ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3881/2022

Ședința publică din data de 13 septembrie 2022

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 1380/2020 din 03 septembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a respins cererea de revizuire formulată de revizuenții -reclamanți A. și B., ca inadmisibilă.

Această decizie a fost atacată de către revizuentul A. care, limitându-se a menționa doar faptul că formulează " cale de atac" împotriva deciziei " în temeiul art. 513 alin. (5) C. proc. civ. civ", a susținut că instanța este obligată să califice juridic cererea sa, conform art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., " neexistând nicăieri nominalizate " căile de atac prrevăzute de lege pentru hotărârea revizuită", aceasta fiind motivată vădit contrar raționamentului juridic, deci atinsă de nulitate absolută.

În dezvoltarea motivelor căii de atac promovate, revizuentul a susținut în esență încălcarea dreptului la apărare garantat de art. 24 (2) din Constituție și art. 13 din C. proc. civ., precum și încălcarea art. 83 (13) C. proc. civ., art. 396, art. 201 (1,2,3) din C. proc. civ.. Arată că nu i-a fost comunicată întâmpinarea, fiindu-i doar pusă la dispoziție în cursul ședinței de judecată.

Într-o altă critică, revizuentul invocă " excepția încălcării ordinare a prevederilor art. 14 (6) din C. proc. civ., susținând că, în condițiile în care partea adversă nu s-a prezentat, instanța avea obligația ca ea însăși să facă o analiză contradictorie între susținerile intimatei, din cadrul întâmpinării și răspunsul său la întâmpinare, analiză pe care nu a făcut-o, cu atât mai mult nici nu a amânat pronunțarea pentru a depune concluzii scrise.

Invocă, de asemenea, " excepția incompatibilității" doamnei judecător C., dar și a întregului complet din care face parte, de a pronunța această cauză, conform art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., în cuprinsul deciziei ce face obiectul judecății nefăcându-se nici o mențiune despre faptul că i-a solicitat doamnei judecător să se abțină de la judecata cauzei, încălcându-se astfel dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., acesta fiind un alt motiv de nulitate absolută a hotărârii.

În continuare, revizuentul formulează critici privind modul cum doamna judecător a procedat pe parcursul judecării altor dosare, unul vizând Asociația de locatari din strada x nr. 10 sector 3 și altul în care revizuentul împreună cu soția se judecau în contradictoriu cu un colocatar, în persoana domnului D..

Apărările formulate în cauză

Împotriva căii de atac promovate de revizuent a formulat întâmpinare intimata Direcția Generală Impozite și Taxe Locale Sector 3, solicitând respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, apreciind că cererea nu se încadrează în niciunul din motivele de revizuire prevăzute de dispozițiile art. 509 C. proc. civ., revizuirea de față fiind formulată cu scopul de a obține o nouă analiză și rejudecare a cauzei, ce nu poate fi primită, întrucât ar interveni o încălcare a principiului securității raporturilor juridice care implică respectarea principiului res judicata.

Răspunsul la întâmpinare

Împotriva acestei întâmpinări revizuentul împreună cu soția sa, doamna B., au formulat răspuns, solicitând respingerea apărărilor autorității, întrucât, de la data de 01.01.2018 Direcția Generală Impozite și Taxe Locale Sector 3 s-a reorganizat din serviciu public de interes local cu personalitate juridică, în structură organizată ca direcție generală în cadrul aparatului de specialitate a Primarului Sectorului 3, fără personalitate juridică, motiv pentru care susține că, urmare a reorganizării, intimat în prezenta cauză să fie Sectorul 3 al Municipiului București prin Primarul Sectorului 3, solicitând astfel înlocuirea în citativ a Direcției Generale Impozite și Taxe Locale Sector 3 cu Sectorul 3 al Municipiului București, prin Primar, în calitate de intimat.

Procedura de soluționare a cererii de revizuire

Prin Rezoluția Președintelui completului învestit cu judecarea dosarului, întocmită la data de 17.12.2020, în temeiul dispozițiilor art. 201 C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 509-513 C. proc. civ., s-a stabilit primul termen pentru judecata acestuia la data de 13 septembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Alte aspecte procesuale

Înalta Curte, având în vedere că, în cadrul cererii ce face obiectul judecății revizuentul s-a limitat a menționa doar "Cale de atac", fără a arăta denumirea exactă a căii de atac, față de temeiul de drept indicat, respectiv art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., ce reglementează calea de atac a revizuirii, în temeiul art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., califică prezenta cale de atac promovată de revizuentul A., ca fiind " Revizuire".

Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de revizuire

Examinând cauza și cererea de revizuire formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru considerentele în continuare arătate:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 509 pct. 1 - 11 C. proc. civ., iar în afara acestor motive stricte, părțile nu pot solicita anularea hotărârilor judecătorești definitive pentru alte motive de fond, care ar presupune reluarea judecății și stabilirea unei alte situații de fapt sau de drept, pentru că s-ar încălca astfel principiul securității raporturilor juridice și autoritatea de lucru judecat de care se bazează hotărârile judecătorești definitive.

Acest principiu trebuie respectat chiar în ipoteza în care partea nemulțumită ar susține că s-au săvârșit erori de judecată și ar pune în discuție legalitatea unei hotărâri.

Importanța revizuirii rezidă în posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia. Pe de altă parte, însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanța sa.

