ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4334/2023

Ședința publică din data de 4 octombrie 2023

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21.07.2022 pe rolul Tribunalului Dolj – secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, obligarea pârâtei să-i calculeze și să-i plătească pentru perioada ultimilor trei ani anterior formulării acțiunii la zi și în continuare, pe durata raportului de funcție publică, diferența dintre salariul de bază efectiv achitat și salariul de bază cuvenit la nivelul maxim de salarizare pentru funcțiile similare aflate în plată în cadrul ANAF, pentru aceeași funcție/grad/treaptă/gradație, cu luarea în considerare a tuturor drepturilor bănești obținute prin hotărâri judecătorești, cu plata diferențelor de drepturi salariale între cele acordate și cele cuvenite, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, plus dobândă legală de la exigibilitatea diferențelor de drepturi și până la plata efectivă.

Prin sentința nr. 89/2023 din 19.01.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Dolj – secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată;

A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală;

A obligat pârâta să calculeze și să plătească reclamantei diferențele salariale dintre salariul efectiv încasat și salariul maxim aflat în plată în cadrul Direcției Generale Antifraudă pentru aceeași funcție/grad/treaptă și gradație, începând cu data de 21.07.2019 și, în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație, la care se va adăuga dobânda legală la data plății efective;

Împotriva sentinței nr. 89/2023 din 19.01.2023, pronunțate de Tribunalul Dolj – secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022, a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 1047 din data de 8 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală București, în contradictoriu cu reclamanta A., împotriva sentinței nr. 89/2023 din 19.01.2023 pronunțate de Tribunalul Dolj – secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022.

Împotriva deciziei nr. 1047 din data de 8 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022, a formulat cerere de revizuire revizuenta Agenția Națională de Administrare Fiscală, întemeiat pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea cererii de revizuire, anularea hotărârii a cărei revizuire se solicită și suspendarea executării hotărârilor judecătorești până la soluționarea prezentei revizuiri.

În motivarea cererii de revizuire se arată că dosarul în raport de care se formulează prezenta cerere de revizuire are nr. 4427/118/2019 și a fost pronunțat cu privire la 150 funcționari publici din cadrul ANAF, printre care se afla și reclamanta din prezentul dosar, iar prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat: obligarea pârâtei la acordarea începând cu data de 01.03.2017 și pentru viitor a sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihica în cuantum de 25% aplicat la salariul brut lunar, la plata diferentelor dintre sumele acordate efectiv cu titlu de spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 01.03.2017 și cele datorate cu acest titlu de la aceasta dată, la actualizare cu indicele de inflație și la plata dobânzii legale pentru sumele reprezentând diferente dintre sumele efectiv acordate și cele menționate în acțiune.

În dosarul nr. x/2020, prin sentința civilă nr. 642/17.06.2020, Tribunalul Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea, iar prin decizia nr. 479/21.04.2021, Curtea de apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis recursul ANAF, a casat sentința și a respins acțiunea ca nefondată.

Consideră că cele două dosare au aceeași cauză (în dosarul nr. x/2019, reclamanții au solicitat aplicarea prevederilor art. 12 alin. (8) și (9) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015), iar în prezentul dosar, nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat aplicarea acelorași prevederi legale; același obiect (calcularea și plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică; aceleași părți, reclamanta din prezentul dosar având aceeași calitate și în dosarul nr. x/2019.

Mai mult, chiar și în situația în care s-ar considera că nu există tripla identitate, aspectul pozitiv al autorității de lucru judecat se impune a fi reținut în temeiul art. 431 alin. (2) C. proc. civ., fără a fi necesar să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Cu privire la acest aspect, arată că jurisprudența CCR a dat eficiență efectului pozitiv al lucrului judecat, privind atât dispozitivul, dar mai ales considerentele (decizia nr. 495/25.06.2020, par. 18), iar CEDO a statuat în mod constant, asupra imposibilității de a se contrazice hotărârile definitive anterioare și a necesitații asigurării unei practici judiciare unitare (Hotărârea în cauza Amurăriței vs. România). În mod constant, CEDO a decis că instanțele sunt obligate să țină seama de constatările și dezlegările date de instanțe în procedurile anterioare, repunerea în discuție a situației soluționate definitiv prin alte hotărâri, constituind o încălcare a dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 (1) din Convenție.

