ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3474/2023

Ședința publică din data de 22 iunie 2023

Asupra cererii de revizuire de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019 din data de 31.12.2019 reclamanta A. în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) București a solicitat:

În temeiul art. 204, alin. (1) C. proc. civ. a formulat cerere completatoare solicitând ca, pe lângă capetele de cerere inițiale, să se dispună în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală:

- obligarea instituției pârâte la plata, în favoarea reclamantei, aferent perioadei 1 ianuarie 2018-31 decembrie 2018, a echivalentului valoric al voucherelor de vacanță, de 1.450 RON per an, în raport de art. I din O.U.G. nr. 46/2017 - de modificate și completare a O.U.G. nr. 8/2009, coroborat cu art. 9 alin. (3) din O.U.G. nr. 90/2017, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, plus dobândă legală de la exigibilitatea drepturilor și până la plata efectivă;

- obligarea instituției pârâte la plata, în favoarea reclamantei, a echivalentului valoric al tichetelor de masă pentru perioada 01.01.2018 - 30.11.2018, conform art. 5 din Legea nr. 142/1998 și Normelor aprobate prin H.G. nr. 23/2015, respectiv al indemnizației de hrană aferentă lunii decembrie 2018, conform art. 18 din Legea nr. 153/2017, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, plus dobândă legală de la exigibilitatea diferențelor de drepturi și până la plata efectivă;

- obligarea instituției pârâte la plata în favoarea reclamantei a indemnizației de concediu pentru perioada 2016 - 2018, prin luarea în considerare, pe lângă salariul de bază, a sporurilor de care beneficiază, incluse în media zilnică pe baza căreia se calculează indemnizația de concediu, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, plus dobândă legală de la exigibilitatea diferențelor de drepturi și până la plata efectivă;

- obligarea instituției pârâte la plata sumei de 28.714 RON + 6.600 RON = 35.314 RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor de judecată suportate de către reclamantă în dosarul penal finalizat prin sentința penală nr. 133/22.05.2018 a Tribunalului Suceava, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 685/09.07.2019 a Curții de Apel Suceava, ambele pronunțate în dosar nr. x/2015, fiind incidente prevederile art. IX din O.U.G. nr. 46/2009 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 324/2009, raportate la prevederile Ordinului nr. 50/2011 pentru reglementarea modalității de plată și recuperare a cheltuielilor de judecată ocazionate de procedurile judiciare inițiate împotriva persoanelor care ocupă sau au ocupat funcții de demnitate publică, înalți funcționari publici, funcționari publici și personal contractual în cadrul Ministerului Finanțelor Publice, al Agenției Naționale de Administrare Fiscală și al unităților aflate în subordinea acesteia.

Prin sentința nr. 572 din 24 septembrie 2020, Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile ca neîntemeiate; a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu instituția pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) București; a obligat pârâta să plătească reclamantei, începând cu data de 01.03.2017 și până la schimbarea raporturilor de serviciu, drepturile salariale în procent de 25 % aplicat la salariul brut lunar la nivel maxim cu ale persoanelor cu funcții aflate în situații similare reprezentând diferența neacordată aferentă sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, plus dobânda legală de la exigibilitatea diferențelor de drepturi și până la data plății efective; a obligat pârâta la plata către reclamantă a drepturilor salariale reprezentate de indemnizația de conducere în procent de 30% aplicat la salariul de bază, aferentă perioadei 15.12.2015-01.08.2019, și prin raportare la drepturile salariale ale persoanelor cu funcții aflate în situații similare sume actualizate cu indicele de inflație de la data plății, precum și la plata dobânzii legale aferente, calculate de la data scadenței fiecărui venit lunar și până la data plății efective; a obligat pârâta să plătească reclamantei echivalentul valoric al voucherelor de vacanță în sumă de 1450 RON aferente anului 2018 actualizate cu indicele de inflație de la data plății, precum și la plata dobânzii legale aferente, calculate de la data scadenței până la data plății efective; a respins în rest acțiunea; a respins cererea privind cheltuielile de judecată ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 792 din 19 octombrie 2020, Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea având ca obiect completarea dispozitivului sentinței civile nr. 572/24.09.2020 a Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosar nr. x/2019, formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu instituția pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ (ANAF) București, ca neîntemeiată.

Prin Decizia nr. 258 din 14 aprilie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 572/24.09.2020 pronunțate de Tribunalul Suceava.

