ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3655/2022

Ședința publică din data de 21 iunie 2022

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 5421 din 10 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2016 s-a admis excepția tardivității recursului declarat de reclamanta A. și s-a respins recursul ca fiind tardiv formulat.

Împotriva Deciziei nr. 5421 din 10 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, recurenta-reclamantă A. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

În motivarea contestației în anulare, contestatoarea a susținut că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, recursul fiind declarat și motivat în termen. Astfel, susține contestatoare că instanța de recurs nu a observant că hotărârea judecătorească pretins comunicată în data de 17.12.2018 se află la dosarul cauzei în plicul ce însoțește procesul-verbal de înmânare, aceasta nefiind comunicată niciodată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., pe care contestatoarea și-a întemeiat prezenta cale de atac, "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale."

Pentru a verifica în ce măsură contestația este admisibilă, pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., instanța învestită cu calea de atac trebuie să se raporteze la situația existentă în dosar la data pronunțării hotărârii ce se atacă, deoarece față de ceea ce judecătorii aveau la dispoziție în acel moment, se poate aprecia dacă soluția este rezultatul unei erori materiale.

În cauză, în raport cu înscrisurile aflate la dosar la momentul analizei de către Înalta Curte a excepției tardivității recursului, reieșea formularea acestuia cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din legea nr. 554/2004.

Astfel, în mod corect instanța de control judiciar a reținut că sentința recurată a fost comunicată recurentei reclamante A. la sediul procesual ales, în data de 17.12.2018, conform procesului-verbal încheiat de factorul poștal și mențiunilor de pe plicul restituit instanței, iar termenul de recurs de 15 zile, calculat conform prevederilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. se împlinea la data de 03.01.2019.

Prin contestația în anulare de față, contestatoarea susține că recursul a fost declarat și motivat în termen, instanța de recurs fiind cea care nu a observat că hotărârea judecătorească pretins comunicată în data de 17.12.2018 se află la dosarul cauzei în plicul ce însoțește procesul-verbal de înmânare, aceasta nefiind comunicată niciodată.

Însă, Înalta Curte apreciază că, în momentul soluționării recursului, judecătorii nu au comis nicio eroare materială, având în vedere că rezultă în mod explicit din înscrisurile existente la dosar că instituția recurentă a depus cererea de recurs prin serviciul poștal la data de 05.02.2019, astfel cum rezultă din nota de inventar anexată plicului aflat în dosarul instanței de recurs, calea de atac fiind înregistrată la instanța de fond la data de 08.02.2019.

Totodată, conform procesului-verbal încheiat de factorul poștal și mențiunilor de pe plicul restituit instanței, la data de 17.12.2018 s-a constatat imposibilitatea comunicării actului de procedură întrucât destinatarul nu mai locuiește la adresă și s-a dispus returnarea la instanța emitentă, cu mențiunea "destinatar mutat de la adresă".

Mai susține contestatoarea că actul procesual care se comunică nu este procesul-verbal și nici plicul, ci conținutul plicului, iar potrivit dispozițiilor art. 164 și 165 C. proc. civ., "comunicarea unui act de procedură se consider îndeplinită atunci când se primește personal, fie când primește altă persoană în numele său. Fie când actul este depus la cutia poștală sau afișat pe ușa locuinței, dar în niciun caz nu se consider îndeplinită procedura de comunicare în cazul în care actul de procedură este restituit la dosarul cauzei de către factorul poștal".

Înalta Curte nu poate valida aceste considerații de ordin personal ale contestatoarei, dispozițiile legale care reglementează în materia alegerii locului citării și al comunicării actelor de procedură, precum și cele care dispun cu privire la conduita procesuală a părților în ipoteza schimbării locului citării fiind aplicate și interpretate în mod corect de către instanța de recurs raportat la situația de fapt și înscrisurile existente la dosar.

Ca atare, mențiunile operate de factorul poștal fac dovada imposibilității de comunicare a hotărârii ca urmare a mutării destinatarului, mutare despre care reclamanta nu a înștiințat instanța de judecată, astfel încât sentința este considerată legal comunicată la data de 17.12.2018, iar nu la data obținerii de către reprezentantul reclamantei a unei xerocopii a hotărârii atacate. În raport de această dată, depunerea recursului prin poștă, la 05.02.2019, este evident tardivă.

Prin urmare, având în vedere că soluția pronunțată prin decizia ce face obiectul prezentei contestații în anulare nu este rezultatul unei erori materiale, în sensul acreditat de contestatoare, Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 5421 din data de 10 noiembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 iunie 2022.