Consideră că instanța de recurs trebuia să dea eficiență aspectului pozitiv al autorității de lucru judecat, respectiv prezumției legale de lucru judecat a sentinței civile nr. 642/17.06.2020, pronunțată de Tribunalul Constanța – secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia nr. 479/21.04.2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pe fond, arată că a criticat sentința civilă nr. 89/19.01.2023 a Tribunalului Dolj și pentru motivul că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, prevederile din O.U.G. nr. 83/2014, care reglementau acordarea acestui spor au fost abrogate, astfel că, în momentul de față, nu există nicio reglementare care să prevadă acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de până la 25%.

În acest sens, invocă prevederile art. 1 alin. (1) și alin. (3), art. 7 lit. i) din Legea nr. 153/2017, arătând că sporurile reglementate de Legea nr. 153/2017 sunt prevăzute la Capitolul II, Secțiunea a 3-a, intitulat Sporuri, în cadrul art. 20 - art. 26 iar sporul solicitat de intimata-reclamantă prin prezenta acțiune nu se regăsește reglementat în legislația privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, astfel că nu există un temei legal pentru acordarea acestuia.

Totodată, la data intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017 au fost abrogate dispozițiile legale care reglementau acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru funcționarii publici din cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscală, direcție ce funcționează în cadrul ANAF - aparat central.

De asemenea, arată că existența unor hotărâri judecătorești care privesc alți funcționari publici, nu conduce la discriminare, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 2/2015.

Pe de altă parte, arată că intimata beneficiază de spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă, în cuantum de 15% din salariul de bază, pentru existența factorilor cu grad de pericol ridicat ce pot afecta sănătatea și integritatea fizică și psihică.

Intimata A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii de revizuire ca inadmisibile, având în vedere că admisibilitatea unei asemenea cereri este condiționată de neinvocarea excepției autorității de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, dacă o atare excepție a fost invocată, instanța să fi omis a se pronunța asupra ei, soluția contrară fiind de natură să nesocotească autoritatea de lucru judecat rezultată din cea de-a doua hotărâre.

Invocă inadmisibilitatea cererii de revizuire, având în vedere că în dosarul nr. x/2022 a fost invocată excepția autorității de lucru judecat, aceasta fiind respinsă.

Consideră că în cauză nu este vorba de o contrarietate de hotărâri, cele două dosare invocate având cauze juridice și obiecte diferite.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de revizuire și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 513 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 și art. 201 alin. (1), (5) și (6) C. proc. civ.

Prin rezoluția din data de 20.06.2023 s-a fixat termen de judecată la data de 04.10.2023, în ședință publică, cu citarea părților, cauza fiind ulterior amânată pentru data de 14.06.2023.

Examinând cererea de revizuire prin prisma art. 513 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora, în cadrul acestei căi de atac, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (....) pct. 8 "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Dispozițiile citate au în vedere situația în care se pronunță soluții contradictorii, în una și aceeași cauză, înfrângându-se principiul puterii lucrului judecat. Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării acestui principiu și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

De asemenea, trebuie precizat că pronunțarea unor hotărâri judecătorești contradictorii, de aceeași instanță sau de către instanțe diferite, poate fi evitată prin invocarea excepției puterii lucrului judecat. Dacă din diferite motive, partea interesată nu a invocat excepția puterii lucrului judecat, situația creată poate fi înlăturată pe calea extraordinară a revizuirii. De aceea, în termeni semnificativi s-a apreciat că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă "constatarea cu întârziere a autorității lucrului judecat".

Totodată, existența triplei identități de părți, obiect și cauză, este condiția fundamentală, întrucât finalitatea revizuirii este aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea principiului autorității lucrului judecat.

Instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Reglementând procedura de judecată a cererii de revizuire, dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. statuează că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Așadar, se impun a fi analizate cu prioritate condițiile de admisibilitate a revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, întemeiate pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv: existența unor hotărâri judecătorești definitive potrivnice; hotărârile să fie pronunțate de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat, ceea ce presupune existența triplei identități de părți, obiect și cauză în cele două procese; hotărârile pretins contradictorii să fie pronunțate în dosare diferite, iar în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă aceasta s-a invocat, să nu se fi analizat.

