ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1814/2021

Ședința publică din data de 23 martie 2021

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile ce au aparținut Comunităților Cetățenilor Aparținând Minorităților Naționale din România, a solicitat anularea Deciziilor nr. 516 și 517/27.01.2015 emise de pârâtă, retrocedarea în favoarea reclamantei, în natură, a apartamentelor nr. x,6, 8, 9, 11, 13 sit. în mun. Cluj-Napoca, P-ța Unirii nr. ll, înscrise în c.f. nr. x și 134.389 - Cluj-Napoca, nr. top. x, 380/1/VI, 380/1/VIII, 380/1/IX, 380/1/XI, 380/1/XIII, "transcrise" din c.f. nr. x-Cluj-Napoca, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul sit. în mun. Cluj-Napoca, str. x, înscris inițial în c.f. nr. x -Cluj-Napoca, nr. top. x, 431, 452 (transcris în c.f. nr. x, 30.157, 31.404-Cluj-Napoca) împreună cu toate bunurile mobile preluate odată cu imobilul, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 4 din 11 ianuarie 2018, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Comunităților Cetățenilor aparținând Minorităților Naționale din România.

A anulat Deciziile nr. 516/27.01.2015 și nr. 517/27.01.2015 emise de Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Comunităților Cetățenilor aparținând Minorităților Naționale din România.

A obligat pârâta la emiterea deciziei de retrocedare în favoarea reclamantei a apartamentelor nr. x, 6, 8, 9, 11 și 13 situate în municipiul Cluj-Napoca, Piața Unirii, nr. 11, înscrise în cărțile funciare nr. x și y Cluj-Napoca, nr. top. xI, 380/1/VI, 380/1/VIII, 380/1/IX, 380/1/XI, 380/1/XIII transcrise din cartea funciară nr. x Cluj-Napoca.

A obligat pârâta la emiterea deciziei de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent în favoarea reclamantei pentru imobilul situat în municipiul Cluj-Napoca, str. x înscris inițial în cartea funciară nr. x Cluj-Napoca, nr. top. x, 431, 452.

A respins cererea de chemare în judecată în ceea ce privește petitul vizând bunurile mobile preluate împreună cu imobilul.

De asemenea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 125 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a promovat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Comunităților Cetățenilor aparținând Minorităților Naționale din România, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

La data de 28 septembrie 2020, petenții Municipiul Cluj-Napoca și Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca au formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea recurentei-pârâte, cerere ce a fost admisă în principiu prin încheierea din 30 septembrie 2020.

II. Analiza cererii de recurs

În motivarea recursului pârâta a arătat că Comisia specială de retrocedare, la emiterea Deciziilor nr. 516/27.01.2015 și nr. 517/27.01.2015, a constatat lipsa dovezii calității de persoană îndreptățită a A..

Astfel, în procedura administrativa reclamanta nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, respectiv recunoașterea continuității entității juridice de drept privat care se pretinde succesoarea fostului titular al dreptului de proprietate de către instanța judecătorească ce a autorizat funcționarea acesteia, în condițiile prevăzute Ia art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit acestor dispoziții legale, îndreptățirea la restituirea în natură prevăzută de prezenta ordonanță este condiționată de continuarea activității ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe sau de împrejurarea ca activitatea lor să fie fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar acestea să-și fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărâre judecătorească, se constată că sunt aceeași persoană juridică cu cea desființată sau interzisă)

În consecință, Comisia specială de retrocedare soluționând cererile de retrocedare a reclamantei pe excepție nu a verificat celelalte condiții de fond pe care le implică soluționarea cererilor de retrocedare potrivit dispozițiile O.U.G. nr. 83/1999, republicată.

Potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă în aceste condiții, instanța constatând nelegalitatea Deciziilor nr. 516/27.01.2015 și nr. 517/27.01.2015, nu avea decât posibilitatea ca, în virtutea art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, să oblige Comisia specială de retrocedare să emită noi decizii prin care să soluționeze pe fond cererile de retrocedare depuse de reclamanta A..

Anularea Deciziilor nr. 516/27.01.2015 și nr. 517/27.01.2015 emise de Comisia specială de retrocedare de către instanța de fond a fost determinată de faptul că în cadrul litigiului aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanta A. a depus o hotărâre judecătorească prin care s-a făcut dovada calității de continuator în drepturi a A..

Deși în procedura administrativă de soluționare a cererilor de retrocedare reclamanta nu a înțeles să formuleze în instanță o acțiune în constatarea calității de continuator care să aibă ca finalitate o hotărâre judecătorească prin care să se stabilească calitatea de succesor/continuator, ulterior contestării în instanță a Deciziilor nr. 516/27.01.2015 și nr. 517/27.01.2015 emise de Comisia specială de retrocedare, A. a formulat în instanță și o cerere pentru constatarea calității de continuator fată de A.,

Pe parcursul desfășurării procesului la instanța de fond, A. a inițiat în paralel și o cerere pentru constatarea calității de continuator în drepturi față de A. la Judecătoria Cluj-Napoca, acțiune care a determinat suspendarea actualului litigiu în conformitate cu dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Astfel, acțiunea în constatarea calității de continuator s-a finalizat printr-o hotărâre definitivă, respectiv decizia civilă nr. 279/A/2017 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2015, prin care instanța a constatat că reclamanta, A., este continuatoarea A. înființată în anul 1859.