Totodată, s-a admis recursul ANAF declarat împotriva sentinței civile nr. 572/24.09.2020 pronunțate de Tribunalul Suceava. S-a casat în parte sentința civilă nr. 572/24.09.2020 pronunțată de Tribunalul Suceava, și, în rejudecare: s-a respins ca nefondat capătul de cerere privind solicitarea de obligare la plata drepturilor salariale aferente procentului de 20%, reprezentând diferența dintre cuantumul de 25% al sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică stabilit prin OPANAF nr. 964/2015, și cuantumul acordat al acestui spor. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței recurate care nu sunt contrare prezentei decizii.

S-a admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 792/19.11.2020 pronunțate de Tribunalul Suceava. S-a casat sentința civilă nr. 792/19.11.2020 pronunțată de Tribunalul Suceava și, în rejudecare: s-a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 572/24.09.2020 pronunțate de Tribunalul Suceava. S-a completat sentința menționată, în sensul că: s-a respins ca nefondat capătul de cerere privind acordarea indemnizației de concediu pentru perioada 2016-2017. S-a respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea la plata echivalentului valoric al tichetelor de masă pentru perioada 01.01.2018-31.11.2018.

A fost obligată pârâta la actualizarea drepturilor salariale cuvenite reclamantei ca efect al reluării începând cu data de 01.08.2019 a raporturilor de funcție publică suspendate de drept începând cu data de 15.12.2015, cu indicele de inflație de la data plății, precum și la plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale cuvenite reclamantei pentru perioada 15.12.2015 - 01.08.2019, de la data exigibilității fiecărui venit lunar și până la plata efectivă. A fost obligată intimata-pârâtă la plata în favoarea recurentei-apelante a sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs.

1.2. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), a solicitat instanței să fie obligată pârâta ANAF București la calcularea și la plata în favoarea sa de despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale cuvenite ulterior datei de 01.03.2017 la zi și în continuare, pe durata raporturilor de funcție publică, aferente procentului de 20% (determinat prin scăderea din cuantumul de 25% al sporului pentru risc și solicitare neuropsihică, stabilit prin OP ANAF nr. 964/2015, a cuantumului acordat al acestui spor, de 5%, aplicat la salariul brut lunar, potrivit Ordinului nr. 835/01.03.2017, Ordinului nr. 836/01.03.2017 și Ordinului nr. 1021/27.03.2017, toate emise de către Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, toate anulate prin sentința nr. 402/29.03.2018 a Tribunalului Suceava, Dosar nr. x/2017, definitivă, prin Hotărârea nr. 458/04.08.2020 a Curții de Apel Oradea, definitivă și prin Hotărârea nr. 584/30.09.2020 a Curții de Apel Suceava, definitivă), în aceleași condiții ca cele recunoscute pe cale judiciară persoanelor aflate în situația sa - funcționari publici (inspectori) la Direcția Regională Antifraudă 1 Suceava - Direcția Generală Antifraudă Fiscală din cadrul ANAF București, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, plus dobândă legală penalizatoare de la scadență și până la achitarea sumelor cuvenite, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 635 din data de 07 octombrie 2021, Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea având ca obiect "litigiu privind funcționarii publici", formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), pentru putere de lucru judecat.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta A., iar prin decizia nr. 370 din 06.04.2022 Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 26.05.2021, sub nr. x/2021*.

Prin sentința nr. 597 din 29.09.2022, Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității dreptului de a invoca excepția prescripției dreptului material la acțiune; a respins ca fiind tardiv formulată excepția prescripției dreptului material la acțiune; a respins ca nefondată acțiunea având ca obiect "litigiu privind funcționarii publici", formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu intimații Agenția Națională de Administrare Fiscală și pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta A. și pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate.

Prin Decizia nr. 252 din 25 aprilie 2023 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității recursului incident, excepție invocată de reclamantă prin întâmpinare.

S-a respins, ca nefondat, recursul incident declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, împotriva încheierii din 15.09.2022 pronunțate de Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021.

S-a admis recursul principal declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 597 din 29.09.2022 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021.

S-a casat în parte sentința recurată și în rejudecare: s-a admis cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

A fost obligată intimata-pârâtă la plata în favoarea recurentei reclamante a sumelor cu titlu de despăgubiri reprezentate de contravaloarea diferențelor salariale de natura sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică - diferența de procent de 20%, calculate la nivelul de salarizare maxim aflat în plată pentru funcțiile similare, începând cu 01.03.2017.

