ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 938/2022

Acțiunea judiciară Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, la data de 15.03.2016, completată la data de 20.09.2016, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea: - procesului-verbal nr. x/06.07.2015 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare privind proiectul "Înființare unitate de producere a biodieselului prin schema de ajutor de stat nr. 578/2009, aferentă măsurii 123", cod proiect x; - deciziei de soluționare a contestației administrative nr. 32449/01.09.2015; - măsurii de încetare a contractului de finanțare materializată în nota nr. x/19.10.2015, precum și recuperarea ajutorului financiar nerambursabil, cu consecința înlăturării măsurilor subsecvente de recuperare a debitelor stabilite în sarcina reclamantei ca urmare a întocmirii procesului-verbal.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 5204 din 11.12.2018, a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, care a solicitat casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. 3.1. În primul motiv de recurs, întemeiat în drept pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurenta a precizat faptul că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești în condițiile în care s-a substituit organelor din cadrul autorității intimate. În opinia sa, atât instituția investită cu soluționarea contestației administrative cât și instanța aveau obligația să analizeze doar aspectele prezentate în capitolul 6, intitulat "motive de fapt", din procesul-verbal nr. x/06.07.2015. 3.2. În cel de-al doilea motiv de recurs, fondat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a arătat faptul că prima instanță a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității actului administrativ. În dezvoltarea acestui motiv de recurs, partea a menționat următoarele: 3.2.1. Instanța a eludat dispozițiile art. 249, art. 255 alin. (2) și art. 309 alin. (5) C. proc. civ., întrucât a răsturnat sarcina probei și a obligat-o să demonstreze faptul că numitul B. putea să își asume în mod valabil obligația stipulată în contractul de arendă. Acest contract nu este fictiv și a fost semnat de către ambele părți nominalizate în cuprinsul său. Nu era necesar să se probeze faptul că numitul B. deținea în proprietate suprafața de teren de 1000 ha ce a format obiectul contractului de arendă, deoarece era de notorietate informația că acesta este unul dintre cei mai mari fermieri din zonă și are în posesie suprafețe de teren de mii de hectare. 3.2.2. Hotărârea judecătorească nu este corespunzător motivată, întrucât situația de fapt reținută de instanță a fost copiată din procesul-verbal nr. x/06.07.2015, iar acest aspect produce părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acesteia. 3.3. În cel de-al treilea motiv de recurs, întemeiat în drept pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a arătat că sentința cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei. În concret, partea arată că: - lipsește cu desăvârșire analiza proprie făcută de instanță cu privire la situația de fapt pe care își fundamentează soluția, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii; - este contradictorie argumentația judecătorului fondului cauzei în sensul că nu trebuie dovedită existența prejudiciului, întrucât este suficient ca abaterea să aibă un posibil impact financiar; - instanța a analizat "suspiciunile" prezentate de intimată în cuprinsul procesului-verbal dedus judecății, deși ele nu au fost reținute de AFIR în situația de fapt și nici cu privire la încadrarea în drept; - instanța are argumentări contradictorii în ceea ce privește respectarea principiului proporționalității de către emitentul actului administrativ contestat în cauză. 3.

În cel de-al patrulea motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material. În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare. 3.4.1. Termenul de 90 de zile, reglementat de prevederile art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011, este un termen imperativ a cărei nerespectare atrage sancțiunea anulării actului administrativ contestat. 3.4.2. Instanța a eludat dispozițiile art. 16 (2) din Anexa nr. 1 la Contract, raportat la art. 1270 C. civ. Contractul de arendă analizat în cauză este un act real, semnat de părți și înscris la Primăria Trifești. 3.4.3. Instanța a nesocotit prevederile aferente măsurii PNDR, axa 123, precum și pe cele ale art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011. Condițiile artificiale au fost create de familia C. pe sectoarele legumelor și fructelor, iar nu pe cel privind obținerea și utilizarea biocombustibililor. Ca atare, nu se poate susține că a avut loc fragmentarea investițiilor, cu scopul eludării plafonului maxim, întrucât este vorba despre sectoare diferite de activitate, precum și de beneficiari distincți. 3.4.4. Judecătorul fondului cauzei a încălcat dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011. În cauză, nu există prejudiciu în condițiile în care scopul Măsurii 123 a fost atins, de vreme ce proiectul a fost aproape finalizat, fabrica de biodiesel existând și fiind funcțională. Într-o asemenea situație, sumele alocate pentru sectorul obținerea și utilizarea biodieselului au fost cheltuite conform scopului stabilit de Uniunea Europeană. 3.4.

