ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 866/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 866/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 15 februarie 2022
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de revizuire
Prin decizia civilă nr. 108 din 25 ianuarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a IX- a contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de recurenta-pârâtă Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva sentinței civile nr. 8897/19.12.2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.A., a casat integral sentința recurată și, în rejudecare, a respins acțiunea.
Motivele și temeiul legal al cererii de revizuire
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 19.02.2021, sub nr. x/2021, A. S.A. a solicitat admiterea cererii astfel cum a fost formulată și desființarea hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de revizuire, A. S.A. a arătat că cererea de revizuire este admisibilă, întrucât privește revizuriea unei hotărâri judecătorești care evocă fondul cauzei (prin decizia civilă nr. 108/25.01.2021, Curtea de Apel București a stabilit o altă stare de fapt decât cea care fusese reținută în faza anterioară de judecată, dând o altă interpretare dispozițiilor legale incidente în raport de împrejurările de fapt stabilite in cauză, astfel că a adus o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății).
Hotărârea a cărei revizuire se cere încalcă autoritatea de lucru judecat a altor două hotărâri judecătorești anterioare, pronunțate tot de către Curtea de Apel București, care, deși au fost date de instanțe penale, priveau latura civilă a procesului, respectiv același obiect și aceeași cauză care a generat ulterior litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019, în care a fost pronunțată hotărârea criticată pendinte.
Toate cele trei cauze în care au fost pronunțate hotărârile judecătorești supuse analizei prezintă tripla identitate de părți, obiect si cauză.
De asemenea, a arătat că, deși invocată autoritatea de lucru judecat în cauza soluționată cu hotărârea a cărei revizuire se solicită, instanța judecătorească nu a analizat-o efectiv (în ce privește decizia nr. 778/03.05.2016) sau a omis cu totul să o analizeze (în ce privește decizia nr. 141/05.02.2019), astfel că instanța învestită cu soluționarea celui de-al treilea litigiu a ignorat faptul că acesta și-a găsit deja dezlegare jurisdicțională și a statuat în sens contrar primelor doua judecăți.
Pe fondul cererii de revizuire, arată că decizia recurată(decizia nr. 108/25.01.2021), pe lângă faptul ca aceasta schimbă esențial înțelesul paragrafelor la care face referire din cuprinsul deciziei penale nr. 778/2016, Curtea de Apel nu soluționează cu adevărat excepția autorității de lucru judecat, evitând să se pronunțe explicit asupra aspectului esențial invocat în susținerea acestei excepții, respectiv că, soluționând dosarul nr. x/2014 prin decizia nr. 778/2016, Curtea(și nu Tribunalul, cum greșit se reține) a stabilit explicit, atât in cuprinsul considerentelor sale cat si in dispozitiv, că "Pe latura civilă, constată acoperit integral prejudiciul, inclusiv obligațiile fiscale accesorii", aspect subliniat ulterior, ca atare de Curtea de Apel București și prin decizia penală nr. 141/05.02.2019, în care se retine că pretențiile deduse judecății în dosarul nr. x/2014 au fost definitiv tranșate prin decizia penala nr. 778/03.05.2016.
Nicăieri în cadrul deciziei nr. 778/03.05.2016 Curtea nu desființează mențiunile din sentința penală nr. 1088/02.07.2015 a Tribunalul! București, secția I Penală care constată că "prejudiciul produs în cauză Statului Roman reprezentat prin Agenția Națională de Administrare Fiscală a fost integral recuperat prin plată", cum esențial greșit se reține prin decizia nr. 108/25.01.2021 criticată pendinte.
De asemenea, Curtea de Apel București nu a analizat în niciun fel efectul pozitiv al lucrului judecat prin decizia penală nr. 141/05.02.2019 a Curții de Apel București, deși aceasta hotărâre este menționata de către instanța de fond în cadrul sentinței civile nr. 8897/2019, pe care Curtea a casat-o și a fost invocată și de către A. S.A. prin întâmpinarea formulata în cauză.
Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, respingerea cererii de revizuire, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca nefondată.
Prin decizia nr. 966 din data de 20 aprilie 2021, Curtea de Apel București, secția a - IX -a contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire
Examinând cererea de revizuire, in principal cu privire la condițiile de admisibilitate ale acesteia, Curtea reține:
În cauza soluționată prin decizia nr. 108 din 25 ianuarie 2021, a cărei revizuire se solicită, reclamanta A. S.A. a contestat Decizia nr. 201/28.03.2019 referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere, obligarea pârâtei la rectificarea fișei fiscale a reclamantei și restituirea sumei achitate în baza deciziei nr. 201.
În motivarea acțiunii se arată, în esență, că stabilirea în sarcina reclamantei de accesorii suplimentare în cuantum de 333.479 RON (200.088 RON, cu titlu de "dobânzi" si 133.391 RON, "penalități de întârziere"), cu invocarea deciziei penale nr. 778/03.05.2016 este facută de organul administrativ fiscal cu încălcarea art. 2.15 din Ordinului ANAF nr. 2047/2016, întrucât prin decizia penală nr. 778/03.05.2016 nu se dispune adăugarea în sarcina contribuabilului a unor obligații fiscale accesorii aferente prejudiciului ci, dimpotrivă, se constată stingerea integrală, prin plată, atât a prejudiciului cât și a accesoriilor.