Prima condiție are în vedere existența unor hotărâri judecătorești definitive potrivnice. În opinia revizuentei hotărârile pretins contradictorii sunt reprezentate, pe de o parte, de sentința nr. 89/2023 din 19.01.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Dolj – secția contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă prin decizia nr. 1047 din data de 8 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal în același dosar, iar pe de altă parte, de sentința civilă nr. 642/17.06.2020, pronunțată de Tribunalul Constanța – secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia nr. 479/21.04.2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Contrarietatea invocată vizează atât considerentele celor două hotărâri rămase definitive, cât și soluțiile pronunțate.

Următoarea condiție de admisibilitate impun ca hotărârile să fie pronunțate de instanțe de același grad sau de grade diferite, în prezenta cauză fiind vorba despre Curtea de Apel Craiova și Curtea de Apel Constanța.

Cu toate acestea, Înalta Curte constată neîndeplinirea cerinței ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă aceasta s-a invocat, să nu se fi analizat.

În speță, Înalta Curte observă că în dosarul nr. x/2022, în fața instanței de fond, respectiv a Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, astfel cum s-a reținut prin sentința nr. 89/2023 din 19 ianuarie 2023, Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat în raport cu dosarul nr. x/2019, ce s-a aflat pe rolul Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, soluționat definitiv prin decizia nr. 479/21.04.2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În respectivul dosar, Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal a analizat cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât prin întâmpinare și a reținut că nu există identitate de obiect între cele două cereri de chemare în judecată, având în vedere că în dosarul nr. x/2022 reclamanta nu a solicitat acordarea sporului de suprasolicitare neuropsihică, ci stabilirea salariului la salariul maxim aflat în plată, motiv pentru care a respins excepția autorității de lucru judecat, ca fiind neîntemeiată.

Ulterior, prin cererea de recurs formulată, recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală nu a formulat critici cu privire la modalitatea în care instanța de fond a analizat excepția autorității de lucru judecat.

În aceste condiții, aceeași excepție nu poate fi reiterată pe calea revizuirii, întrucât se opune însăși autoritatea de lucru a celei din urmă hotărâri, iar modalitatea în care cea de a doua instanță a valorificat puterea de lucru judecat a primei hotărâri nu intră în puterea de cenzură a instanței învestită cu judecarea cererii de revizuire.

Dincolo de aceste aspecte, Înalta Curte constată că între cele două dosare nu există identitate de obiect.

Astfel, în dosarul nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, obligarea pârâtei să-i calculeze și să-i plătească pentru perioada ultimilor trei ani anterior formulării acțiunii, diferența dintre salariul de bază efectiv achitat și salariul de bază cuvenit la nivelul maxim de salarizare pentru funcțiile similare aflate în plată în cadrul ANAF, pentru aceeași funcție/grad/treaptă/gradație, cu luarea în considerare a tuturor drepturilor bănești obținute prin hotărâri judecătorești, cu plata diferențelor de drepturi salariale între cele acordate și cele cuvenite, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, plus dobândă legală de la exigibilitatea diferențelor de drepturi și până la plata efectivă.

În dosarul nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat, împreună cu alți reclamanți, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală: obligarea pârâtei la acordarea începând cu data de 1 martie 2017 și pentru viitor a sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 25% aplicat la salariul brut lunar, nivel maxim aflat în plată pentru funcționarii publici din cadrul institutiei pârâte, care își desfășoară activitatea în aceleași condiții și au aceleași funcții; obligarea pârâtei la plata diferențelor între sumele acordate efectiv cu titlu de spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 1 martie 2017 și cele datorate cu acest titlu de la această dată; obligarea pârâtei la actualizarea cu indicele de inflație și la plata dobânzii legale pentru sumele reprezentând diferențe între sumele efectiv acordate și cele menționate în petitul 2.

În raport cu petitele din cererile de chemare în judecată din cele două dosare, Înalta Curte constată că între acestea nu există identitate de obiect și nici de cauză, întrucât pretențiile deduse judecății se întemeiază pe dispoziții legale diferite.

Pentru considerentele expuse, constatând neîndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor de admisibilitate anterior examinate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 513 din C. proc. civ., va respinge ca inadmisibilă calea extraordinară de atac formulată.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva deciziei nr. 1047 din data de 8 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva deciziei nr. 1047 din data de 8 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022, ca inadmisibilă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată astăzi, 4 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.