Concluzia se desprinde și din practica instanței europene de contencios al drepturilor omului, care a afirmat constant că unul din elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul siguranței raporturilor juridice, potrivit căruia soluția definitivă pronunțată de instanțe la orice controversă nu trebuie să mai fie rejudecată (Hotărârea din 8 nov. 2007 în cauza R c. României), iar anularea unei hotărâri judecătorești definitive nu poate fi justificată numai pe pretinsa apreciere injustă a probelor de către instanța care a statuat în ultimă instanță (Hotărârea din 15 nov. 2007 în cauza Belasin c. României).

Înainte de a analiza motivele cererii de revizuire, respectiv faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte, față de dispozițiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., incidente în prezenta cauză, dispoziții ce prevăd că "dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază", reținând și apărarea intimatei Direcția Generală Impozite și Taxe Locale Sector 3, va examina cu prioritate admisibilitatea cererii de revizuire, constatând următoarele:

Prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător. Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

În afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează, astfel că, potrivit acestui text de lege, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

În conformitate cu dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ..: "(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:(...)".

Potrivit acestor dispoziții, revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată doar împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul și care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute la pct. 1 - 11 ale articolului menționat.

Astfel, revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ.. În caz contrar, se încalcă principiul legalității căii de atac, prevăzut de art. 457 din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate doar dacă sunt prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Așadar, exceptând situațiile de la art. 509 alin. (2) din C. proc. civ., antamarea fondului cauzei prin hotărârea a cărei revizuire se solicită reprezintă o condiție de admisibilitate, respectiv, ca hotărârea să fie pronunțată asupra fondului sau să evoce fondul.

Conform prevederilor art. 509 alin. (2) C. proc. civ. "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 11 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul".

Cerința evocării fondului prevăzută de art. 509 alin. (1) C. proc. civ.. drept condiție de admisibilitate a cererii de revizuire se analizează în raport cu hotărârea a cărei anulare se solicită pe calea revizuirii.

În ceea ce interesează materia revizurii, a "evoca fondul " înseamnă, în primă instanță, a examina raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză, iar în căile de atac aceasta presupune schimbarea situației de fapt în urma analizei materialului probator.

În cauza de față, prin decizia a cărei revizuire se solicită, a fost soluționată tot o cerere de revizuire formulată de același revizuent împreună cu soția sa, doamna B., respectiva cerere de revizuire fiind respinsă de instanța legal învestită, ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea condiției ca hotărârea atacată să evoce fondul.

Or, în condițiile în care prin decizia civilă nr. 1380/2020 s-a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă, instanța învestită cu soluționarea acesteia limitându-se a analiza doar condițiile de admisibilitate a revizuirii, raportat la dispozițiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., prin această hotărâre nesoluționându-se și neevocându-se fondul litigiului, promovarea căii de atac a revizuirii împotriva acesteia este inadmisibilă, respectiva hotărâre neîndeplinind condiția prevăzută de art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., respectiv, să fie pronunțată " asupra fondului" sau să evoce fondul.

Prin urmare, cererea de revizuire fiind formulată împotriva unei decizii pronunțate tot în calea de atac a revizuirii, fiind, așadar, o hotărâre judecătorească ce nu evocă fondul, în sensul celor mai sus reținute, nu poate fi supusă analizei din perspectiva dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care se impune a fi respinsă, ca inadmisibilă.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale, condiție care nu este îndeplinită în speță.

În raport cu dispozițiile art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii. Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. (7) C. proc. civ.., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

Așadar, în raport cu dispozițiile legale mai sus citate, cu referire la existența unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi extraordinare de atac, având în vedere că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea atacată nefiind pronunțată asupra fondului și neevocând fondul, cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

De altfel, raportat la criticile formulate de revizuent în dezvoltarea acesti căi de atac, Înalta Curte constată că acestea nu se pot circumscrie niciunui motiv de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1-11 din C. proc. civ., susținerile părții privind probleme de fond, aspecte ce au fost analizate și discutate de instanțe cu ocazia soluționării litigiului pe fond și în calea de atac a recursului, repunerea în discuție a acestora fiind inadmisibilă.

Revizuirea este reglementată nu ca o cale de reformare a deciziei atacate, ci ca o cale de retractare, ce nu implică reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Înalta Curte reține că a da revizuentului posibilitatea de a se plânge de modul în care s-au apreciat probele și s-au stabilit raporturile dintre părți, sau de modul în care au fost interpretate și aplicate dispozițiile legale incidente cauzei ar însemna a se deschide părților dreptul de a promova rejudecarea căii de atac, ceea ce ar echivala cu o rejudecare a unui proces definitiv și o transformare a revizuirii într-o cale ordinară de atac.

Or, dispozițiile art. 509 C. proc. civ. trebuie interpretate în sens restrictiv, în caz contrar s-ar ajunge ca prin această cale extraordinară de atac să se exercite de fapt un recurs la recurs.

Înalta Curte are în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reținut, cu referire la cererea de revizuire, că "în conformitate cu jurisprudența sa constantă, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 §1 trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care consacră, printre altele, preeminența dreptului ca parte a moștenirii comune a părților contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanțele au pronunțat o soluție definitivă, soluția lor să nu poată fi repusă în discuție (Brumărescu, citată mai sus, § 61). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat […]. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanțe având un caracter substanțial și obligatoriu (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010)".

Temeiul legal al soluției adoptate asupra cererii de revizuire

În consecință, pentru toate considerentele expuse, în raport cu dispozițiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1380/2020 din 3 septembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 13 septembrie 2022.