La aprecierea proporționalității măsurii aplicate, instanța trebuia să țină seama de natura și gravitatea neregulii constatate, precum și de amploarea și de implicațiile financiare ale acesteia. Or, instanța a confundat scopul Măsurii 123, deoarece a considerat că pentru realizarea proiectului prezintă importanță contractul de arendă. Acesta din urmă ar fi fost util, însă zona în care este amplasată fabrica de biodiesel este una în care se află culturi de rapiță mari. Pe cale de consecință, rapița putea fi procurată cu resurse proprii, fără a se apela la alte sume de la bugetul Uniunii Europene, astfel încât să se asigure necesarul de materie primă pentru fabrică. De altfel, acesta este și scopul Măsurii 123 cu privire la sectorul de producție primară reprezentat de producția și utilizarea de biocombustibil. Tocmai pentru realizarea scopului axei 123, respectiv acela de a asigura creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere, s-a împărțit această axă pe sectoare de producție, în vederea eficientizării. Proiectul realizat și-a atins scopul, întrucât banii au fost cheltuiți pentru obținerea unei fabrici de biodiesel funcționale, care deservește întreaga zonă unde se află amplasată. În atare condiții, se impune analizarea impactului asupra proiectului în sine, iar un asemenea impact nu există, de vreme ce punctajul acordat era de doar 25 de puncte, iar acestea nu modifică niciun fel eligibilitatea și poziția în urma analizei proiectului. 4. Apărările formulate în cauză Intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru apărările prezentate la filele24-38 dosar. 5. Soluția instanței de recurs 5.1. Considerații generale Așa cum s-a arătat la pct. 1 din decizia de față, recurenta A. S.R.L. a supus controlului instanței specializate, pe calea prevăzută în art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, cu modificările și completările ulterioare: - decizia de soluționare a contestației administrative nr. 32449/01.09.2015; - procesul-verbal nr. x/06.07.2015 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare privind proiectul "Înființare unitate de producere a biodieselului prin schema de ajutor de stat nr. 578/2009, aferentă măsurii 123", cod proiect x; - nota de încetare a contractului de finanțare nr. x/19.10.2015. Prima instanță a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată, soluție care este împărtășită de instanța de control judiciar. Înalta Curte apreciază că instanța a analizat în mod detaliat și judicios dispozițiile normative comunitare și naționale incidente pe subiectul analizat, susținerile părților litigante, precum și întregul probatoriu administrat în cauză, iar concluzia la care a ajuns este corectă. 5.2. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.: ("când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești") În baza Notei privind Suspiciunea de neregulă/suspiciunea de fraudă pentru desfășurarea unui control IRD 0.1 nr. 8712, o echipă de control din cadrul Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a procedat la analizarea aspectelor prezentate în Raportul nr. x.321/17.04.2015, întocmit în urma verificării pe eșantion a proiectului "Înființare unitate de producere a biodieselului prin schema de ajutor de stat nr. 578/2009, aferentă măsurii 123", având ca beneficiar pe A. S.R.L. În procesul-verbal nr. x/06.07.2015 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, la Capitolul 6, intitulat "Motivele de fapt", s-au reținut următoarele: "Contractul de arendă nr. x/28.07.2010, încheiat între B., în calitate de arendator și A. S.R.L., în calitate de arendaș, atașat de această firmă la cererea de finanțare depusă în anul 2010 la O.J.F.I.R. Iași, în vederea realizării unei unități de producere a biodieselului, este un document nereal/contrafăcut/falsificat, având în vedere documentele transmise de Primăria Comunei Trifești, din care rezultă faptul că B. deține pe raza Comunei Trifești 204,40 ha teren agricol și nu 1000 ha, așa cum se precizează în acest contract și, mai mult, Primăria Comunei Trifești nu a avut cunoștință de existența acestui contract (nu a fost înregistrat în niciun registru din Primărie și nu a fost semnat și ștampilat de către primarul Comunei Trifești). În baza acestui document nereal/contrafăcut/falsificat acest beneficiar a obținut un punctaj maxim la criteriul de selecție S6 - IMM-uri care sunt atât producătoare de materie primă cât și procesatoare, respectiv 25 de puncte." Așadar, aceasta este neregula reținută în sarcina societății recurente, iar instanța de fond a procedat la analizarea sa. Într-adevăr, instanța nu trebuia să cerceteze și celelalte aspecte descrise în cuprinsul Capitolului 5, intitulat "prezentarea aspectelor verificate", din procesul-verbal dedus judecății. Însă, argumentația suplimentară din cadrul sentinței recurate nu este aptă să conducă la reformarea acesteia. 5.3. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: ("când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității") În cadrul criticii de nelegalitate prezentate la pct. 3.2.1 din decizia de față, recurenta susține, în esență, faptul că nu avea obligația legală de a demonstra că arendașul B. deținea în proprietate suprafața de teren de 1000 ha ce a format obiectul contractului de arendă încheiat de părți. Critica recurentei este nefondată. Potrivit Capitolului 4, subcapitolul 4.2. din Ghidul Solicitantului "Stimularea dezvoltării regionale prin realizarea de investiții pentru procesarea produselor agricole și forestiere în vederea obținerii de produse neagricole" - Schema de ajutor de stat nr. N 578/2009, aferentă Măsurii 123 - Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere - un document obligatoriu care trebuie atașat la cererea de finanțare pentru realizarea proiectului este adeverința eliberată de DADR-urile județelor aferente zonei (respectiv cele în care este amplasată investiția), din care să rezulte faptul că solicitantul este producător de materie primă și din care să reiasă cantitatea de produse obținută de acesta în anul anterior depunerii cererii de finanțare. De asemenea, solicitantul putea face dovada că va obține producția până la finalizarea investiției (documentul 20 din lista documentelor obligatorii la cererea de finanțare). Deși avea această obligație, recurenta a atașat la cererea de finanțare doar o declarație pe propria răspundere a reprezentantului său legal cu privire la faptul că până la finalizarea investiției va obține din cadrul exploatației agricole proprii, deținute pe raza comunei Trifești, județul Iași, o producție de rapiță de circa 3000 kg/ha/an, "producție ce va acoperi 100% din necesarul intrărilor de materie primă (rapiță) în unitatea proprie de producere a biodieselului." În cadrul studiului de fezabilitate s-a precizat de către beneficiar faptul că necesarul de rapiță va proveni din exploatația agricolă deținută de acesta în suprafață de 1000 ha. Această suprafață de teren a fost arendată de către beneficiar pe raza comunei Trifești de la numitul B., așa cum rezultă din contractul de arendare încheiat de aceștia și atașat de beneficiar la cererea de finanțare. Prin adresa nr. x/04.05.2015, Primăria comunei Trifești a comunicat faptul că suprafața de teren agricol cu care este înregistrat în Registrul Agricol arendatorul este de 204,40 h și deține calitatea de proprietar pe această suprafață de teren. În atare condiții, numitul B. nu putea să dea în arendă o suprafață de teren mai mare decât cea pe care o deține în proprietate. În mod justificat, prima instanță a reținut faptul că deținerea unui teren (în proprietate sau cu alt titlu) trebuie probată numai prin înscrisuri, iar nu prin prezumții sau alte mijloace de probă (fiind vorba despre probarea unui act juridic - titlul arendatorului - conform prevederilor art. 329 coroborate cu cele ale art. 309 alin. (2) C. civ.). În acest sens, prezintă relevanță dispozițiile art. 1.838 C. civ., conform cărora: "(1) Contractul de arendare trebuie încheiat în formă scrisă, sub sancțiunea nulității absolute. (2) Sub sancțiunea unei amenzi civile stabilite de instanța de judecată pentru fiecare zi de întârziere, arendașul trebuie să depună un exemplar al contractului la consiliul local în a cărui rază teritorială se află bunurile agricole arendate, pentru a fi înregistrat într-un registru special ținut de secretarul consiliului local." În cadrul criticii de nelegalitate prezentate la pct. 3.2.2 din decizia de față, recurenta arată că a fost vătămată ca urmare a faptului că hotărârea judecătorească nu este corespunzător motivată, întrucât situația de fapt reținută de instanță a fost copiată din procesul-verbal nr. x/06.07.2015. Critica nu poate fi primită, deoarece instanța a procedat în mod justificat la prezentarea situației de fapt descrise în cuprinsul procesului-verbal nr. x/06.07.2015 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare. 5.4. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.:("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților." Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune. Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat. În același timp, contrar susținerilor recurentei, sentința atacată nu cuprinde argumente contradictorii în ceea ce privește respectarea principiului proporționalității de către emitentul actului administrativ contestat în cauză. În consecință, motivul de casare analizat este nefondat. 5.5. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material") În cadrul criticii de nelegalitate nominalizate la pct. 3.4.1 din decizia de față, recurenta menționează faptul că termenul reglementat de prevederile art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011 este imperativ, motiv pentru care nerespectarea sa atrage sancțiunea anulării actului administrativ contestat. Conform dispozițiilor art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările și completările ulterioare: "Termenul maxim de efectuare a verificării și de emitere a proceselor-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare este de 90 de zile de la data finalizării activității de organizare a verificării, cu excepțiile prevăzute la alin. (25) și (26)." Textul normativ anterior citat nu reglementează un termen imperativ a cărei nerespectare atrage sancțiunea anulării procesului-verbal nr. x/06.07.2015 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare. În cadrul criticii de nelegalitate dezvoltate la pct. 3.4.2 din prezenta decizie, recurenta arată faptul că instanța de fond a eludat