de expertizare a condițiilor de muncă au fost emise pentru asistenți personali ai persoanelor cu handicap grav, care desfășoară servicii de îngrijire la domiciliu, precum și faptul că exercitarea profesiunilor din domeniul asistenței speciale acordate beneficiarilor implică expunerea personalului la factori de risc specifici: suprasolicitare neuropsihică, agresiune fizică, factori ergonomici, risc de contaminare (în practică s-a reținut, cu titlu de exemplu, existența Buletinului de determinare prin expertizare a condițiilor de muncă nr. 11.995 din 15 decembrie 2020, emis de către Direcția de Sănătate Publică a Județului Bistrița-Năsăud, a Buletinului de determinare emis de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4 București, a Buletinului de determinare prin expertizare nr. 4 din 14 februarie 2019, întocmit de Ministerul Sănătății - Direcția de Sănătate Publică Iași, a Buletinului de determinare întocmit la nivelul Direcției de Asistență Socială și Medicală Cluj-Napoca, precum și Recomandarea nr. 156 din 23 septembrie 2020 emisă de Avocatul Poporului către primarul municipiului Bistrița de respectare a dispozițiilor art. 47 din Constituția României privind dreptul la un nivel de trai decent).

Prin urmare, constatându-se culpa angajatorului în lipsa unui buletin de determinare prin expertizare a condițiilor de muncă, precum și faptul că angajatorul nu a făcut dovada desfășurării activității asistentului personal în alte condiții de muncă decât cele reținute în buletinele de expertizare deja emise la nivel național pentru aceeași activitate, în temeiul principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans coroborat cu art. 272 și art. 278 alin. (2) din Codul muncii, dar și în vederea asigurării exercitării efective a drepturilor prevăzute în Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, raportat la faptul că elementul economic al dreptului salarial analizat are înrâurire directă asupra beneficiarului asistenței și avându-se totodată în vedere că, în lipsa respectării tuturor drepturilor salariale ale asistenților sociali, protecția persoanelor cu handicap grav ar fi greu de asigurat, s-a concluzionat că asistentul personal este îndreptățit la acordarea acestui spor chiar și în lipsa unui buletin de expertizare a locului de muncă.

În sensul aceste opinii s-au pronunțat Curtea de Apel Timișoara (Decizia civilă nr. 505/2022, pronunțată în Dosarul civil nr. 630/115/2020) și Curtea de Apel Alba Iulia (Decizia civilă nr. 2.125/2022, pronunțată în Dosarul civil nr. 3.140/107/2019*).

Într-o a treia opinie, sub un prim aspect, s-a apreciat că asistentul personal nu beneficiază de sporul de 15% din salariul de bază prevăzut în anexa nr. 9 pct. IV lit. A subpct. 2 la Regulamentul-cadru prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, modificată și completată prin Hotărârea Guvernului nr. 589/2018, motivat de faptul că nu are calitatea de asistent personal profesionist, concluzionându-se că asistentul personal nu este destinatarul acestei normei de reglementare.

În argumentarea acestei opinii s-a avut în vedere că trebuie făcută o distincție între profesia de asistent personal și cea de asistent personal profesionist, întrucât legea stabilește în concret regimul juridic al celor două profesii, respectiv drepturile de natură salarială care se cuvin fiecărei funcții și că interpretarea normelor din Legea-cadru nr. 153/2017 și a celor de aplicare a acestora din Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 nu se poate face decât în strânsă corelație cu regimul juridic specific fiecăreia dintre cele două profesii.

Potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) lit. d) de la cap. II - Reglementări specifice personalului din sănătate, din unitățile de asistență medico-socială și din unitățile de asistență socială/servicii sociale din anexa nr. II - Familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială" la Legeacadru nr. 153/2017, în unitățile de asistență socială/centre cu sau fără cazare, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri: " d) pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective."

Conform anexei nr. 9 pct. IV - Locurile de muncă, categoriile de personal și mărimea concretă a sporurilor pentru personalul din unitățile de asistență socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale cu sau fără cazare care își desfășoară activitatea în condiții periculoase sau vătămătoare, conform prevederilor art. 14 alin. (1) lit. d) din cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, lit. A subpct. 2 la Regulamentul-cadru, se stipulează acordarea unui "Spor de până la 15% din salariul de bază, acordat personalului care își desfășoară activitatea în servicii de îngrijire la domiciliu pentru persoane cu dizabilități și pentru persoane vârstnice".

