ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.01.2022

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 254/2022

HOTĂRÂRE
19.01.2022
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 254/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 28.02.2020, reclamantul A. a formulat cerere de chemare în judecată, în contradictoriu cu pârâta Direcția Națională Anticoruptie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, prin care a solicitat:

- anularea Ordinului nr. 614 din data de 10 decembrie 2019 al procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, prin care i s-au stabilit drepturile de natură salarială începând cu data de 01.12.2019;

- obligarea pârâtei, Direcția Naționale Anticorupție, să emită un ordin prin care să-i fie calculat salariul, potrivit "principiului ierarhizării, pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu (art. 6 lit. f) din Lege)" în raport de dispozițiile art. 22, alin. (3) din Secțiunea a 6-a, art. 1, lit. "e", art. 3, alin. (1) de la Cap. VIII și numărul curent 4, lit. B) de la Cap. I din Anexa V - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" și Curtea Constituțională combinat cu art. 6, art. 8 și art. 10, toate din Legea-cadru nr. 153 din 28 iunie 2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Prin sentința civilă nr. 1064 din 22 octombrie 2020, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Națională Anticorupție, având ca obiect Ordinul nr. 614/10.12.2019.

Împotriva sentinței civile a formulat recurs recurentul-reclamant A., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului arată că este angajat în cadrul Direcției Naționale Anticorupție în funcția de ofițer de poliție judiciară din luna aprilie 2016, cu o vechime totală în muncă de peste 22 de ani și o vechime în actuala funcție de 5 ani și o lună, iar numirea sa s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 10 din O.U.G. nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, fiind asimilat, din punct de vedere salarizării, cu magistratul procuror cu grad de judecătorie, beneficiind de un statut special, reglementat de dispozițiile art. 28 alin. (8) din O.U.G nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției și de Legea nr. 45/2007 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.

În urma apariției Legii-cadru nr. 153 din 28 iunie 2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, Direcția Națională Anticorupție prin Procurorul șef al Direcției, a emis Ordinul nr. 614 din data de 10 decembrie 2019, prin care i s-au stabilit drepturile salariale pe care le apreciază ar fi fost în neconcordanță cu prevederile și principiile enunțate de Legea cadru.

Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (3), Secțiunea a 6-a, Cap. VIII din Anexa V din Legea nr. 153/2017 - "...salariul de bază pentru ofițerii de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4".

Ca urmare a celor invocate și menționate, în aplicarea legii, determinarea salariului de bază a ofițerului de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție este realizată printr-o normă de trimitere la valoarea nominală a indemnizațiilor de încadrare din Legea-cadru nr. 153 din 28 iunie 2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, așa cum sunt consemnate în nr. crt. 4, lit. B) de la Cap. I din Anexa V.

Trimiterea la prevederile legale este una realizată la întreg nr. crt. 4, lit. B) de la Cap. I din Anexa V din Legea nr. 153/2017, număr curent care cuprinde o "ierarhizare, atât pe orizontală, cât si pe verticală".

Pe orizontală, sunt criteriile cu trimitere la vechimea în muncă, iar pe verticală sunt criteriile de individualizare care se raportează la vechimea în funcție.

Prin alegerea ultimului criteriu pe orizontală, "baza 0-3 ani'\ vechimea în funcție este exclusă în totalitate, stabilirea valorii nominale a salariului de bază realizându-se, doar prin raportare la vechimea în muncă.

Recurentul apreciază că dacă ar fi vrut să elimine raportarea la vechimea în funcție, legiuitorul ar fi făcut trimitere în norma legală la rândul corespunzător din cadrul nr. crt. 4 și ar fi indicat titlul acestuia "baza 0-3".

Faptul că legiuitorul nu a avut acest aspect în vedere îl explică și indicarea criteriilor generale de ierarhizare a posturilor prevăzute în dispozițiile art. 8 din Legea nr. 153/2017.

Stabilirea salariului de bază pentru funcția de ofițer de poliție judiciară (vechime în grupa de muncă corespunzătoare) la valoarea nominală ce ar reieși, ar fi în deplină concordanță și cu dispozițiile art. 7 lit. a) din Legea nr. 153/2017, unde este definită noțiunea de "salariu de bază".

Cu privire la încălcarea normelor de procedură de către instanța de fond, a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, astfel cum este reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., învederează că în cauza p nu a fost administrat niciun mijloc de probă care să dovedească în vreun fel netemeinicia cererii sale, instanța, cu încălcarea principiului rolului activ, a pronunțat o hotărâre cu încălcarea normelor de procedură, a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare/concluzii scrise, solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

Analizând criticile invocate în recurs raportat la sentința atacată și la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., acesta reglementează posibilitatea casării sentinței de fond, în situația unei încălcări a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, acestea fiind în principal, o eventuală nerespectare a dreptului la apărare, a principiului contradictorialității și a dreptului la un proces echitabil, o încălcare a principiului disponibilității sau a oralității dezbaterilor, aspecte care nu pot fi reținute față de modalitatea de instrumentarea prezentei cauze de către judecătorul fondului.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 22 alin. (3), cap. VIII, anexa V din Legea 153/2017, salariul de bază se stabilește potrivit prezentei anexe, cap. I lit. A) nr. crt. 6 pentru agenții de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și cap. I lit. B) nr. crt. 4 pentru ofițerii de poliție judiciară.

