ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2319/2023

Ședința publică din data de 4 mai 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 18.09.2020, sub nr. x/2020, reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâta Direcția Națională Anticorupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună în baza prevederilor numărul criteriu 4, lit. B) al Capitolului I, din Anexa V - Familia ocupațională de funcții bugetare Justiție și Curtea Constituțională din Legea-cadru nr. 153 din 28 iunie 2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, anularea Ordinului nr. 272/18.06.2018 emis de către Procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție, prin care li s-au stabilit drepturile de natură salarială începând cu data de 01.12.2016, precum și obligarea pârâtei Direcția Naționale Anticorupție să emită un ordin prin care:

a) să le fie calculate salariile, potrivit "principiului ierarhizării pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu (art. 6 lit. f) din lege)" în raport de dispozițiile art. 22, alin. (3) din Secțiunea a 6-a, art. 1, lit. e), art. 3, alin. (1) de la Cap. VIII și numărul criteriu 4, lit. B) de la Cap. I din Anexa V - Familia ocupațională de funcții bugetare Justiție și Curtea Constituțională combinat cu art. 6, art. 8 și art. 10, toate din Legea-cadru nr. 153 din 28 iunie 2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice;

b) să fie aplicate și calculate în mod explicit:

- majorarea salariului de bază cu procentul de 15%, în conformitate cu Nota 3 a Capitolului I, lit. A) din cuprinsul Anexei Nr. VIII - Familia ocupațională de funcții bugetare "Administrație" la Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice;

- aplicarea sporului de 17% (pentru reclamantul B.), respectiv 20% (pentru reclamanții A., C.) de vechime (stabilitate) în Direcția Națională Anticorupție, ale căror cuantumuri nu se regăsesc în veniturile brute.

Prin sentința civilă nr. 112 din 2 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția inadmisibilității, ca rămasă fără obiect.

A fost respinsă cererea formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâta Direcția Națională Anticorupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs reclamanții, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, au arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit alegațiile intimatei în ceea ce privește salarizarea ofițerilor de poliție judiciară din cadrul DNA.

Au mai arătat recurenții că nu pretind a avea calitatea de magistrați, cum în mod greșit a încercat să susțină intimata, dar asimilarea aceasta a fost făcută de legiuitor pentru a putea beneficia de toate drepturile salariale pe care le are un magistrat la nivel de judecătorie.

În aceste condiții, având în vedere că magistrații la nivel de judecătorie beneficiază de drepturi salariale atât pe orizontală (vechimea în muncă), cât și pe verticală (vechimea în funcție), este normal ca și recurenții să beneficieze de aceste drepturi.

Au menționat recurenții că instanța de fond s-a limitat la a constata că sunt aplicabile considerentele expuse de ICCJ în decizia nr. 82/2018, însă acestea fac referire expresă la funcționarii publici din serviciile publice deconcentrate ale instituțiilor din subordinea Ministerului Muncii, fără a avea vreo legătură cu petitul cererii reclamanților.

Cu privire la petitul din cererea de chemare în judecată privind aplicarea sporului de vechime (stabilitate) în cadrul DNA, ale căror cuantumuri nu se regăsesc în veniturile brute, instanța de fond a constatat, în mod eronat, acest spor este inclus deja în sporurile salariale, aspect care se poate verifica din conținutul ordinelor de salarizare atacate și anexelor acestora.

Intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În cauza de față, recurenții-reclamanți au contestat modul în care intimata-pârâtă DNA a înțeles să facă aplicarea Legii nr. 153/2017 în materia salarizării ofițerilor și agenților de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție raportat la trimiterile normei legale la drepturile salariale cuvenite procurorilor, pretinzând aceștia că ar fi trebuit să se acorde relevanță inclusiv vechimii în funcție în cadrul DNA în determinarea salariului de bază.

Așa cum s-a reținut, singura dispoziție legală relevantă pentru stabilirea salariilor ofițerilor de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție al căror salariu de bază a atins nivelul prevăzut pentru anul 2022 este cea de la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 primul rând, vizând ierarhizarea aferentă unei vechimi în funcție de "0-3 ani" cu variațiile date de gradațiile diferite.