A fost obligată intimata-pârâtă la actualizarea acestor diferențe salariale cu indicele de inflație precum și la plata dobânzii legale aferente acestor drepturi salariale de la data scadenței și până la data plății efective. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței recurate care nu sunt contare prezentei.

II. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sub numărul x/2023, revizuenta Agenția Națională de Administrare Fiscală, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea cererii de revizuire, cu consecința anulării Deciziei nr. 252 din 25 aprilie 2023 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2021, motivat de faptul că încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 258 din 14 aprilie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Totodată, a solicitat și suspendarea executării deciziei a cărei revizuire se solicită.

În motivarea cererii de revizuire, a arătat că în privința cuantumului sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică la care este îndreptățită intimata-reclamantă, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a hotărât diferit, prin raportare la funcția pe care intimata-reclamantă o deține în cadrul ANAF - Direcția Generală Antifraudă Fiscală.

Astfel, a învederat că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub dosar nr. x/2019, intimata-reclamantă a solicitat obligarea ANAF să stabilească, începând cu data de 01.03.2017, un spor pentru risc și solicitare neuropsihică de 25% aplicat la salariul brut lunar, la nivelul maxim recunoscut pe cale judiciară funcționarilor publici din cadrul ANAF care dețin funcția de inspectori antifraudă (detașați pe post de specialiști antifraudă în cadrul Ministerului Public) potrivit sentinței nr. 404/29.03.20.18 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr. x/2017, definitivă, cu plata începând din data de 01.03.2017.

Prin Decizia nr. 258/14.04.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Suceava a casat în parte sentința nr. 572/24.09.2020 pronunțată de către Tribunalul Suceava și, în rejudecare, a respins ca nefondat capătul de cerere privind solicitarea de obligare a ANAF la plata drepturilor salariate aferente procentului de 20% reprezentând diferența dintre cuantumul de 25% al sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică stabilit prin OPANAF nr. 964/2015 și cuantumul acordat al acestui spor în temeiul OPANAF nr. 1021/2017.

În considerentele Deciziei nr. 258/14.04.2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. x/2019 s-a reținut definitiv că printr-o serie de ordine emise de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală s-a stabilit cuantumul sporului de suprasolicitare neuropsihică ce se acordă personalului din cadrul ANAF în diferite perioade de timp, însă reclamanta nu a contestat aceste ordine.

Prin cererea care a format obiectul dosarului nr. x/2021, intimata-reclamantă a solicitat instanței anularea Ordinelor nr. 835/01.03.2017, nr. 836/01.03.2017 și nr. 1021/27.03.2017 emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală, calcularea și plata drepturilor salariale cuvenite de la 01.03.2017 la zi, pe durata raportului de funcție publică, în procent de 20% aplicat la salariul brut lunar, reprezentând diferența neacordată aferentă sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, sume actualizate cu indicele de inflație de la data plății efective, plus dobânda legală calculată de la scadență și până la data plății efective, precum și cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, intimata-reclamantă a susținut că este discriminată din punct de vedere salarial față de alte persoane aflate într-o situație similară ca încadrare care au obținut prin hotărâre judecătorească definitivă obligarea ANAF la plata unui spor de risc și solicitare neuropsihică în cuantum mai mare decât cel prevăzut prin Ordin al Președintelui ANAF, respectiv prin sentința civilă nr. 402/29.03.2018 a Tribunalului Suceava în dosarul nr. x/2017, prin hotărârea nr. 458/04.08.2020 a Curții de Apel Oradea și prin hotărârea nr. 584/30.09.2020 a Curții de Apel Suceava.

În primul ciclu procesual, apărările formulate au vizat exclusiv autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 258/14.04.2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019.

Prin sentința nr. 635/07.10.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Suceava a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea pentru putere de lucru judecat.

În recurs, Curtea de Apel Suceava a casat sentința recurată și a trimis cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe pe considerentul că cele două litigii au cauze diferite: plata despăgubirilor echivalente invocând o situație discriminatorie în materie salarială, respectiv acordarea sporului pentru risc și solicitare neuropsihică la nivel maxim de 25% ca element salarial distinct aplicat la salariul brut lunar, perioada de timp aferentă solicitărilor fiind aceeași.

În rejudecare, Tribunalul Suceava a fost ținut să respecte dispoziția instanței de casare și a soluționat cauza pe fond.

Astfel, prin sentința nr. 597/29.09.2022 pronunțată de către Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2021 s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și s-a respins ca nefondată acțiunea.

