ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 210/2022

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2022

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 19 februarie 2021, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, A. S.A., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 108 din 25 ianuarie 2021, pronunțată de Curte de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta susținând că decizia atacată este potrivnică deciziei penale nr. 778 din 3 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2014, precum și deciziei penale nr. 141 din 5 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2018, a căror autoritate de lucru judecat o încalcă.

Apreciază revizuenta că cererea de revizuire este admisibilă, întrucât privește revizuirea unei hotărâri judecătorești care evocă fondul cauzei (prin decizia civilă nr. 108/25.01.2021, Curtea de Apel București a stabilit o altă stare de fapt decât cea care fusese reținută în faza anterioară de judecată, dând o altă interpretare dispozițiilor legale incidente în raport de împrejurările de fapt stabilite în cauză, astfel că a adus o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății); hotărârea a cărei revizuire se cere încalcă autoritatea de lucru judecat a altor două hotărâri judecătorești anterioare, pronunțate tot de către Curtea de Apel București, care, deși au fost date de instanțe penale, priveau latura civilă a procesului, respectiv același obiect și aceeași cauză care a generat ulterior litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019, în care a fost pronunțată hotărârea criticată pendinte și, toate cele trei cauze în care au fost pronunțate hotărârile judecătorești supuse analizei prezintă tripla identitate de părți, obiect si cauză.

Se mai susține de către revizuentă că, deși invocată autoritatea de lucru judecat în cauza soluționată cu hotărârea a cărei revizuire se solicită, instanța judecătorească nu a analizat-o efectiv (în ce privește decizia nr. 778/03.05.2016) sau a omis cu totul să o analizeze (în ce privește decizia nr. 141/05.02.2019), astfel ca instanța învestită cu soluționarea celui de-al treilea litigiu a ignorat faptul că acesta și-a găsit deja dezlegare jurisdicțională și a statuat în sens contrar primelor doua judecăți.

Pe fondul cererii de revizuire, revizuenta afirmă că aceasta este întemeiată întrucât rejudecând cauza, prin decizia nr. 108/25.01.2021, Curtea a apreciat ca nu ar fi incidentă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 778/03.05.2016, dar își motivează soluția doar prin referiri la hotărârea dată de tribunal în dosarul penal și amintind în treacăt hotărârea curții (prin care se tranșa definitiv latura civilă a dosarului nr. x/2014), fără a răspunde în vreun fel argumentelor reiterate în susținerea incidenței autorității de lucru judecat și fără a se referi în vreun fel la mențiunea regăsită atât în considerentele cat si in dispozitivul deciziei nr. 778/03.05.2016, in care Curtea retine explicit: "Pe latură civila, constată acoperit integral prejudiciul, inclusiv obligațiile fiscale accesorii".

Or, întrucât Curtea nu a răspuns în niciun fel argumentelor invocate în susținerea acestei excepții, apreciază revizuenta că se află în situația în care, deși invocată, excepția autorității de lucru judecat a primei hotărâri, aceasta nu a fost analizată efectiv de către instanța cu prilejul soluționării cauzei. Mai mult, Curtea de Apel București nu a analizat în niciun fel efectul pozitiv al celor stabilite prin decizia nr. 141/05.02.2019,

Prin întâmpinare, intimata Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a solicitat respingerea revizuirii, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra revizuirii

Analizând cererea de revizuire formulată de A. S.A. în raport de temeiul de drept indicat, precum și de înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Revizuenta A. S.A a solicitat desființarea(retractarea) deciziei civile nr. 108 din 25 ianuarie 2021, pronunțată de Curte de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, în raport de existența unor decizii penale anterioare, respectiv a deciziei penale nr. 778 din 3 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2014, precum și deciziei penale nr. 141 din 5 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2018, hotărâri definitive care deși sunt pronunțate de o secție penală a curții de apel, au soluționat definitiv fondul în ceea ce privește latura civilă a dosarului penal nr. x/2014, referitor la accesoriile aferente creanței principale.

Condițiile de admisibilitate prevăzute pentru acest caz de revizuire, ce trebuie îndeplinite cumulativ, sunt următoarele.

a) existența a două hotărâri definitive potrivnice, indiferent dacă prin ele s-a soluționat sau nu fondul cauzei;

b) hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză;

c) hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite;

d) în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat;

e) să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Reglementând procedura de judecată a cererii de revizuire, dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. statuează că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Așadar, se impun a fi analizate cu prioritate condițiile de admisibilitate a revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, neîndeplinirea uneia dintre acestea ducând la respingerea cererii de revizuire.

Totodată, întrucât revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă constatarea cu întârziere a autorității de lucru judecat, Înalta Curte reține existența unei condiții implicite și anume ca autoritatea de lucru judecat să nu fi fost invocată în cel de-al doilea proces, ori, dacă a fost invocată, să nu fi fost soluționată de instanța de judecată. O interpretare contrară ar conduce la repunerea în discuție a unor aspecte tranșate definitiv de instanța competentă și la crearea unei căi de atac suplimentare, respectiv un "recurs la recurs".