Astfel, ofițerii de poliție judiciară, deși asimilați din perspectiva salariului de bază celui reglementat pentru funcția de procuror cu grad de judecătorie, nu se bucură decât de variațiile salariului de bază în funcție de indemnizația stabilită pentru rândul aferent vechimii "0-3 ani" și gradațiilor corespunzătoare acesteia, întrucât dețin vechime "0" în sensul Notei nr. 1 la Capitolul I lit. B), nejustificând acumularea de vechime în funcțiile de "judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție", singurele relevante pentru observarea și a celorlalte grile de la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4, anume rândurile normative pentru "3-5 ani", "5-10 ani", "10-15 ani", "15-20 ani" și "peste 20 ani".

Altfel spus, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, pentru aplicarea Capitolului I lit. B) nr. crt. 4 în sensul art. 22 alin. (3) din Capitolul VIII Anexa V la Legea - cadru nr. 153/2017 nu este relevantă vechimea în funcția de ofițer de poliție judiciară acumulată în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, întrucât nu există nicio normă juridică prin care să se asimileze această vechime celei de "judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție" prevăzute explicit la Nota nr. 1 la Capitolul I lit. B) spre a fi avută în vedere la determinarea rândurilor raportat la vechimea în funcție.

Mai mult decât atât, trebuie menționat că ofițerul de poliție judiciară nu acumulează prin exercitarea activității în cadrul Direcției Naționale Anticorupție vechime în funcția vizată de Capitolul I lit. B) nr. crt. 4, rămânând din perspectiva textului legal cu o vechime de "0" ani, ci acumulează vechime relevantă pentru funcția de poliție deținută și care implică o aplicare a art. 11 alin. (4) din Anexa VI la Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv majorarea cu un anumit procent a dreptului salarial, reflectat de altfel corespunzător în Anexa la Ordinul litigios și la Ordinul 10/23.01.2018.

În aceste condiții, instanța observă că sistemul de salarizare aplicat ofițerilor de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție respectă principiul art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 157/2013, respectiv "principiul ierarhizării, pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate", având relevanță pe de o parte - pe orizontală - gradația reieșită din Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 al Anexei V la Legea-cadru, iar pe de altă parte - pe verticală - gradația reieșită din art. 11 alin. (4) din Anexa VI la Legea-cadru, aceasta reflectând vechimea în funcția de poliție.

Prin urmare, în mod corect s-a apreciat că actul administrativ unilateral emis de pârâtă este legal, având o corectă aplicare a legii referitor la art. 22 alin. (3) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru raportat la trimiterea făcută la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4.

Cât privește criticile vizând efectul textelor legale incidente, Înalta Curte subliniază că eventualul control de "legalitate" implică în principal un control de constituționalitate, operațiune ce nu intră însă în competența instanței de judecată.

Instanța de control judiciar reține că prin Decizia nr. 31 din 17 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 734 din 27 iulie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a constatat că:

Față de prevederile art. 521 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie pentru toate instanțele de judecată de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Înalta Curte constată că interpretarea și aplicarea dată de prima instanță normelor de drept material din cuprinsul Legii nr. 153/2017, referitoare la incidența, în cauză, a prevederilor lit. B) din Capitolul I al Anexei V la Legea nr. 153/2017 sunt corecte, contrar susținerilor recurenților-reclamanți.

În ceea ce privește criticile recurenților referitoare la respingerea petitului privind sporul pentru complexitatea muncii în cuantum de 15%, Înalta Curte reține că, în condițiile în care mecanismul de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4), alin. (6) și alin. (7) din Legea-cadru nr. 153/2017 a fost dezlegat cu valoare de principiu prin decizia nr. 82/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, această dezlegare se impune instanței și în prezenta speță.

În ceea ce privește acordarea sporului de vechime în cadrul D.N.A., Înalta Curte observă că în cadrul anexelor la Ordinul nr. 272/18.06.2020, aflate la dosar fond, pentru fiecare recurent este recunoscut exact sporul de stabilitate solicitat în prezenta cauză, neexistând un refuz de acordare a acestuia, ci, dimpotrivă, fiind deja inclus în drepturile salariale acordate, astfel încât susținerile recurenților sunt neîntemeiate.

Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și că instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A., C. și B. împotriva sentinței civile nr. 112 din 2 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A., C. și B. împotriva sentinței civile nr. 112 din 2 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 4 mai 2023.