ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3426/2023

Ședința publică din data de 22 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la 29.04.2015 și comunicat prin Adresa nr. x/08.05.2015, precum și a Deciziei de soluționare a contestației împotriva procesului-verbal, decizie comunicata prin Adresa nr. x/6.07.2015.

Prin sentința nr. 2024/27.04.2018, pronunțată de Dosarul cu nr. x/2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantă ca nefondată.

Prin Decizia nr. 308/21.01.2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 2024 din data de 27 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând, în esență, că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., arătând că la dosar nu se află contractul de finanțare încheiat între părți la data de 23.03.2011 și prima instanță nu a făcut o analiză a drepturilor și obligațiilor părților asumate prin acest contract, așa încât nu s-a realizat o veritabilă cercetare a fondului cauzei dedusă judecății.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 160 din 1 iulie 2022, pronunțată în fond după casare, a respins cererea formulată de reclamantă ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 2, 6 și 8 din C. proc. civ.

3.1. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., recurenta a arătat, în esență, că dezbaterea pe fond a procesului s-a realizat în fața unui complet condus de un judecător care a administrat și probatoriile, iar ulterior repunerii cauzei pe rol completul de judecată a fost condus de un alt judecător, iar faptul că părțile au formulat din nou concluzii pe fond nu înseamnă că dezbaterea procesului s-a realizat în ultima zi de înfățișare (01.07.2022), considerând astfel că hotărârea a fost pronunțată de un alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului.

3.2. Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 lin.(1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta a susținut că, deși potrivit deciziei de casare, instanța de rejudecare avea obligația de a analiza drepturile și obligațiile părților asumate prin contractul de finanțare (contract nedepus la dosar în primul ciclu procesual), în considerentele sentinței se citează doar din art. 3 și art. 11 din respectivul Contract fără să se dezvolte motivele care au condus la respingerea cererii, instanța limitându-se la a constata că măsura dispusă prin procesul-verbal nr. x din 8 mai 2015 este legală.

3.3. În dezvoltarea motivului de casare întemeiat pe prevederile art. 488 lin.(1) pct. 8 din C. proc. civ. recurenta a reluat situația de fapt și a arătat că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În opinia părții, presupusele nereguli constatate de Agenție nu justifică declararea ca neeligibil a contractului de finanțare în condițiile în care acest contract a fost declarat eligibil de către aceeași instituție în repetate rânduri. În cauză s-a plătit prima tranșă la plată, iar pretinsa constatare a creării condițiilor artificiale de către societate a intervenit după litigiul legat de neplata celei de a II-a tranșe, or, s-a constatat cu autoritate de lucru judecat faptul că neplata acestei tranșe a fost nelegală, precizând că societatea și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, în timp ce autoritatea pârâtă este în culpă.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, fiind legală și temeinică.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la 29.04.2015, comunicat prin Adresa nr. x/08.05.2015, precum și a Deciziei de soluționare a contestației împotriva procesului-verbal, decizie comunicată prin Adresa nr. x/6.07.2015.

Prin Ărocesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la 29.04.2015 si comunicat prin adresa nr. x/08.05.2015 pârâta a refuzat să deconteze reclamantei tranșa a 2-a de plată aferentă contractului de finanțare pe motivul existenței condițiilor artificiale la dobândirea ajutorului, iar prin decizia atacată s-a respins contestația formulată de reclamantă împotriva respectivului proces-verbal.

Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamantă ca nefondată.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

1.1. Cu privire la motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că nu poate fi primit.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere dacă hotărârea a fost pronunțată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii.

Dispozițiile art. 19 din C. proc. civ. prevăd că " Judecătorul învestit cu soluționarea cauzei nu poate fi înlocuit pe durata procesului decât pentru motive temeinice, în condițiile legii ".

Prin dispozițiile art. 214 din C. proc. civ. s-a statuat că,

"(1) Membrii completului care judecă procesul trebuie să rămână aceiași în tot cursul judecății.

2) În cazurile în care, pentru motive temeinice, un judecător este împiedicat să participe la soluționarea cauzei, acesta va fi înlocuit în condițiile legii.

(3) Dacă înlocuirea prevăzută la alin. (2) a avut loc după ce s-a dat cuvântul în fond părților, cauza se repune pe rol ".

Din dispozițiile legale menționate rezultă că legea instituie continuitatea ca principiu fundamental al procesului civil, principiu care se justifică prin necesitatea ca judecătorul să își formeze convingerea în cauză prin perceperea directă a întregii desfășurări a procesului, inclusiv prin sesizarea unor aspecte de nuanță care nu pot fi surprinse ori reproduse în mod fidel în cuprinsul actelor de procedură întocmite în dosar.

Cu toate acestea, legiuitorul permite, pentru motive temeinice și în condițiile legii, înlocuirea judecătorului învestit cu soluționarea cauzei, respectiv în cazurile în care se admite cererea de recuzare, de abținere sau de incompatibilitate, cât și cele de imposibilitate obiectivă (deces, îmbolnăvire, promovare la o altă instanță, etc.), instituind și un prag temporal până la care înlocuirea acestuia se poate produce fără consecințe în plan procesual, Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești prevăzând astfel de înlocuiri.