Interpretarea acestei norme nu poate fi realizată decât în strânsă corelare cu prevederile art. 37 și 47 din Legea nr. 448/2006. Astfel, art. 37 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 448/2006 stabilește că, pe perioada îngrijirii și protecției persoanei cu handicap grav, pe baza contractului individual de muncă, asistentul personal are următoarele drepturi: a) salariu stabilit potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017. Pe de altă parte, art. 47 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 prevede că, " pe perioada îngrijirii și protecției adulților cu handicap grav sau accentuat, asistentul personal profesionist beneficiază de următoarele drepturi: a) salariul de bază stabilit potrivit dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017 ( ); b) un spor de 15% calculat la salariul de bază, pentru suprasolicitare neuropsihică și condiții de muncă deosebite în care își desfășoară activitatea; c) un spor de 15% calculat la salariul de bază, pe perioada în care are în îngrijire și protecție cel puțin două persoane adulte cu handicap grav sau accentuat; d) un spor de 25% calculat la salariul de bază, pe perioada în care are în îngrijire și protecție o persoană adultă cu handicap grav sau accentuat, infectat cu HIV ori bolnav de SIDA."

Prin urmare, asistentului personal nu îi este recunoscut sporul pentru condiții deosebite/periculoase sau vătămătoare, spor de care poate beneficia doar asistentul personal profesionist.

Pe de altă parte, s-a avut în vedere că sporul pentru condiții vătămătoare sau periculoase reglementat de art. 14 alin. (1) lit. d) din cap. II, anexa nr. II a Legii-cadru nr. 153/2017 se acordă, potrivit dispozițiilor legale cu caracter explicit, "în unitățile de asistență socială/centre cu sau fără cazare (...)", "pentru condiții periculoase sau vătămătoare (...) corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective".

Astfel, s-a concluzionat că sporul pentru condiții vătămătoare sau periculoase a fost prevăzut de legiuitor exclusiv în beneficiul personalului din unitățile de asistență socială/centre cu sau fără cazare, iar asistentul personal nu intră în categoria persoanelor care pot beneficia de sporul pentru condiții vătămătoare ori periculoase instituit de art. 14 alin. (1) lit. d) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017.

În acest sens, s-au pronunțat Curtea de Apel Timișoara (Decizia civilă nr. 1.429/2022, pronunțată în Dosarul civil nr. 3.446/30/2021), Curtea de Apel Craiova (Sentința civilă nr. 1.025/2022, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul civil nr. 4.152/63/2022, nedefinitivă, Sentința civilă nr. 51/2023, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul civil nr. 1.482/95/2022, nedefinitivă), Curtea de Apel Brașov (Decizia civilă nr. 23/2020, pronunțată în Dosarul civil nr. 1.220/62/2019, Decizia civilă nr. 598/2020, pronunțată în Dosarul civil nr. 2.298/62/2019, și Decizia civilă nr. 2/2023, pronunțată în Dosarul civil nr. 4.621/62/2021), Curtea de Apel Alba Iulia (Decizia civilă nr. 687/2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.561/97/2019, Decizia nr. 569/2021, pronunțată în Dosarul nr. 2.081/97/2019*).

Într-o a patra opinie s-a apreciat că acordarea sporului prevăzut în anexa nr. 9 pct. IV lit. A subpct. 2 la Regulamentul-cadru prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, modificată și completată prin Hotărârea Guvernului nr. 589/2018, are caracter facultativ și nu obligatoriu, astfel că instanța nu se poate substitui angajatorului să dispună în mod direct acordarea sporului, indiferent dacă a fost emis un buletin de expertizare a locului de muncă.

În susținerea acestei opinii s-a reținut că, potrivit dispozițiilor anexei nr. 9 pct. IV lit. A subpct. 2 la Regulamentul-cadru, personalul care își desfășoară activitatea în unitățile de asistență socială/centre cu sau fără personalitate juridică, cu sau fără cazare, beneficiază de sporul prevăzut la art. 14 din cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, după cum urmează: " IV. Locurile de muncă, categoriile de personal și mărimea concretă a sporurilor pentru personalul din unitățile de asistență socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale cu sau fără cazare care își desfășoară activitatea în condiții periculoase sau vătămătoare, conform prevederilor art. 14 alin. (1) lit. d) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 A. Spor de până la 15% din salariul de bază, acordat personalului care își desfășoară activitatea în: (...) 2. servicii de îngrijire la domiciliu pentru persoane cu dizabilități și pentru persoane vârstnice."