dispozițiile art. 16 (2) din Anexa nr. 1 la Contractul de finanțare, raportate la cele ale art. 1270 C. civ., în contextul în care contractul de arendă analizat în cauză este un act real, semnat de părți și înscris la Primăria Comunei Trifești. Critica recurentei este nefondată. Potrivit prevederilor art. 16 (2) din Anexa nr. 1 la Contractul de finanțare - Reduceri și excluderi - "În cazul în care Autoritatea Contractantă constată că un beneficiar a făcut în mod deliberat o declarație falsă, operațiunea în cauză se exclude de la acordarea sprijinului FEADR, iar orice sumă deja plătită pentru operațiunea respectivă se recuperează și beneficiarul este exclus de la acordarea ajutorului (…)." Conform dispozițiilor art. 1270 C. civ.: "(1) Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. (2) Contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părților ori din cauze autorizate de lege." Instanța de control judiciar reține faptul că prezintă importanță obiectul contractului de arendă, respectiv existența titlului de proprietate al arendatorului pentru cele 1000 ha de teren date în arendă. Or, în ceea ce privește existența titlului de proprietate pentru terenul în discuție, recurenta s-a rezumat să facă doar aprecieri cu caracter general, lipsite de suport probator. Însă, în condițiile în care recurenta a menționat în cuprinsul studiului de fezabilitate faptul că necesarul de rapiță va proveni din exploatația agricolă în suprafață de 1000 ha deținută de aceasta în baza contractului de arendă nr. x/28.07.2010 trebuia să depună actele din care să rezulte dreptul de proprietate al persoanei de la care a arendat terenul. În lipsa acestor documente, în mod justificat prima instanță a reținut faptul că inexistența titlului arendatorului determină inexistența obiectului proiectului pentru care beneficiarul a obținut finanțarea. Mai mult decât atât, au fost eludate și prevederile art. 1.838 alin. (2) din C. civ., deoarece nu s-a procedat la înregistrarea contractului de arendă în Registrul agricol al Primăriei Comunei Trifești și nici în Registrul de evidență a contractelor de arendă. Neregularitatea privind contractul de arendă este esențială, întrucât lipsește proiectul finanțat de însăși obiectul său, iar o asemenea neregularitate conduce la sancțiunea rezilierii contractului de finanțare, după cum impun dispozițiile art. 11 alin. (3) din Anexa nr. 1 la Contractul de finanțare care prevede că: "În cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, inclusiv în cazul în care beneficiarul este declarat în incapacitate de plată sau a fost declanșată procedura insolvenței, precum și în situația în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe propria răspundere de către beneficiar, prin reprezentanții săi, nu corespund realității sau documentele/autorizațiile/avizele depuse în vederea obținerii finanțării sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte/nu corespund realității, Autoritatea Contractantă poate înceta sau suspenda valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești. În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă, împreună cu dobânzi și penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 17 din prezenta Anexă." În consecință, instanța de control judiciar apreciază că este nefondată și critica recurentei expusă la pct. 3.4.5 din decizie. În fine, Înalta Curte nu poate primi nici critica recurentei referitoare la inexistența neregulii ca urmare a lipsei prejudiciului. Pentru a fi în prezența unei nereguli, trebuie să existe o abatere, care constă în acțiunea/inacțiunea beneficiarului prin care s-au încălcat prevederile legale naționale și/sau europene, precum și prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții, care are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii Europene și/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită. Prin neregula săvârșită s-au adus prejudicii atât bugetului Uniunii Europene cât și bugetului de stat, prin încasarea de către beneficiar a unor sume plătite necuvenit. Dispozițiile art. 2 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, stipulează că termenul de "prejudiciu" are semnificația dată de reglementările incidente și de ghidurile lor de aplicare, emise de Uniunea Europeană/donatorul public internațional. Conform art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului U.E, "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general. Referitor la "existența sau potențialitatea unui efect prejudiciabil al încălcării/abaterii pentru bugetul general al Uniunii Europene (…)", art. 1 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului U.E. din 18 decembrie 1995 - privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene prevede: "(1) În scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene, se adoptă prin prezenta o reglementare generală privind controalele uniforme, măsurile și sancțiunile administrative privind abaterile de la dreptul comunitar. (2) Constituie abatere orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate". Așadar, în acord cu legislația europeană, existența abaterii/neregulii/cheltuielii nejustificate presupune implicit potențialitatea prejudicierii bugetului U.E. Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.