Principiul autorității de lucru judecat, ce rezultă din dispozițiile art. 1201 din C. civ., este un principiu de interes general, care corespunde necesității de stabilitate juridică, potrivit căruia ceea ce s-a hotărât într-un act de jurisdicție se consideră că exprimă adevărul și judecata nu mai poate fi reluată, fiind un principiu diriguitor deopotrivă, pentru părțile litigante și judecătorii care au decis prin hotărârea lor, în mod definitiv, asupra unui litigiu.

Autoritatea de lucru judecat pune capăt, irevocabil, oricărui litigiu în care părțile au uzat deja de toate căile de atac deschise și puse la dispoziția lor de către lege.

Excepția autorității de lucru judecat are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată (non bis in idem) și impune condiția identității de acțiuni care, potrivit legii, reclamă același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

În cauza de față, din analiza hotărârilor invocate ca fiind potrivnice, în raport de care se analizează motivul de revizuire susținut, se constată că în litigiul finalizat prin pronunțarea deciziei nr. 108 din 25 ianuarie 2021, pronunțată de Curte de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, a fost invocată și analizată de către instanța de recurs autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale invocate.

Astfel, în considerentele deciziei a cărei revizuire se solicită au fost reținute următoarele:

"În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale invocate, se reține că mențiunile din cuprinsul încheierii de ședința din 17.06.2015 dată de Tribunalul București, secția I Penală în dosarul nr. x/2014, nu reprezintă consecințe ale raționamentului instanței, ci doar susținerile părților; afirmațiile părții civile.

Mențiunile din sentința penală nr. 1088/02.07.2015, Tribunalul București, secția I Penală care constată că "prejudiciul produs in cauză Statului Român reprezentat prin Agenția Națională de Administrare Fiscală a fost integral recuperat prin plată" au fost desființate prin decizia penală nr. 778/03.05.2016 în care s-a reținut că latura civilă trebuia soluționată și prin menționarea faptului că obligațiile fiscale accesorii în cuantum de 19.527.631 RON au fost achitate de partea responsabilă civilmente.

Se mai reține în considerentele acestei decizii că obligațiile fiscale accesorii au fost calculate doar până la 25.03.2016, data achitării lor prin ordin de plată.

Or, așa cum recunoaște chiar reclamanta, data achitării efective este 16.04.2015.

Puterea de lucru judecat, la care face referire reclamanta, deși impune ca ceea ce s-a statuat anterior să nu poată fi contrazis, funcționează doar dacă starea de fapt avută în vedere rămâne neschimbată.

Or, reclamanta însăși recunoaște, în contra celor precizate în considerentele deciziei penale, că plata nu a fost efectuată în 25.03.2015, ci ulterior, la 16.04.2015.

În aceste condiții, în mod corect au fost calculate accesorii și pentru perioada 25.03.2015-16.04.2015, data plății efective a sumei datorate bugetului consolidat".

Așadar, este neîndoielnic faptul că, în litigiul finalizat cu pronunțarea deciziei nr. 108 din 25 ianuarie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a fost invocată și analizată excepția autorității de lucru judecat a deciziilor penale care au soluționat definitiv fondul în ceea ce privește latura civilă a dosarului penal nr. x/2014, referitor la accesoriile aferente creanței principale.

Susținerile revizuentei potrivit cărora, deși invocată autoritatea de lucru judecat în cauza soluționată cu hotărârea a cărei revizuire se solicită, instanța judecătorească nu a analizat-o efectiv (în ce privește decizia nr. 778/03.05.2016) sau a omis cu totul să o analizeze (în ce privește decizia nr. 141/05.02.2019), sunt neîntemeiate întrucât, pe de o parte, instanța a avut în vedere și s-a raportat la hotărârile penale pronunțate în dosarul penal nr. x/2014, deci și la decizia nr. 778/03.05.2016 la care de altfel s-a referit în mod expres iar, pe de altă parte, decizia penală nr. 141/05.02.2019 pronunțată în cadrul contestației la executare privind decizia nr. 778/03.05.2016 reține în considerente autoritatea de lucru judecat a acestei decizii, fără să statueze cu privire la alte aspecte relevante.

Așadar, în mod evident, instanța de contencios administrativ a analizat autoritatea de lucru judecat rezultată din decizia penală nr. 778/2016, astfel cum s-a reflectat și în decizia penală nr. 141/2019, cu privire la soluția dată pe latura civilă a procesului penal, cu referire la accesoriile aferente creanței principale.

Acest aspect conduce la inadmisibilitatea reiterării aceleiași excepții pe calea revizuirii întrucât se opune însăși autoritatea de lucru judecat a celei din urmă hotărâri iar modalitatea în care instanța de contencios administrativ a valorificat autoritatea de lucru judecat a primelor hotărâri penale nu intră în puterea de cenzură a instanței învestită cu judecarea cererii de revizuire.

Nemulțumirile revizuentei privind modul în care instanța de contencios administrativ și fiscal a înțeles să soluționeze și să motiveze excepția autorității de lucru judecat nu pot face obiectul cererii de revizuire și, în acest context, neîndeplinirea uneia dintre condițiile de admisibilitatea a cererii de revizuire face inutilă analiza celorlalte condiții rezultate din prevederile art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge cerere de revizuire întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 108 din 25 ianuarie 2021, pronunțată de Curte de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare la completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2022.