Astfel, s-a reținut că aceste dispoziții legale au fost edictate în aplicarea dispozițiilor art. 14 alin. (1) lit. d) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit cărora " În unitățile de asistență socială/centre cu sau fără cazare, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri: (...) d) pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective".

Or, din interpretarea sistematică, logică și gramaticală a dispozițiilor cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, s-a apreciat că legiuitorul a instituit două categorii de sporuri ce pot fi acordate personalului din sănătate, din unitățile de asistență medico-socială și din unitățile de asistență socială/servicii sociale, respectiv categoria sporurilor obligatorii a fi acordate de angajator (cu titlu exemplificativ: sporul prevăzut de art. 2 al cap. II), aspect rezultând din interpretarea gramaticală a textului: "se plătește", "beneficiază" etc., și categoria sporurilor a căror acordare de către angajator este facultativă, folosindu-se verbe ce exprimă o posibilitate "pot fi acordate".

Din această ultimă categorie s-a constatat că face parte și sporul prevăzut de art. 14 alin. (1) lit. d) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective; împrejurarea că acest spor prevăzut de art. 14 alin. (1) lit. d) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 este unul a cărui acordare este facultativă rezultă inclusiv din dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol, potrivit cărora angajatorul are posibilitatea de a stabili mărimea concretă a sporului, categoria personalului beneficiar, precum și condițiile de acordare, evident, în limitele prevederilor din Regulamentulcadru elaborat potrivit legii, respectiv în limitele prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 153/2018.

S-a mai reținut că aparent s-ar putea susține că, prin adoptarea Hotărârii Guvernului nr. 153/2018, acordarea sporurilor prevăzute de art. 14 din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 a devenit obligatorie, întrucât articolul unic al anexei nr. 9 la Regulamentul-cadru prevede că "Personalul care își desfășoară activitatea în unitățile de asistență socială/centre cu sau fără personalitate juridică, cu sau fără cazare, beneficiază de sporul prevăzut la art. 14 din cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare (...)".

Însă, s-a opinat că dispozițiile legale anterior menționate nu permit o interpretare în acest sens, întrucât Regulamentulcadru este un act cu putere juridică inferioară prin care nu se poate modifica o normă legală ce face obiectul unei legi primare, în speță Legea-cadru nr. 153/2017.

Prin urmare, cum sporul prevăzut de anexa nr. 9 pct. IV lit. A subpct. 2 la Regulamentul-cadru reprezintă o specie a sporului prevăzut de art. 14 alin. (1) lit. d) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, s-a concluzionat că acordarea acestuia este supusă examenului de oportunitate al angajatorului, astfel că, față de caracterul supletiv al normelor legale incidente, instanței de judecată nu îi este permis să nesocotească voința angajatorului de a stabili îndreptățirea sau nu a asistentului personal la obținerea sporului în cauză.

Deopotrivă, s-a apreciat că instanța de judecată nu se poate substitui angajatorului, situație în care nu poate să dispună în mod direct acordarea sporului, în contextul în care, potrivit art. 14 alin. (2) din cap. II al anexei II la Legea-cadru nr. 153/2017, "(2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanților salariaților, în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens".

Mai mult, s-a opinat că existența buletinului de expertizare a locurilor de muncă nu constituie un element care să oblige angajatorul la acordarea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, ci reprezintă o situație premisă ce conferă fundament deciziei angajatorului în sensul acordării sporului în cauză. În altă ordine de idei, s-a subliniat că sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază nu poate fi acordat de angajator în lipsa buletinului de expertizare, însă existența acestuia nu obligă la acordarea sporului.

În acest sens s-a pronunțat Curtea de Apel Suceava, anume Decizia civilă nr. 197/2023, pronunțată în Dosarul civil nr. 448/39/2022, și Decizia civilă nr. 519/2023, pronunțată în Dosarul civil nr. 737/40/2022. V. Opinia titularului sesizării

Punctul de vedere exprimat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Alba Iulia este în sensul că asistentul personal nu beneficiază de sporul de 15% din salariul de bază prevăzut în anexa nr. 9 pct. IV lit. A subpct. 2 la Regulamentul-cadru, motivat de faptul că nu are calitatea de asistent profesional profesionist, astfel cum este destinatarul acestei norme de reglementare. VI. Punctul de vedere al Ministerului Public

Prin punctul de vedere înaintat, procurorul general a apreciat că asistentul personal al persoanei cu handicap grav este îndreptățit la acordarea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare reglementat în cuprinsul anexei nr. 9 pct. IV lit. A subpct. 2 la Regulamentul-cadru. În opinia sa, acordarea sporului este condiționată de existența unui buletin de expertizare a locului de muncă, chiar și în condițiile în care, de principiu, locul de muncă al asistentului personal este la propriul domiciliu.

