ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4966/2023
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4966/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 1 noiembrie 2023
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 16.06.2022 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca sub nr. x/2021, reclamanții Comuna Cristești, prin Primar și Consiliul Local al Comunei Cristești, prin Primar au solicitat, în contradictoriu cu pârâta societatea A. S.R.L., constatarea nulității absolute a contractului pentru servicii de cercetare, dezvoltare și implementare a Sistemului Avansat de Administrare a Documentelor, întreținere resurse logice de tehnologia informației, cod de achiziție publică CPV 50312510 nr. 1489/10.04.2008, pentru lipsa totală a consimțământului reclamantului Consiliul Local al Comunei Cristești, în calitate de beneficiar.
1.2. Prin sentința civilă nr. 6323/01.11.2022, Judecătoria Cluj a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, unde cauza a fost înregistrată sub nr. x/2022.
Hotărârile care au generat conflictul de competență
2.1. Prin sentința civilă nr. 293 din 20 aprilie 2023, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a unei astfel de instanțe și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Iași a reținut, în esență, că, în raport de prevederile art. 286 din O.G. nr. 34/2006, așa cum acestea erau în vigoare la data de 10.04.2008 (data încheierii contractului) și de faptul că, prin răspunsul la întâmpinare, reclamanții au precizat în mod expres că litigiul nu este întemeiat pe dispozițiile speciale privind materia achizițiilor publice, ci pe cele ale art. 35 C. proc. civ. referitoare la constatarea existenței sau inexistenței unui drept, competența de soluționarea a cauzei se determină conform condițiilor generale ale Legii nr. 554/2004.
În aceste condiții, reținând incidența prevederilor art. 10 ipoteza I teza a II-a din Legea nr. 554/2004, Tribunalul Iași a apreciat competent tribunalul în a cărui rază teritorială își are sediul pârâtul, respectiv Tribunalul Cluj, învederând, totodată că, o calificare a litigiului ca privind achizițiile publice, contrar voinței reclamanților ar încălca principiul disponibilității.
2.2. Prin sentința civilă nr. 1857 din 7 septembrie 2023, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis, la rându-i, excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.
În motivarea soluției astfel dispuse, Tribunalul Cluj a reținut că invocarea de către Tribunalul Iași a necompetenței materiale s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 131 C. proc. civ., după primul termen de judecată.
Printr-un alt set de argumente, antereferita instanță a reținut că obiectul cauzei constă în anularea unui contract de achiziții publice, fiind, astfel, incidente prevederile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, forma în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, conform cărora competența de a soluționa cauze precum cea pendinte aparține tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziții publice, prevederile O.U.G. nr. 34/2006 nemaifiind în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată.
Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând prezentul conflict negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce succedă:
Potrivit art. 131 C. proc. civ. (forma în vigoare la data depunerii cererii de chemare în judecată): (1) La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu. (2) În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop.
În cauza de față, Tribunalul Iași a pus în discuția părților excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe după primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate în fața instanței, în contextul în care, astfel cum rezultă din încheierea de ședință din 23.02.2023, la un astfel de termen tribunalul a apreciat ca fiind îndeplinită procedura de citare cu părțile litigante și, din oficiu, a invocat excepția de litispendență a cauzei cu dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Cluj Napoca.
Se mai reține că, prin aceeași încheiere, fără a invoca și excepția necompetenței sale teritoriale, Tribunalul Iași a dispus amânarea cauzei spre a se proceda la citarea părților cu mențiunea de a răspunde la excepția de litispendență invocată din oficiu.
În acest context, termen la care se referă prevederile art. 131 C. proc. civ. a fost, în fața Tribunalului Iași, cel din data de 23.02.2023, întrucât părțile au fost legal citate și, din piesele dosarului rezultă că, la respectivul termen, nu au existat impedimente pentru ca acestea să pună concluzii asupra chestiunii stabilirii competenței instanței. Cu toate acestea, aspectul necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași a fost pus în discuția părților și admis abia la termenul de judecată din data de 20.04.2023.
Efectele neinvocării în termen a excepției necompetenței materiale au fost expres statuate în Decizia nr. 31/2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, în sensul că: În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.
Înalta Curte apreciază că, în prezentul regulator de competență, sunt relevante următoarele considerente din antereferita decizie interpretativă:
Așadar, efectul neinvocării excepției de necompetență materială cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii este acela că instanța sesizată devine competentă să soluționeze cauza.
Drept urmare, dacă excepția de necompetență nu a fost invocată în condițiile menționate mai sus, atunci necompetența instanței sesizate se acoperă definitiv, cu consecința pentru instanța sesizată a definitivării competenței de soluționare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispozițiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ.
(...)
Așadar, instanța care primește dosarul își poate invoca din oficiu, în condițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 din C. proc. civ., necompetența materială procesuală și poate declina competența în favoarea instanței inițial învestite, pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepției de necompetență. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanță de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului la apărare și al contradictorialității etc., ci doar întrunirea condițiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepției necompetenței materiale procesuale.
Pe de altă parte, instanța care judecă conflictul de competență nu poate ignora faptul că instanța inițial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenței sale inițiale, neinvocate în termen, ci va trebui să îi trimită acesteia dosarul, pentru că ea trebuie să determine competența în mod concret, în pricina ce se judecă, iar nu in abstracto, într-o pricină similară."
Concluzionând, invocarea excepției necompetenței materiale după termenul stabilit de art. 131 C. proc. civ. are ca efect consolidarea competenței de soluționare a cauzei, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a prezentei cauze, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții Comuna Cristești, Județul Iași prin Primar B., Consiliul Local al Comunei Cristești, Județul Iași prin Primar B. și pe pârâta A. S.R.L. în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 1 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.