În cauză, se constată că, inițial, la termenul de judecată din data de 25 martie 2022 părțile au formulat concluzii în fond și s-a amânat pronunțarea sentinței succesiv până la data de 25 mai 2022, dată la care pricina a fost repusă pe rol și s-a acordat termen de judecată la data de 17 iunie 2022 când completul de judecată a avut o altă compunere, părțile au formulat din nou concluzii pe fond în fața noului complet, iar instanța a rămas în pronunțare și a amânat pronunțarea la data de 1 iulie 2022 când s-a pronunțat sentința atacată.

Așa cum s-a arătat, în anumite situații, Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești prevede înlocuirea judecătorului învestit cu soluționarea pricinii, ceea ce s-a întâmplat și în cauză, așadar cu respectarea dispozițiilor legale.

Totodată, după repunerea cauzei pe rol, în fața altui complet de judecată părțile au formulat concluzii pe fond, așa încât susținerea recurentei în sensul că hotărârea a fost pronunțată de un alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului nu are suport.

Prin urmare, nu se poate susține o încălcare a prevederilor legale invocate, așa încât critica referitoare la încălcarea principiului continuității completului de judecată care a soluționat cauza se constată că este nefondată.

1.2. Referitor la motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte reține, de asemenea, că nu poate fi primit.

În dezvoltarea acestui motiv recurenta a susținut, în esență, că prima instanță nu a analizat drepturile și obligațiile părților asumate prin contractul de finanțare astfel cum s-a prevăzut în decizia de casare și nu a dezvoltat motivele care au condus la respingerea cererii.

Instanța de control judiciar constată că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat argumentele invocate și probele administrate, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul care a fundamentat soluția adoptată, hotărârea atacată conține motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței și au fost examinate efectiv toate problemele esențiale ridicate de părți, motivarea fiind clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar, nu este contradictorie și nu conține motive străine de natura cauzei, așa încât respectă cerințele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Contrar susținerilor recurentului, prima instanță a explicitat aspectele analizate din perspectiva îndrumărilor deciziei de casare, procedând în acest sens la examinarea prevederilor contractului, pentru a vedea în ce măsură sunt îndeplinite condițiile încetării acestuia, cu trimitere la art. 3 și art. 11 din Contract, ajungînd la concluzia că actul atacat este legal având în vedere încălcarea prevederilor contractuale de către reclamantă, cu referire la comportamentul acesteia reținut cu putere de lucru judecat în sentința nr. 1400/19.05.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin Decizia nr. 2832/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (paginile 12 și 13 din sentință), îndeplinindu-și, prin considerentele sale punctuale și concise, rolul bivalent de informare cu privire la motivele de înlăturare a criticilor invocate și de mijloc prin care se dă posibilitatea exercitării controlul judiciar ulterior.

Judecătorul fondului a demonstrat astfel analiza criticilor și apărărilor invocate, motivarea nefiind o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, așa cum s-a reținut constant în jurisprudența instanței supreme, iar prin analiza cerințelor legale nu s-a antamat fondul pricinii.

Totodată, se reține că motivarea hotărârii răspunde și exigențelor impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil și lipsit de arbitrariu, care obligă tribunalele să-și motiveze deciziile dar nu le poate impune să dea un răspuns detaliat la fiecare argument invocat, întinderea obligației de motivare putând să varieze în funcție de natura deciziei și trebuie analizată în lumina circumstanțelor fiecărei cauze, ea presupunând însă ca partea în cauză să se poată aștepta la un răspuns specific și explicit cu privire la aspectele decisive ale procedurii în cauză (Hotărârea din 9 decembrie 1994, H. Balani contra Spaniei și Cauza Ruiz Torija contra Spaniei).

Se observă astfel că prima instanță a pronunțat o hotărâre motivată și nu există niciun element care să indice caracterul arbitrar al modalității în care instanța a aplicat legislația relevantă pentru faptele cauzei, motivarea oferită de prima instanță are o legătură logică cu argumentele dezvoltate de părți, fiind respectate cerințele unui proces echitabil.

Faptul că recurenta nu împărtășește raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția primei instanțe nu poate conduce la incidența în cauză a motivului de casare invocat.

1.3. Criticile recurentului circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cu care casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, nu pot fi încadrate în acest temei juridic.

Înalta Curte reține că acest motiv a fost invocat în mod formal, în realitate partea a reiterat argumentele și apărările formulate în primă instanță, afirmând că presupusele nereguli constatate de Agenție nu justifică declararea ca neeligibil a contractului de finanțare, societatea îndeplinindu-și obligațiile contractuale asumate, fără să precizeze însă eventualele greșeli săvârșite de instanță în legătură cu dispozițiile legale incidente.

Astfel, recurenta a apreciat că hotărârea atacată este nelegală, însă nu a dezvoltat critici propriu-zise față de respectiva hotărâre, ci doar și-a exprimat nemulțumirea în raport cu soluția primei instanțe, așa încât nu se poate exercita controlul judiciar, neputându-se analiza hotărârea atacată și din perspectiva acestui motiv de casare.

Recurenta-reclamantă nu circumstanțiază în niciun mod criticile sale, care ar fi presupus identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și, totodată, demonstrarea modului în care măsurile adoptate de prima instanță încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material, ceea ce nu se regăsește în memoriul de recurs.

În concluzie, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele în limitele art. 488 alin. (1) pct. 2 sau 6 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 160 din 1 iulie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.