Criteriul 4 lit. B) - Capitolul I din Anexa nr. V a Legii cadru nr. 153/2017 stabilește indemnizația lunară pentru anul 2022 a procurorului cu grad de judecătorie, având un cuantum diferit atât în funcție de vechimea în muncă, dar și în funcție de vechimea în funcție.

Prin prevederile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006 s-a recunoscut un spor de stabilitate sau de fidelitate pentru: "(1) Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți beneficiază, în raport cu vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecătorilor și procurorilor, de o majorare a indemnizației stabilite potrivit art. 3 alin. (1), calculată în procente la indemnizația de încadrare brută lunară, după cum urmează: de la 3 la 5 ani - 10%; de la 5 la 10 ani - 15%; de la 10 la 15 ani - 20%; de la 15 la 20 de ani - 25%; peste 20 de ani - 30%."

Prin anexa VI a Legii nr. 330/2009 s-au stabilit coeficienții de ierarhizare pentru judecători, procurori, magistrați - asistenți și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor. În coeficienții prevăzuți în anexă au fost cuprinse sporul pentru vechimea în funcție (majorarea indemnizației de încadrare brute lunare), sporul pentru vechimea în muncă, precum și adaosurile prevăzute la art. 4 alin. (3) lit. a) din anexa nr. VI. Astfel, la poz. 26 erau identificate în mod expres următoarele categorii care beneficiau de acest spor: "Judecător cu grad de judecătorie, procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie (peste 3 ani vechime), judecător militar la tribunalul militar, procuror militar la parchetul de pe lângă tribunalul militar, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor (peste 3 ani vechime), asistent judiciar, ofițerii de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism".

În concluzie, Înalta Curte constată că prin dispozițiile Legii nr. 330/2009 s-a recunoscut în mod expres pentru categoria de personal din care face parte recurentul-reclamant acest spor.

Prin Legea nr. 284/2010 s-a restrâns însă categoria persoanelor care beneficiau de acest spor inclus în salariul de bază, iar în Anexa VI Capitolul I din Legea nr. 284/2010 Nota 1 s-a arătat faptul că "Prin vechime în funcție, în sensul prezentei anexe, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora sau magistrat-asistent."

În aceleași condiții, se prevede în Capitolul I din Anexa 5 a Legii nr. 153/2017, Nota 1 faptul că "prin "vechime în funcție", în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție".

Aceste prevederi sunt în concordanță și cu art. 8 alin. (1) din Secțiunea a 2-a a Capitolului VIII din Anexa V a Legii nr. 153/2017: "Judecătorii, procurorii și magistrații-asistenți au dreptul, pentru activitatea desfășurată, la o indemnizație de încadrare stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor sau, după caz, cu gradul profesional obținut, cu funcția deținută și, după caz, cu vechimea în muncă și în funcție, potrivit prevederilor prezentei legi" și următoarele în care se arată în mod expres pentru fiecare funcție faptul că indemnizația de încadrare se calculează și potrivit criteriului de vechime în funcție.

Prin urmare, în Nota x din Capitolul I din Anexa 5 a Legii nr. 153/2017 se arată în mod expres categoriile de personal cărora li se aplică criteriul vechimii în funcție, aspect care se coroborează și cu dispozițiile materiale de stabilire a indemnizației de încadrare astfel cum rezultă din Capitolului VIII al Anexei V a Legii nr. 153/2017, vechimea în funcția de ofițer de poliție judiciară de care beneficiază recurentul-reclamant fiind exclusă în mod expres de la calculul salariului de bază.

În concluzie, unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să o facă, Înalta Curte constată că, așa cum s-a reținut, art. 22 alin. (3), cap. VIII, anexa V din Legea 153/2017 la cap. I lit. B) nr. crt. 4, nu poate fi interpretată decât în sensul că trimite și la nota aferentă tabelului, notă în care se arată în mod limitativ, categoriile de vechimi de care se poate ține cont la calcularea vechimii în funcție.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, nefondat.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 1064 din 22 octombrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2022.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-02-23
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1046/2022
Ședința publică din data de 23 februarie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistr
ÎCCJ 2021-10-07
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4498/2021
Ședința publică din data de 7 octombrie 2021 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel
ÎCCJ 2020-06-03
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2291/2020
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curtii de Apel- sectia a VIII a contencios administ
ÎCCJ 2024-10-24
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4795/2024
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a la data
ÎCCJ 2024-02-23
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1054/2024
Ședința publică din data de 23 februarie 2024 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea formulată, reclamanții A., B., C., D., E. în contradictoriu c
Sursă