Instanța de fond, Curtea de Apel Cluj, învestită cu soluționarea contestației împotriva Deciziilor nr. 516/27.01.2015 și nr. 517/27.01.2015 emise de Comisia specială de retrocedare, a repus cauza pe rol și a constatat că decizia civilă nr. 279/A/2017 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2015 probează întrunirea în persoana A. a cerinței care a constituit temeiul respingerii de către Comisia specială de retrocedare a cererii sale (lipsa calității de persoană de persoană îndreptățită în drepturi, respectiv de continuatoare în drepturi față de A.).

Instanța de fond a analizat doar calitatea reclamantei de continuatoare a fostului proprietar și nu fondul dreptului, astfel încât nu putea să oblige Comisia specială de retrocedare să emită o decizie de restituire în natură și o decizie de acordare de măsuri compensatorii în favoarea reclamantei, ci doar să analizeze cererile de retrocedare pe fond și să emită noi decizii prin care să soluționeze respectivele cereri.

Înainte de soluționarea recursului Înalta Curte se simte nevoită să facă anumite trimiteri la constatarea calității de continuator în drepturi față de A..

Fără ca în cadrul acestui litigiu instanța să tranșeze această problemă, este de subliniat faptul că în această dispută există hotărâri judecătorești care recunosc sau dimpotrivă resping acest lucru.

În acest sens este de menționat că și după pronunțarea deciziei civile nr. 279/2017 de către Tribunalul Cluj, Curtea de Apel Cluj în decizia civilă nr. 272/R/2018 a constatat că reclamanta nu este continuatoarea fostei entități proprietare a imobilului.

În același context Înalta Curte remarcă în decizia Tribunalului Cluj respingerea excepției autorității de lucru judecat, în condițiile în care art. 430 alin. (2) C. proc. civ. face referire la faptul că autoritatea de lucru judecat privește și considerentele unei hotărâri nu doar dispozitivul acesteia.

Revenind pe fondul cauzei se impune a se reaminti că în materia contenciosului administrativ, conform dispozițiilor Legii nr. 554/2004 cu referire la art. 8 analiza unui act administrativ contestat trebuie să se facă strict prin raportare la lucrările și înscrisurile existente la acel moment, în acest caz depuse în sprijinul cererii la instituția pârâtă de către reclamantă.

Că în mod corect prin Deciziile nr. 516 și 517/27.01.2015 Comisia Specială de Retrocedare a respins cererile pe considerentul că reclamanta nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, respectiv recunoașterea continuității entității juridice de drept privat care se pretinde succesoarea fostului titular al dreptului de proprietate de către instanța judecătorească ce a autorizat funcționarea acesteia, în condițiile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, rezultă din faptul că instanța de fond suspenda judecata cauzei la termenul din 17.09.2015, pentru a se lămuri aspectul vizând calitatea reclamantei de continuatoare a societății A..

Potrivit dispozițiilor legale sus menționate, îndreptățirea la restituirea în natură prevăzută de prezenta ordonanță este condiționată de continuarea activității ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe sau de împrejurarea ca activitatea lor să fie fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar acestea să-și fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărâre judecătorească, se constată că sunt aceeași persoană juridică cu cea desființată sau interzisă, rezultă din faptul că instanța de fond suspenda judecata cauzei la termenul din 17.09.2015, pentru a se lămuri aspectul vizând calitatea reclamantei de continuatoare a societății A..

O astfel de soluție apare de drept inexplicabilă și nemenținută legal, cu precădere în materia dreptului public, față de obiectul cauzei.

Faptul că ulterior - la aproape 2 ani de zile într-o procedură cvasicontecioasă se reține că reclamanta ar fi continuatoarea instituției înființată în anul 1859 și desființată în anul 1948 nu are a influența soluționarea contestației împotriva actului administrativ.

Mai mult chiar, dosarul în care s-a pronunțat Decizia nr. 279/A/2017 invocată, respectiv nr. x/2015 nu exista la data pronunțării Deciziilor nr. 516 și 517, respectiv 27.01.2015, și nici chiar la data contestării lor la Curtea de Apel Cluj - 24-04.2015.

Toate aceste aspecte vădesc că în mod eronat instanța de fond a luat în considerare la soluționarea contestației împotriva Deciziilor, acte (hotărâre judecătorească) emise mult ulterior emiterii acestora și chiar promovării acțiunii în justiție.

A proceda astfel înseamnă a nega scopul principal al contenciosului administrativ(a nu se confunda cu înscrisurile sau alte mijloace de probă precum expertizele din contenciosul fiscal).

Conchizând la data emiterii deciziilor reclamanta nu deținea nicio dovadă precum că ar fi fost continuatoarea vechii entități nu promovase nicio acțiune prin care să vădească aceasta.

În aceste condiții, în raport de înscrisurile care au stat la baza emiterii Deciziilor nr. 516 și 517/27.01.2015, Înalta Curte reține că în mod corect aceste au reținut lipsa dovezii calității de continuator al entității juridice anterioară, au fost evident că demersurile reclamantei pentru a proba acest aspect au fost ulterioare acestui moment.

Cererile de intervenție accesorie formulate în cauză au a urma calea soluției din acțiunea principală.

Cum motivele invocate se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite recursul și în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., să caseze sentința recurată și să respingă acțiunea.

În conformitate cu dispozițiile art. 67 C. proc. civ. va fi admisă cererea de intervenție accesorie formulată în interesul recurentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare împotriva sentinței civile nr. 4 din 11 ianuarie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Respinge acțiunea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Admite cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca în interesul recurentei pârâte Comisia Specială de Retrocedare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 martie 2021.