Prin decizia nr. 108 din data de 25 ianuarie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva sentinței civile nr. 8897/19.12.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a II -a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și, rejudecând cauza, a respins acțiunea.
Potrivit prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă (...) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri", iar conform art. 430 alin. (2) C. proc. civ. "Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă".
Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți.
Potrivit alin. (1) al art. 431 C. proc. civ. - efectele lucrului judecat, "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect."
Deci, pentru existența acestui motiv de revizuire trebuie întrunite elementele caracteristice lucrului judecat, identitate de părți, de cauză și de obiect, hotărârile să fi fost date în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Pentru a fi aplicabil acest motiv de revizuire, se prevede condiția ca prin hotărârile potrivnice să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
În cauză, revizuenta A. S.A. susține că decizia civilă nr. 108 din 25 ianuarie 2021 încalcă autoritatea lucrului definitiv judecat sub aspectul laturii civile prin decizia penală nr. 778 din 03 mai 2016 și decizia penală nr. 141 din 05 februarie 2019 ale Curții de Apel București.
În realitate, revizuenta este nemulțumită de emiterea de către organele fiscale a deciziei nr. 201/28.03.2019 prin care au fost calculate accesorii pentru perioada 25.03.2015-16.04.2015, în condițiile în care prin sentința penală nr. 1088/02.07.2015, Tribunalul București, secția I penală a constatat că "prejudiciul produs în cauză Statului Român reprezentat prin Agenția Națională de Administrare Fiscală a fost integral recuperat prin plată".
Înalta Curte constată că în considerentele deciziei penale nr. 778/03.05.2016, avută în vedere de organele fiscale la emiterea Deciziei nr. 201/28.03.2019, Curtea de Apel București, secția I Penala a reținut următoarele:
"În cauză, partea responsabilă civilmente A. S.A. a depus prin ordinul de plată nr. x/25.03.2015, la dispoziția instanței, suma de 19.527.631 RON, despre care a precizat prin adresa nr. x/23.03.2015 că reprezintă obligațiile fiscale accesorii pentru prejudiciul din dosarul nr. x/2014.
Obligațiile fiscale au fost calculate până la data de 25.03.2015 (data achitării prin ordin de plată".
Ulterior, prin adresa nr. x/12.06.2015, A.N.A.F. a confirmat că suma de 19.527.631 RON achitată de A. S.A. reprezintă obligațiile fiscale accesorii .
Având în vedere aceste aspecte, latura civilă a cauzei trebuia soluționată și prin menționarea de către prima instanță a faptului ca obligațiile fiscale accesorii de 19.527.631 RON au fost achitate de partea responsabilă civilmente A. S.A."
De asemenea, Înalta Curte reține că din analiza fișei pe plătitor s-a constatat faptul ca prejudiciul cauzat bugetului general consolidat în cuantum de 30.316.239 RON, a fost încasat în contul 50.86.09 "Disponibil din sume încasate reprezentând prejudiciul cauzat și recuperat în condițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005" la data de 16.04.2015 cu Ordinul de plata 973, si nu la data de 25.03.2015, așa cum a reținut instanța în decizia penală nr. 778/A/03.05.2016.
În această situație, prin Decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 201/28.03.2019 organele fiscale din cadrul DGAMC-Serviciul Evidenta Analitica pe Plătitori, Compensări, Restituiri nr. 2, au calculat, pentru perioada 25.03.2013-16.04.2015, obligații fiscale accesorii în cuantum total de 333.479 RON.
Prin Decizia nr. 778/03.05.2016, instanța penală, soluționând latura civilă, a stabilit atât obligațiile fiscale principale, cât și accesoriile aferente, calculate până la data de 23.03.2015, reprezentând prejudiciu produs Statului Român de către A. S.A.
Prin decizia a cărei revizuire se solicită, instanța de contencios administrativ a analizat legalitatea Deciziei nr. 201/28.03.2019 prin care au fost calculate accesorii pentru perioada 25.03.2015-16.04.2015.
Prin urmare, în cauză, nu este îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și de cauză, cum încearcă a acredita revizuenta.
Sub aspectul obiectului, este de observat că în cele două litigii, instanțele au tranșat aspecte diferite, astfel instanța penală s-a pronunțat asupra debitului principal iar instanța de contencios administrativ s-a pronunțat asupra accesoriilor calculate pentru perioada 25.03.2015-16.04.2015.
Instanța penală a reținut că obligațiile fiscale accesorii au fost calculate până la data de 25.03.2015, data achitării lor prin ordin de plată, iar instanța de contencios administrativ a constatat că acest ordin de plată a fost procesat și înregistrat bancar la data de 16.04.2015, apreciind că, în mod corect, au fost calculate accesorii pentru perioada 25.03.2015-16.04.2015.
Este de remarcat că instanțele ale căror considerente se pretinde că ar fi în contradicție, analizând cereri diferite, nu au avut în vedere aceeași stare de fapt, ceea ce demonstrează că în cauză nu există identitate de cauză între litigiile deduse comparației.
Pentru argumentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, în ceea ce privește motivul de revizuire întemeiat pe pct. 8 al art. 509 C. proc. civ., ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 108 din data de 25 ianuarie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 februarie 2022.