Această opinie este motivată, în esență, prin menționarea asistentului personal la poziția 45 în tabelul prevăzut la anexa nr. II cap. I pct. 3.2 la Legea-cadru nr. 153/2017, care ar conduce la concluzia asimilării angajatorului asistentului personal unei unități de asistență socială, și necesitatea tratamentului nediscriminatoriu al asistenților personali în raport cu alți prestatori de servicii sociale la domiciliu. Acordarea acestui spor este considerată însă facultativă, recunoscându-se dreptul de opțiune a angajatorului, câtă vreme nu există aceleași cerințe de calificare pentru derularea acestei activități între asistentul personal și asistentul personal profesionist. VII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții Constituționale

Nu au fost identificate decizii relevante în această materie. VIII. Înalta Curte de Casație și Justiție Admisibilitatea recursului în interesul legii

Potrivit dispozițiilor art. 514 din Codul de procedură civilă: " Pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, colegiile de conducere ale curților de apel, precum și Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra problemelor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești."

Conform prevederilor art. 515 din Codul de procedură civilă: " Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecății au fost soluționate în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive, care se anexează cererii."

Textele de lege menționate stabilesc condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei decizii în interesul legii, determinând, în același timp, și limitele analizei instanței în soluționarea acestei sesizări.

Procedând la verificarea legalității învestirii, în acord cu prevederile art. 514 din Codul de procedură civilă, se constată că Înalta Curte de Casație și Justiție a fost legal învestită de colegiul de conducere al Curții de Apel Alba Iulia în vederea pronunțării deciziei în interesul legii, colegiile de conducere ale instanței făcând parte din categoria subiecților ce pot promova recurs în interesul legii.

În ceea ce privește condițiile de admisibilitate ce trebuie îndeplinite cumulativ: (i) sesizarea să aibă ca obiect o problemă de drept; (ii) această problemă de drept să fi fost dezlegată diferit de instanțele judecătorești; (iii) dovada soluționării diferite să se facă prin hotărâri judecătorești definitive; (iv) hotărârile judecătorești să fie anexate sesizării, se constată că toate acestea sunt îndeplinite.

Astfel, din înscrisurile anexate memoriului înaintat de Curtea de Apel Alba Iulia rezultă că se identifică practică neunitară la nivelul instanțelor; în acest sens, tribunalele și curțile de apel, în cazuri de speță, au exprimat puncte de vedere diferite, conturându-se orientările divergente menționate de instanța de trimitere, întemeiate pe interpretarea și aplicarea acelorași prevederi legale, ceea ce justifică necesitatea pronunțării unei decizii care să asigure unificarea jurisprudenței.

Analiza jurisprudenței atașate evidențiază faptul că, pornind de la aceleași dispoziții legale incidente, instanțele au pronunțat două soluții principale contrare, reținând că asistentul personal al persoanei cu handicap grav este îndreptățit sau, dimpotrivă, nu este îndreptățit la acordarea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare, reglementat în cuprinsul anexei nr. 9 pct. IV lit. A subpct. 2 la Regulamentul-cadru. În acest cadru, primele două opinii și cea de-a patra pot fi considerate doar variante alternative de motivare pentru premisa potrivit căreia asistentul personal poate beneficia de un asemenea spor, iar cea de a treia opinie este argumentată în mod explicit în sensul că dispozițiile legale primare exclud asistentul personal de la încasarea sporului invocat.

Așadar, recursul în interesul legii îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 514 și 515 din Codul de procedură civilă. Analiza problemei de drept ce face obiectul recursului în interesul legii

Potrivit Legii nr. 448/2006, persoanele cu handicap beneficiază de servicii sociale proiectate și adaptate conform nevoilor individuale ale persoanei.

În acest sens, potrivit dispozițiilor art. 35 din aceeași lege, persoana adultă cu handicap grav are dreptul la un asistent personal, în baza evaluării sociopsihomedicale, de același drept beneficiind și copilul cu handicap grav.

De asemenea, conform art. 45 din aceeași lege, adultul cu handicap grav sau accentuat care nu realizează venituri ori realizează venituri de până la nivelul salariului mediu pe economie poate beneficia de îngrijirea și protecția unui asistent personal profesionist, în baza evaluării nevoilor individuale, altul decât soțul, soția sau rudele în linie dreaptă.

