ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3884/2022

Ședința publică din data de 13 septembrie 2022

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii deduse judecății

Cadrul procesual

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de Contencios Administartiv și Fiscal, sub nr. de dosar x/2015 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile ce au aparținut Comunităților Cetățenilor Aparținând Minorităților Naționale din România, a solicitat anularea Deciziilor nr. 516 și 517/27.01.2015 emise de pârâtă, retrocedarea în favoarea reclamantei, în natură, a apartamentelor nr. x,6, 8, 9, 11, 13 sit. în mun. Cluj-Napoca, P-ța Unirii nr. ll, înscrise în c.f. nr. xși 134.389 - Cluj-Napoca, nr. top. x/VI, 380/1/VIII, 380/1/IX, 380/1/XI, 380/1/XIII, "transcrise" din c.f. nr. x.004-Cluj-Napoca, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul sit. în mun. Cluj-Napoca, str. x, înscris inițial în c.f. nr. x-Cluj-Napoca, nr. top. x (transcris în c.f. nr. x.532, 30.157, 31.404-Cluj-Napoca) împreună cu toate bunurile mobile preluate odată cu imobilul, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din data de 07.11.2017 a Curții de Apel Cluj, secția a II civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a dispus trimiterea dosarului la secția a III-a contencios administrativ și fiscal al Curții de Apel Cluj, fiind înregistrat pe rolul acestei secții sub nr. x/2015*.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 4/2018 din 11 ianuarie 2018, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Comunităților Cetățenilor aparținând Minorităților Naționale din România.

A anulat Deciziile nr. 516/27.01.2015 și nr. 517/27.01.2015 emise de Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Comunităților Cetățenilor aparținând Minorităților Naționale din România.

A obligat pârâta la emiterea deciziei de retrocedare în favoarea reclamantei a apartamentelor nr. x, 6, 8, 9, 11 și 13 situate în municipiul Cluj-Napoca, Piața Unirii, nr. 11, înscrise în cărțile funciare nr. x și x Cluj-Napoca, nr. top. xI, 380/1/VI, 380/1/VIII, 380/1/IX, 380/1/XI, 380/1/XIII transcrise din cartea funciară nr. x Cluj-Napoca.

A obligat pârâta la emiterea deciziei de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent în favoarea reclamantei pentru imobilul situat în municipiul Cluj-Napoca, str. x înscris inițial în cartea funciară nr. x Cluj-Napoca, nr. top. x.

A respins cererea de chemare în judecată în ceea ce privește petitul vizând bunurile mobile preluate împreună cu imobilul.

De asemenea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 125 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei sentințe a promovat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Comunităților Cetățenilor aparținând Minorităților Naționale din România, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

La data de 28 septembrie 2020, petenții Municipiul Cluj-Napoca și Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca au formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea recurentei-pârâte, cerere ce a fost admisă în principiu prin încheierea din 30 septembrie 2020.

Hotărârea supusă revizuirii

Prin Decizia nr. 1814 din 23.03.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare împotriva sentinței civile nr. 4 din 11 ianuarie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și, în rejudecare, a respins acțiunea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Deopotrivă, a admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca în interesul recurentei pârâte Comisia Specială de Retrocedare.

Hotărârea care se pretinde că este contrară Deciziei nr. 1814 din 23.03.2021

Prin decizia civilă nr. 279/A/2017 pronunțată la data de 02 martie 2017, în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Cluj, secția Civilă, a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 6553 din 05.07.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care o schimbă în parte, în sensul că admite acțiunea civilă formulată de reclamanta A. împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Administrația Județeană A Finanțelor Publice Cluj, și, în consecință: constată că reclamanta este continuatoarea Uniunii Muzeului Ardelean, denumirea în limba maghiară fiind B. înființată inițial în anul 1859, desființată în anul 1949.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj, împotriva aceleiași sentințe.

Obligă pârâtul să achite reclamantului apelant suma de 150 RON, cheltuieli de judecată în fond și apel.

Cererea de revizuire ce face obiectul prezentei judecăți

Împotriva Deciziei nr. 1814 din 23.03.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal intimata reclamanta A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, a solicitat anularea Deciziei nr. 1814 din 23.03.2021 și rejudecând, să se dispună respingerea recursului promovat de Comisia Specială de Retrocedare.

În motivare, revizuenta a susținut că instanta supremă a nesocotit nu numai efectul pozitiv al autorității lucrului judecat produs de Decizia nr. 279/A/2017 a Tribunalului Cluj dar într-un mod și mai semnificativ a ignorat de asemenea efectul autorității lucrului judecat produs de celelalte hotărâri la care se face referire în cuprinsul Deciziei nr. 279/A/2017.

ÎCCJ, prin Decizia nr. 1814/2021 ignoră, de asemenea, interacțiunea existentă între caracterul declarativ de drepturi al Deciziei nr. 279/A/2017 a Tribunalului Cluj și efectul pozitiv al autorității lucrului judecat produs de acesta. Căci la momentul pronunțării acestei decizii, vizavi de cel al emiterii deciziilor Comisiei Speciale de retrocedare este indiferent, atâta timp, cât Tribunalul Cluj s-a limitat la a reține constatările făcute deja prin hotărâri anterioare. Art. 1 alin. (3) O.U.G. nr. 83/1999 impune dovedirea calității de continuator în drepturi, fără a specifica momentul până la care această dovadă poate fi făcută.