Pe fondul cererii, hotărârea Tribunalului Suceava este fundamentată pe Decizia nr. 11/2022 din 21.03.2022 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, invocată de către ANAF prin apărările formulate în cauză.

Pentru înțelegerea efectelor ce ar decurge din punerea în executare a Deciziei nr. 252/25.04.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, de către Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, revizuenta a învederat că prin Decizia nr. 11/2022 din 21.03.2022 Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a stabilit că dispozițiile art. 7 alin. (4) și (5) din O.U.G. nr. 99/2016 și ale art. 1 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 9/2017 nu se opun posibilității ca, în vederea încadrării în limitele creditelor bugetare și în cuantumul cheltuielilor de personal aprobate, Președintele ANAF, ca ordonator principal de credite (corect: ordonator secundar de credite), să stabilească un cuantum procentual al sporului inferior nivelului maximal reglementat de legiuitor, condiționare care dă expresie obligațiilor ordonatorilor de credite - de a se încadra în limitele cheltuielilor de personal prevăzute în bugetul anual al instituției, reglementat de art. 22 alin. (1) din Legea cadru nr. 284/2010 și de art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că devine insuficientă îndeplinirea cerinței desfășurării activității în aceleași condiții, față de imperativul normativ al încadrării în cheltuielile bugetare cu salariile, și stabilește că, președintele ANAF, în calitate de ordonator de credite, avea posibilitatea legală de a reduce cuantumul sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică (pagina 13, pct. 96 din Decizia nr. 11/2022).

Astfel, sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de care beneficiază personalul din cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscală este un spor procentual, nu în cuantum fix, astfel încât, stabilirea în concret a procentului aferent este lăsată în competența legală a ordonatorului de credite, în speță, Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, acesta fiind obligat să asigure încadrarea în cheltuielile cu salariile aprobate prin bugetul instituției, conform art. 7 alin. (5) din O.U.G. nr. 99/2016.

Având în vedere dispozițiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit căruia "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării Deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", revizuenta a susținut că prin Decizia nr. 252/25.04.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a încălcat inclusiv Decizia nr. 11/2022 din 21.03.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

În completare, revizuenta a arătat că dispozițiile art. 6 din Legea - cadru nr. 153/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, incidente în speță, prevăd asigurarea de salarii de bază egale pentru munca cu valoare egală, nefiind aplicabil și în cazul sporurilor.

Astfel, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, actele normative care au reglementat salarizarea personalului din cadrul ANAF până la data de 01.07.2017 au fost abrogate.

Potrivit dispozițiilor art. 7 lit. i) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice "sporul reprezintă un element al salariului lunar/soldei lunare, acordat ca procent la salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare, în condițiile legii, pentru fiecare categorie de personal".

De asemenea, sporurile reglementate de Legea-cadru nr. 153/2017 sunt expres prevăzute la Capitolul II, Secțiunea a 3 a. Sporuri, iar, printre acestea nu se regăsește sporul pentru risc și suprasolicitare neuropshică.

Mai mult, potrivit prevederilor art. 44 alin. (1) pct. 11 din Legea nr. 153/2017, la data intrării în vigoare a prevederilor acestei legi, au fost abrogate prevederile art. 1-13 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel că au fost abrogate inclusiv prevederile art. 12 alin. (8) și alin. (9) din O.U.G. nr. 83/2014 care stabileau acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropshihică de până la 25% exclusiv în sarcina personalului din cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscală.

Rezulta că, din anul 2017 și până în prezent, nu există niciun temei pentru acordarea acestui spor, fiind acordat nelegal de către instanțele de judecată, câtă vreme nu există o normă legală care să prevadă un astfel de spor după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017.

Revizuenta a mai menționat că, în eventualitatea respingerii cererii de revizuire, Agenția Națională de Administrare Fiscală nu dispune de alte surse de finanțare, în afară de cele alocate prin lege, în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 500/2002, "cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată", iar potrivit art. 47 din același act normativ, "creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol".

În concluzie, revizuenta a arătat că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate, iar plata diferenței suplimentare solicitată de către intimata-reclamantă, în plus față de drepturile salariate stabilite prin lege, precum și actualizarea cu indicele de inflație sau dobânda legală, s-ar putea realiza numai prin intervenția legiuitorului.

III. Apărările formulate în cauză

Intimata A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.

În principal, a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire, având în vedere că în dosarul nr. x/2021 a fost invocată excepția autorității de lucru judecat, excepție care a fost respinsă.