Cele două tipuri de asistent de care poate beneficia persoana cu handicap grav sunt definite în cuprinsul art. 5 din Legea nr. 448/2006, pct. 6, respectiv pct. 7: " În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile folosite au următoarele semnificații: (...) 6. asistent personal al persoanei cu handicap grav - persoana care supraveghează, acordă asistență și îngrijire copilului sau adultului cu handicap grav, pe baza planului de recuperare pentru copilul cu handicap, respectiv a planului individual de servicii al persoanei adulte cu handicap; (...) 7. asistent personal profesionist - persoana fizică atestată care asigură la domiciliul său îngrijirea și protecția adultului cu handicap grav sau accentuat, aflat în condițiile precizate de lege".

Pentru exercitarea atribuțiilor, contractul individual de muncă al asistentului personal se încheie cu primăria localității de domiciliu sau reședință a persoanei cu handicap grav, acesta instituind, potrivit legii, o serie de drepturi și obligații pentru asistentul angajat. Astfel, în baza art. 37 alin. (1) lit. a), în privința remunerării, asistentul personal are dreptul la salariu stabilit potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017. Dispozițiile referitoare la remunerarea asistentului personal s-au modificat în acest sens în contextul adoptării Legii-cadru nr. 153/2017 (prin intermediul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2017 pentru modificarea și completarea unor acte normative), fiind reglementată cu această ocazie, în mod autonom, salarizarea asistentului personal (anterior drepturile sale fiind stabilite prin raportare la cele ale asistentului social). În noile condiții, modalitatea de stabilire a salariului de bază al asistentului personal este menționată la poziția 45 în tabelul prevăzut la anexa nr. II cap. I pct. 3.2 la Legea-cadru nr. 153/2017.

Spre deosebire de asistentul personal, contractul de muncă al asistentului personal profesionist se încheie cu direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București sau de către furnizorii de servicii sociale privați, acreditați în condițiile legii, cerințele pentru atestarea profesională și statutul său fiind reglementate în cuprinsul Hotărârii Guvernului nr. 548/2017 privind aprobarea condițiilor de obținere a atestatului, procedurile de atestare și statutul asistentului personal profesionist, cu modificările ulterioare.

În ceea ce privește drepturile acestei categorii profesionale, dispozițiile art. 47 din Legea nr. 448/2006 prevăd în mod expres că, pe lângă salariul de bază stabilit potrivit dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017, asistentul personal profesionist beneficiază și de sporuri, între acestea fiind indicat la alin. (1) lit. b) un spor de 15% calculat la salariul de bază, pentru suprasolicitare neuropsihică și condiții de muncă deosebite în care își desfășoară activitatea.

Totodată, potrivit dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017, anexa nr. II Familia ocupațională "Sănătate și asistență socială", cap. II - Reglementări specifice personalului din sănătate, din unitățile de asistență medico-socială și din unitățile de asistență socială/servicii sociale, art. 13 și 14, personalul din unitățile de asistență socială/centre, cu sau fără cazare, se încadrează pe bază de contract individual de muncă, iar, în aceste unități, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate, cu respectarea prevederilor legale, o serie de sporuri, între acestea fiind enumerat și cel pentru condiții periculoase sau vătămătoare, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective, spor care la data sesizării era de până la 15% din salariul de bază, în prezent fiind limitat la maximum 1.500 lei brut/lună în baza Legii nr. 296/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare pentru asigurarea sustenabilității financiare a României pe termen lung. Prin urmare, și în acest caz, acordarea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare este facultativă și este condiționată de stabilirea existenței unor asemenea condiții în unitatea în care personalul își desfășoară activitatea.

În aplicarea legii a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a condițiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială". Anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru are în vedere personalul care lucrează în unități de asistență socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale cu sau fără cazare, conform prevederilor art. 14 de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare.

În acest caz, pentru personalul din unitățile de asistență socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale cu sau fără cazare care își desfășoară activitatea în condiții periculoase sau vătămătoare, conform prevederilor art. 14 alin. (1) lit. d) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, este prevăzut un spor de până la 15% din salariul de bază, sub condiția de a-și desfășura activitatea în servicii de îngrijire la domiciliu pentru persoane cu dizabilități și pentru persoane vârstnice (pct. IV lit. A subpct. 2).

Revenind la cadrul special de reglementare a protecției persoanelor cu handicap, se constată că, încă de la intrarea în vigoare a Legii nr. 448/2006 (dispozițiile relevante, deja expuse pe lar