ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1046/2022

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019 la data de 15.04.2019, reclamantul A. a formulat plângere împotriva Ordinului nr. 16 din 25.01.2019 al Procurorului Șef al Direcției Naționale Anticorupție, solicitând ca, prin hotărârea care se va pronunța să se dispună: - anularea Ordinului nr. 16/25.01.2019 și a Ordinului de soluționare a contestației nr. 93 din 14.03.2019 a Direcției Naționale Anticorupție; - obligarea pârâtei la emiterea unui Ordin de calculare și plată a drepturilor salariale prin stabilirea unui salariu de bază potrivit "principiului ierarhizării, pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu" (art. 6 lit. f) raportat la dispozițiile art. 22, alin. (1) din Secțiunea a 6-a, art. 1, lit. e), art. 3 alin. (1) din Cap. VIII și nr. crt. 4 de la lit. B) din Cap. I din Anexa V - Familia ocupațională de funcții bugetare Justiție și Curtea Constituțională, combinat cu art. 6, art. 8 și art. 10, art. 38 alin. (3) lit. a) și alin. (4), toate din Legea 153/2017, coroborat cu prevederile art. 34 alin. (1) din O.U.G. 114, începând cu data de 01.01.2019 (astfel cum este prevăzut în Legea - cadru nr. 153/28 iunie 2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice) și până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, precum și pentru viitor; - plata drepturilor de mai sus, actualizate cu indicele de inflație, ca urmare a devalorizării monedei naționale, începând cu data nașterii drepturilor și până la data efectuării plății; - plata dobânzilor legale cuvenite pentru drepturile restante, începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești; - obligarea pârâtei ca în Anexa nr. 2 la noul Ordin de calculare și plată a drepturilor salariale mențiunea anterioară vechimea în DNA - 20% să fie înlocuită cu sintagma vechimea în funcție.

Hotărârea instanței de fond Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 472 din 19 septembrie 2019, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs reclamantul A., în condițiile art. 493 C. proc. civ. În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 6 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., recurentul- reclamant a relevat, pe scurt, situația în fapt a cauzei și a invocat, în esență, următoarele motive: Recurentul-reclamant a arătat că hotărârea atacată este nelegală având in vedere că modul de stabilire a salariului de bază este întărit de legiuitor la alin. (2) al aceluiași art. 22 din lege, prin care se stabilește faptul că, "Specialiștii prevăzuți la alin. (1) beneficiază și de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz, cu excepția elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte". Altfel spus, legiuitorul introduce beneficiul celorlalte drepturi conferite de categoria profesională din care fac parte specialiștii, întărind simultan existența unei excepții ce operează doar în privința elementelor salariale ce compun salariul de bază. Or, cum excepția este una de strictă interpretare în temeiul principiului "exceptio est strictissimae interpretatîonis et aplicationis", în determinarea salariului de bază angajatorul nu poate aplica excepția arătată în mod extensiv, prin excluderea din modul de individualizare a vechimii din funcție care, alături de vechimea în muncă, este cuprinsă în chiar salariul de bază. Arată în continuare recurentul că dacă Direcția Națională Anticorupție acceptă că salariul specialistului se poate raporta la vechimea în funcția de magistrat al procurorului de judecătorie (în speță acceptă că se poate raporta la procurorul cu vechime în magistratură de 0-3 ani), atunci înseamnă că acest salariu se poate raporta și la o vechime de peste 3 ani, în baza principiului "ubi eadem legis rațio ibi eadem legis dispozitio" (unde este aceeași rațiune a legii, acolo este aceeași aplicare a ei). Altfel spus, salariul de bază al specialistului este, conform art. 22 alin. (1) din Legea 153/2017 cel înscris în cuprinsul întregului nr. crt. 4 al cap. I, lit. B) Anexa nr. V din lege, fiind determinat la concurența criteriului vechimii în funcție și al vechimii în muncă. Conchide recurentul în sensul că cele susținute anterior sunt întărite și de modul de determinare a salariului de bază al specialiștilor IT din cadrul instanțelor de judecată, CSM și Inspecția Judiciară specialiști în cazul cărora nivelul salariului este stabilit prin trimitere la dispozițiile art. 22 alin. (1), CAP. I lit. B) nr. crt. 4 din lege, aplicabile specialiștilor din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, prin considerarea atât a vechimii în muncă cât și a vechimii în funcție. 1.

Apărările formulate în cauză Legal citată, intimatul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a formulat precizări prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței atacate. Î n susținerea apărărilor a invocat decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 31/2021, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă. 1.