A arătat că în primul ciclu procesual, Curtea de Apel Suceava a respins excepția autorității de lucru judecat, cu toate efectele sale, aspect ce rezultă din dispoziția de casare a hotărârii Tribunalului Suceava și de trimitere a cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea judecării pe fond.

În subsidiar, a arătat că nu există contrarietate de hotărâri, deoarece prin Decizia nr. 258/14.04.2021 a Curții de Apel Suceava s-a respins capătul de cerere privind obligarea ANAF la plata drepturilor salariale aferente procentului de 20% reprezentând diferența dintre cuantumul de 25% al sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică stabilit prin OPANAF nr. 964/2015 și cuantumul efectiv acordat al acestui spor, de 5%, începând cu data de 01.03.2017.

Prin cererea care a făcut obiectul dosarului nr. x/2019 s-a solicitat obligarea pârâtei ANAF București la calcularea și la plata în favoarea reclamantei de despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariate cuvenite ulterior datei de 01.03.2017 la zi și în continuare, pe durata raporturilor de funcție publică, aferente procentului de 20% (determinat prin scăderea din cuantumul de 25% al sporului pentru risc și solicitare neuropsihică, stabilit prin OPANAF nr. 964/2015, a cuantumului acordat al acestui spor, de 5%, aplicat la salariul brut lunar, potrivit Ordinului nr. 835/01.03.2017, Ordinului nr. 836/01.03.2017 și Ordinului nr. 1021/27.03.2017, toate emise de către Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, toate anulate prin sentința nr. 404/29.03.2018 a Tribunalului Suceava, Dosar nr. x/2017, definitivă, prin Hotărârea nr. 458/04.08.2020 a Curții de Apel Oradea, definitivă și prin Hotărârea nr. 584/30.09.2020 a Curții de Apel Suceava, definitivă), în aceleași condiții ca cele recunoscute pe cale judiciară persoanelor aflate în situația reclamanei - funcționari publici (inspectori) la Direcția Regională Antifraudă 1 Suceava - Direcția Generală Antifraudă Fiscală din cadrul ANAF București, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, plus dobândă legală penalizatoare de la scadență și până la achitarea sumelor cuvenite.

Spre deosebire de dosarul nr. x/2019, cererea ulterioară a fost întemeiată pe considerente ce țin exclusiv de discriminare salarială raportat la persoane aflate în exact aceeași situație - funcționari publici (inspectori) la Direcția Regionala Antifraudă 1 Suceava - Direcția Generală Antifraudă Fiscală din cadrul ANAF București, dar și pe considerente ce țin de principiile de salarizare în mod unitar și la nivel maxim, în acord cu cele statuate prin Decizia CCR 794/2016. Prin urmare, s-a solicitat instanței să constate existența unei discriminări personale și să dispună repararea prejudiciului astfel cauzat, cu acordarea diferențelor de drepturi cuvenite, în aceleași condiții ca ale funcționarilor publici aflați în situația intimatei-reclamante.

Intimatul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu a formulat întâmpinare în cauză.

IV. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire prin prisma art. 513 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora, în cadrul acestei căi de atac, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

De asemenea, conform art. 431 alin. (1) din C. proc. civ. "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect", iar conform alin. (2) al aceluiași articol, "oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".

Dispozițiile citate au în vedere situația în care se pronunță soluții contradictorii, în una și aceeași cauză, înfrângându-se principiul puterii lucrului judecat. Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării acestui principiu și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

De asemenea, trebuie precizat că pronunțarea unor hotărâri judecătorești contradictorii, de aceeași instanță sau de către instanțe diferite, poate fi evitată prin invocarea excepției puterii lucrului judecat. Dacă din diferite motive partea interesată nu a invocat excepția puterii lucrului judecat situația creată poate fi înlăturată pe calea extraordinară a revizuirii. De aceea, în termeni semnificativi s-a apreciat că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă "constatarea cu întârziere a autorității lucrului judecat".

Totodată, existența triplei identități de părți, obiect și cauză, este condiția fundamentală, întrucât finalitatea revizuirii este aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea principiului autorității lucrului judecat.

Instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Așadar, se impun a fi analizate cu prioritate condițiile de admisibilitate a revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv: existența unor hotărâri judecătorești definitive potrivnice; hotărârile să fie pronunțate de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat, ceea ce presupune existența triplei identități de părți, obiect și cauză în cele două procese; hotărârile pretins contradictorii să fie pronunțate în dosare diferite, iar în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă aceasta s-a invocat, să nu se fi analizat.