Consideră revizuenta că argumentele din cuprinsul Deciziei nr. 1814/2021, prin care ÎCCJ invocă art. 8 din Legea Contenciosului Administrativ nr. 554/2004 (" analiza unui act administrativ contestat trebuie să se facă strict prin raportare la lucrările și înscrisurile existente la acel moment, în acest caz depuse în sprijinul cererii la institutia pârâtă de către reclamantă") nu îsi găsesc temeiul în textul de lege invocat. Legea nr. 554/2004 nu impune nicio limită de timp pentru aplicarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat. Mai mult, în această materie nu putem ignora nici prevederile C. proc. civ., care permit invocarea acestuia în orice stare a pricinii, chiar si în defavoarea părții care a exercitat o cale de atac (art. 432 C. proc. civ.). Or, în acest context, nici caracterul procedural al normelor Legii nr. 554/2004 art. 8 nu poate fi ignorat, fiind impusă interpretarea lor în acest mod chiar de art. 28 din Legea nr. 554/2004.

In situația simetric opusă, spre exemplu, ar fi de neconceput, ca pentru simplul fapt că actul administrativ a fost emis, fără ca organul administrativ să fi cunoscut existenta unei hotărâri judecătoresti până la finalizarea procedurii administrative, acel act să fie apoi sustras cenzurii instanței de contencios administrativ deoarece efectul pozitiv al autorității lucrului judecat nu a fost invocat în cursul procedurii.

Din acest motiv consideră că sunt incidente în cauză prevederile C. proc. civ. art. 509 alin. (1) punctul 8 coroborate cu cele ale art. 513 alin. (4) din C. proc. civ.

Cu privire la fondul cauzei, arată că susține cele arătate prin cererea de chemare în judecată și în întâmpinarea la recursul Comisiei Speciale de Retrocedare, cât și în notele de sedință.

Față de aceste considerente, solicită admiterea cererii de revizuire, anularea Deciziei nr. 1814 din 23.03.2021 și rejudecând, să se dispună respingerea recursului promovat de Comisia Specială de Retrocedare.

Apărările formulate în cauză

Împotriva revizuirii promovate de revizuenta A. au formulat întâmpinări toți intimații.

În cadrul întâmpinării sale, intimata Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Comunităților Cetățenilor aparținând Minorităților Naționale din România a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv nu sunt îndeplinite două din cele 5 condiții de admisibilitate a cererii de revizuire și anume să fi existat tripla identitate de elemente: aceleași părți, același obiect și aceeași cauză; respectiv condiția ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat excepția.

Formulând o întâmpinare comună, intimații Intimații Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca prin Primar și Municipiul Cluj-Napoca prin Primar au solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată, susținând că în speța dedusă judecății nu sunt aplicabile dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Răspunsul la întâmpinări

Împotriva apărărilor intimaților din cadrul întâmpinărilor, revizuenta A. a formulat Răspuns la întâmpinare, combătând atât susținerile cu privire la condiția triplei identități pentru formularea cererii de revizuire, cât și condiția privind autoritatea de lucru judecat.

A susținut că a impune precondiții negative implicite pentru exercitarea unei căi de atac, chiar extraordinare în lipsă de fundament în textul C. proc. civ., înseamnă a adăuga la lege. Or, în acest fel revizuenta este privată de o cale de atac efectivă, astfel cum a statuat Curtea Constituțională în Decizia nr. 604/16.07.2020.

Consideră că, dacă s-ar admite poziția intimaților, revizuirea nu ar constitui o cale de atac efectivă, dacă în cursul procesului hotărârea judecătorescă a cărei autoritatea de lucru judecat a fost încălcată, ar fi fost adusă în discuție.

Procedura de soluționare a cererii de revizuire

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de revizuire și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ. aplicabile recursului, incidente și în cazul revizuirii, conform art. 513 alin. (1) C. proc. civ.

Prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu judecarea cererii de revizuire, întocmită la data de 17.09.2021, în temeiul dispozițiilor art. 201 C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 509-513 C. proc. civ., s-a stabilit primul termen pentru soluționarea cererii de revizuire, la data de 17 mai 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Alte aspecte procesuale

La primul termen de judecată a cererii de revizuire revizuenta A., față de excepția tardivității revizuirii, invocată din oficiu de instanță, a formulat Cerere de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin raportare la prevederile art. 16, art. 21 alin. (1) și (3) și art. 124 alin. (2) din Constituția României, solicitând deopotrivă, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., și suspendarea judecării cererii de revizuire până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

În temeiul art. 148 alin. (12) din Regulamentul de organizare și funcționare al Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a format dosar asociat având numărul x/2021/a1, aflat la poziția 28 pe Lista de ședință de la termenul de față, acest dosar având ca obiect exclusiv această excepție de neconstituționalitate, argumentele revizuentei, punctele de vedere ale intimaților și soluția dată de instanță sub aspectul admisibilității excepției de neconstituționalitate, prin raportare la art. 29 din Legea nr. 47/1992, regăsindu-se în cadrul acestui dosar.

Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de revizuire

Înainte de a analiza cererea de revizuire sub aspectul admisibilității sale și al faptelor pe care se întemeiază, astfel cum impun dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 248 C. proc. civ., va soluționa mai întâi excepția tardivității, invocată din oficiu, urmând a verifica dacă a fost respectat termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ca și condiție de exercitare a acestei căi extraordinare de atac, reținând următoarele:

În prealabil, Înalta Curte, analizând cererea de suspendare a judecății, astfel cum a fost formulată și motivată de revizuentă, apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., soluționarea prezentei cauze nefiind împiedicată de soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocată de aceeași parte, întrucât dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. instituie un caz de revizuire special pentru situațiile în care, după ce hotărârea devine definitivă, Curtea Constituțională a declarat neconstituțională dispoziția care a făcut obiectul excepției invocate.

De altfel aceasta a fost și intenția legiuitorului prin introducerea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 11 din C. proc. civ., corelat cu modificarea dispozițiilor Legii 47/1992 care prevedeau suspendarea din oficiu a cauzei în care se ridica excepția de neconstituționalitate.

Prin urmare, se va respinge cererea de suspendare a judecății, formulată de revizuentă și întemeiată pe dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca neîntemeiată.

În continuare, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, analizând mai întâi excepția tardivității, invocată din oficiu, la primul termen de judecată, urmează a o admite, în considerarea următoarelor argumente:

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare și nedevolutivă, prin care partea interesată poate cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată să-și desființeze propria hotărâre, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege și să procedeze la o nouă judecată.

Prin cererea de revizuire formulată, revizuenta A. a invocat motivul de revizuire prev. de art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., conform căruia:

"Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă poate fi cerută dacă:

Potrivit art. 511 (1) C. proc. civ.: Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti:

Potrivit art. 181 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează:

(2) Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ. termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură.

Din interpretarea logico-juridică a acestor dispoziții rezultă că, în cazul termenului de o lună, termenul se împlinește în ziua corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă.

Așadar, în ceea ce privește momentul de la care începe să curgă termenul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prevede că termenul de o lună începe să curgă "de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri."

Fiind vorba de o hotărâre dată în recurs, definitivă, singura dată obiectivă ce se impune a fi avută în vedere în calcularea termenului de o lună, avută în vedere și de legiuitor în conținutul textul de lege sus enunțat, este data pronunțării deciziei instanței de recurs.

Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ. "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

În speță, Decizia nr. 1814 ce reprezintă "ultima hotărâre" în sensul dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, la data de 23 martie 2021, așa încât, formularea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 punctul 8 din C. proc. civ., la data de 02 iulie 2021, data poștei și data transmiterii e-mailului, ce rezultă din dovada eliberată de Serviciul Express PrioriPost din cadrul Poștei Române, atașată la fila 50bis din dosarul de față și din conținutul ștampilei aplicată pe plicul de expediere atașat la dosar, respectiv din înscrisul de la dosar, ce face dovada datei expedierii pe e-mail a cererii de revizuire, depășește termenul legal de o lună, calculat conform art. 181 din același cod, aplicabil în cauză.

Obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

Așadar, Înalta Curte reține că Decizia nr. 1814 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în recurs în dosarul nr. x/2015, ca "ultimă hotărâre" menționată de art. 511 alin. (8) C. proc. civ. este definitivă de la data pronunțării, respectiv de la data de 23 martie 2021, în conformitate cu dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 5 și art. 634 alin. (2) C. proc. civ., astfel că termenul de exercitare a acestei căi extraordinare de atac, de 1 lună de la data rămânerii definitive a hotărârii, s-a împlinit la data de 23 aprilie 2021 (vineri), aceasta fiind ultima zi în care partea mai putea formula cererea de revizuire.

Prin urmare, depunerea cererii de revizuire la data de 02 iulie 2021, deci, după data de 23 aprilie 2021, apare ca fiind făcută cu depășirea termenului de o lună de la data rămânerii definitive a Deciziei nr. 1814/23.03.2021, termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.

Cum revizuenta nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii extraordinare de atac, printr-o împrejurare mai presus de voința sa, Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. va admite excepția tardivității, invocată din oficiu, și va face aplicarea dispozițiilor legale sancționatorii sus-menționate, respingând această cerere de revizuire promovată de revizuenta A. ca tardiv formulată.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., va respinge cererea de suspendare a judecății formulată de revizuienta A., ca neîntemeiată.

Deopotrivă, în temeiul art. 513 coroborat cu art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția tardivității, invocată din oficiu și, pe cale de consecință, va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A., ca tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a judecății formulată de revizuientă, ca neîntemeiată.

Admite excepția tardivității.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 1814 din 23 martie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015, ca tardiv formulată.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 13 septembrie 2022.