Procedura de soluționare a recursului În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția din 30 ianuarie 2021 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 23 februarie 2022, cu citarea părților. În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar și față de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reține că este nefondat recursul de față, astfel că urmează a fi respins, în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed: În prealabil, Înalta Curte constată că cele reclamate de către recurentul-reclamant sunt elemente care țin de temeinicia respingerii acțiunii de către instanța de fond, interpretarea probelor, a chestiunilor de fapt, ținând de aprecierea suverană a instanțelor de fond. Atributul esențial al instanței de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speță, nu există critici de nelegalitate în sensul exigențelor art. 488 alin. (1) pct. 6 sau pct. 8 C. proc. civ.., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Considerentele curții de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situația de fapt care se degajă din înscrisurile administrate. Înalta Curte reține că recurentul-reclamant A., în calitate de specialist în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Serviciul Teritorial Bacău, a contestat Ordinul nr. 16/25.01.2019 prin care i-au fost stabilite drepturile salariale începând cu data de 01.01.2019, respectiv: salariul de bază în cuantum de 13.719 RON, spor condiții de muncă 2.058 RON, spor risc și suprasolicitare neuropsihică și spor pentru păstrarea confidențialității 2.058 RON, cuantum aferent unei gradații pentru vechime în muncă de 5, iar vechime în DNA 20% . Ordinul a fost emis în temeiul prevederilor art. 85 din Legea nr. 304/2004, art. 3 alin. (3) și art. 28 alin. (8) din O.U.G. nr. 43/2002, art. 34 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 114/2018 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Contestația administrativă a reclamantului împotriva acestui ordin a fost respinsă prin ordinul nr. 93/14.03.2019. Înalta Curte reține că potrivit punctului 53 din Legea nr. 207/2018, specialiștii IT sunt asimilați sub aspectul stabilirii salariului de bază specialiștilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Drepturile salariale ale specialiștilor din cadrul PÎCCJ (deci și cele ale recurentei-reclamante) sunt stabilite de Legea nr. 153/2017, anexa V, cap. VIII, art. 22, în conformitate cu care: "(1) Salariile de bază pentru specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4. (2) Specialiștii prevăzuți la alin. (1) beneficiază și de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz, cu excepția elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte.". La Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 din Anexa V la Legea - cadru nr. 153/2017 se află funcția de "procuror cu grad de judecătorie", existând în cadrul tabelului aferent o ierarhizare pe verticală raportată la vechimea în funcție și o ierarhizare pe orizontală raportată la gradație, primul rând al ierarhiei fiind cel specific unei vechimi în funcție de "0-3 ani". Prin urmare, începând cu data de 23.07.2018, specialiștii IT au fost asimilați în ceea ce privește stabilirea salariului de bază, procurorilor cu grad de judecătorie, fără însă a se face nicio distincție în lege, cu privire la alte diferențieri. În Notele nr. 1 și nr. 3 la Capitolul I lit. B) se prevede că "Prin "vechime în funcție", în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție.", respectiv că "Indemnizația de încadrare/coeficientul cuprinde sporul de vechime în muncă corespunzător gradației." Cap. I lit. B) nr. crt. 4 se referă la indemnizația de încadrare pentru procurori cu grad de judecătorie, iar din coroborarea textelor de lege arătate mai sus rezultă că salariile de baza ale specialiștilor din PÎCCJ, la care se raportează nivelul de salarizare al recurentului-reclamant se stabileste doar în condițiile acestor dispoziții legale. Prin urmare, devine cert că singura referință relevantă pentru stabilirea salariului unui specialist din cadrul DNA este cea la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 primul rând, vizând ierarhizarea aferentă unei vechimi în funcție de "0-3 ani" cu variațiile date de gradațiile diferite. Astfel, specialiștii din Parchet, deși asimilați din perspectiva salariului de bază celui reglementat pentru funcția de procuror cu grad de judecătorie, nu se bucură decât de variațiile salariului de bază în funcție de indemnizația stabilită pentru rândul aferent vechimii "0-3 ani" și gradațiilor corespunzătoare acesteia, întrucât dețin vechime "0" în sensul Notei nr. 1 la Capitolul I lit. B), nejustificând acumularea de vechime în funcțiile de "judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție", singurele relevante pentru observarea și a celorlalte grile de la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4, anume rândurile normative pentru "3-5 ani", "5-10 ani", "10-15 ani", "15-20 ani" și "peste 20 ani". Altfel spus, pentru aplicarea Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 în sensul art. 22 din Capitolul VIII ale Anexei V la Legea - cadru nr. 153/2017 nu este relevantă vechimea în funcția de specialist acumulată în instituțiile din sistemul judiciar, întrucât nu există nicio normă juridică prin care să se asimileze această vechime celei de "judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție" prevăzută explicit la Nota nr. 1 la Capitolul I lit. B) spre a fi avută în vedere la determinarea rândurilor raportat la vechimea în funcție. Este adevărat că dispozițiile art. 22 din anexa V, cap. VIII din Legea nr. 153/2017 fac referire la salarizarea potrivit cap. I lit. B) nr. crt. 4, însă textul de lege nu poate fi lecturat și, în consecință, nu poate fi aplicat făcându-se abstracție de prevederile Notei anexate tabelului de calcul al salariilor de bază antereferite. În consecință, deși în cap. I lit. B) nr. crt. 4 se prevăd mai multe niveluri de salarizare pentru procurorii cu grad de judecătorie, diferența fiind dată inclusiv de vechimea în funcție, care