În cauză, prin cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat anulării Deciziei nr. 252 din 25 aprilie 2023 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2021, motivat de faptul că încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 258 din 14 aprilie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Fără a mai relua în integralitate aspectele privind obiectele celor două dosare, căile de atac declarate și soluțiile pronunțate, prezentate, de altfel, pe larg la punctul I al deciziei, intitulat "Circumstanțele cauzei", Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, în speță nefiind îndeplinită condiția cu privire la neivocarea în al doilea proces a excepției autorității de lucru judecat sau, dacă aceasta s-a invocat, instanța să fi omis să o analizeze și să se pronunțe asupra ei.

Din examinarea lucrărilor cauzei, se observă că în al doilea proces care a vizat dosarul nr. x/2021 (respectiv dosarul nr. x/2021 în rejudecare) al Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost invocată de către pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală excepția autorității de lucru judecat (respectiv excepția puterii de lucru judecat) a Deciziei nr. 258 din 14 aprilie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Astfel, prin sentința nr. 635 din data de 07 octombrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea având ca obiect "litigiu privind funcționarii publici", formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), pentru putere de lucru judecat.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta A., iar prin Decizia nr. 370 din 06 aprilie 2022 Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând în considerentele deciziei:

"Este de domeniul evidenței că litigiul pendinte are o cauză diferită - respectiv rezultată din tratamentul discriminatoriu în materia salarizării reclamantei recurente concretizat prin neacordarea sporului pentru risc și solicitare neuropsihică la nivelul maxim de 25% comparativ cu situația funcționarilor publici aflați în situații similare beneficiari ai respectivului spor acordat la nivel maxim - față de cea a litigiului soluționat definitiv prin Decizia nr. 258/14.04.2021 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal așa încât, soluția primei instanțe care a reținut în mod greșit autoritatea de lucru judecat a respectivei Decizii în prezenta cauză, contravine dispozițiilor art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

Dosarul nr. x/2021 a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 26.05.2021, sub nr. x/2021*.

Prin sentința nr. 597 din 29.09.2022, Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității dreptului de a invoca excepția prescripției dreptului material la acțiune; a respins ca fiind tardiv formulată excepția prescripției dreptului material la acțiune; a respins ca nefondată acțiunea având ca obiect "litigiu privind funcționarii publici", formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu intimații Agenția Națională de Administrare Fiscală și pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Prin sentința nr. 792 din 19 octombrie 2020, Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea având ca obiect completarea dispozitivului sentinței civile nr. 572/24.09.2020 a Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosar nr. x/2019, formulată de reclamanta A..

Împotriva acestor sentințe au declarat recurs reclamanta A. și recurs incident pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, criticându-le pentru nelegalitate.

Pârâta a invocat prin întâmpinare, dar și prin recursul incident, excepția puterii de lucru judecat a Deciziei nr. 258 din 14 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, solicitând să se constate că, în rejudecarea fondului, Tribunalul Suceava avea obligația de a analiza cu prioritate excepția puterii de lucru judecat a deciziei menționate, excepție care nu a fost analizată de instanța de recurs, în primul ciclu procesual.

În considerentele Deciziei nr. 252 din 25 aprilie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal a reținut faptul că:

"prin Decizia nr. 370/06.04.2022 pronunțată în prezentul dosar, s-a decis că excepția autorității de lucru judecat nu poate fi primită în cauză. Prin urmare, dat fiind faptul că autoritatea de lucru judecat circumscrie, cu necesitate, și noțiunea de putere de lucru judecat, în mod corect a apreciat tribunalul că nu mai are a se pronunța asupra acestei chestiuni, tranșată definitiv prin decizia de casare intermediară".

Prin urmare, fată de toate considerentele expuse anterior, Înalta Curte observă că demersul judiciar al revizuentei Agenția Națională de Administrare Fiscală este inadmisibil, fiind invocată și analizată de către instanța de judecată, în al doilea proces, excepția autorității de lucru judecat.

V. Temeiul de drept al soluției adoptate în revizuire

În baza dispozițiilor art. 513 din C. proc. civ., raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Deciziei nr. 252 din 25 aprilie 2023 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2021, ca inadmisibilă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare la Completul de 5 Judecători; recursul se va depune la Înalta Curțe de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată astăzi, 22 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.