conduce la majorarea "bazei de salarizare", o astfel de majorare nu poate fi aplicată decât dacă sunt îndeplinite condițiile pentru vechimea în funcție, astfel cum sunt acestea explicitate în pct. 1 al notei, respectiv dacă se face dovada vechimii în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție. Specialiștii din cadrul PÎCCJ, respectiv specialiștii IT, nu fac parte din categoria magistraților ori a personalului asimilat magistraților, limitativ indicați în textul notei și, pe cale de consecință, nu pot beneficia de majorarea aferentă vechimii în funcția de magistrat sau personal asimilat. În aceste condiții, contrar susținerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte constată că în mod corect intimata-pârâtă a stabilit salariul de bază al acesteia. În măsura în care s-ar da relevanță susținerilor recurentului, potrivit cărora ar trebui să beneficieze de salariul de bază aferent unui procuror cu grad de judecătorie, dar în același timp și de majorarea pentru vechimea în funcție, s-ar adăuga în mod nepermis la lege, în condițiile în care în Anexa V la Legea nr. 153/2017 nu este prevăzută în grilele de salarizare o astfel de posibilitate, majorările pentru vechimea în funcție prevăzute pentru categoria magistraților și cele pentru specialiștii din cadrul PÎCCJ fiind diferite și fiind prevăzute în mod distinct pentru fiecare categorie profesională. De altfel, această chestiune a făcut obiectul unei sesizări adresate Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, prin Decizia nr. 31/2021 stabilindu-se că "În interpretarea și aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate, potrivit prevederilor art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în cazul personalului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la același act normativ vizează aplicarea acestor dispoziții doar în ceea ce privește vechimea în muncă, nu și vechimea în funcție." Astfel, în cuprinsul considerentelor acestei decizii, s-au reținut următoarele aspecte, cu relevanță pentru soluția pronunțată în prezenta cauză: "94. Faptul că prin nota de subsol la tabelul prevăzut de capitolul I lit. B) din anexa nr. V a Legii-cadru nr. 153/2017 se prevede că, prin "vechime în funcție", în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție denotă că ierarhizarea salarizării în funcție de această vechime nu se poate aplica decât categoriilor de personal expres prevăzute, nu și categoriilor de personal a căror salarizare se stabilește prin "trimitere" la coeficientul de ierarhizare. 95. Mențiunea expresă a legiuitorului privind înțelegerea noțiunii de "vechime în funcție" trebuie interpretată în sensul limitării la funcțiile special și limitativ prevăzute în nota de subsol anterior evocată." Totodată, în notele de subsol ale tabelelor din cap. I la care face referire art. 22 alin. (2), se menționează la pct. 1 " Prin vechime în funcție, în sensul prezentei anexe, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat. acestora sau magistrat-asistent"", drept urmare nu se aplică decât categoriilor de personal expres prevăzute, nu și categoriilor de personal a căror salarizarea se stabilește prin "trimitere" la coeficientul de ierarhizare. Reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtului ca în anexa nr. 2 la ordin mențiunea vechimea în DNA 20% să fie înlocuită cu sintagma vechimea în funcție, învederând în acest sens că sistemul de salarizare introdus prin Legea nr. 153/2017 nu reglementează un spor, indemnizație, compensație, etc. care valorifică vechimea în cadrul unui angajator specific și implicit vechimea în DNA. Ca atare, prin "vechime în funcție" … se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție, ceea ce nu poate fi primit în cazul categoriei profesionale din care face parte reclamantul. Mai mult decțât atât, prin "vechime în funcție", în sensul prezentului capitol Cap. I lit. B), se) înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție. Promovarea procurorilor, a personalului asimilat acestora și a magistraților-asistenți se face doar prin examen sau concurs, în condițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Deși la punctul 2 este folosită tot sintagma "personal asimilat" este clar că este avut în vedere "personalul de specialitate juridică asimilat magistraților" întrucât numai acestora li se aplică dispozițiile legii 303/2004. Nu poate fi vorba nici de discriminare, ca urmare a instituirii unui tratament diferențiat între categoria din care face parte reclamantul și cea a procurorilor, așa cum susține reclamantul; discriminarea este definita de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 37/2000 ca fiind "orice deosebire, excludere restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie sociala, etc., care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea, recunoașterii, folosinței, sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale ordinii publice", iar art. 16 din Constituția României prevede egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări. Or, reclamantul are atribuții și sarcini diferite față de cele ale unui procuror, și ca atare, nu se poate pune problema încălcării principiului salarizării egale pentru o muncă egală, reglementat și de Declarația Universală a Drepturilor Omului. Referirile la celelalte categorii de personal, pentru care, de asemenea, este folosită noțiunea de vechime în funcție, nu prezintă relevanță, întrucât salariile acestora sunt stabilite în mod expres de lege, și nu prin trimitere la alte categorii de personal. Nu în ultimul rând, se impune a menționa că prevederile legii anterioare cuprindeau mențiuni similare, în sensul că salariul de bază pentru categoria de personal din care face parte reclamantul era stabilit tot prin raportare la indemnizația unui judecător/procuror, și tot fără a se ține seama de "vechimea în funcție". În concluzie, instanța constată că ordinele contestate au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale incidente, argumentele instanței de fond fiind la adăpost de orice critică. III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.