Decizia nr. 2182/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație în anulare împotriva sentinței nr. 1612/2019 a Curții de Apel București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, cerere de chemare în judecată prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 5/C/02.08.2016 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația administrativă formulată de reclamanta împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/13.05.2016 și, pe cale de consecință, anularea acestuia cu repunerea părților în situația anterioară, prin anularea corecției financiare stabilite prin actele contestate și implicit a valorii creanței bugetare.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1612 din 24 aprilie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs reclamanta A. S.R.L. întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Hotărârea atacată cu contestație în anulare Prin decizia nr. 1140 din 25 februarie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017, s-a respins recursul declarat de recurenta - reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1612 din 24 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - Veche, ca nefondat.

Contestația în anulare Împotriva deciziei nr. 1140 din 25 februarie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017, recurenta - reclamantă A. S.R.L. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. În motivarea cererii, contestatoarea a apreciat că asupra motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de recurs nu s-a pronunțat, motivarea nu are nicio logică juridică cu motivul de casare invocat de recurentă. A arătat că, în decizia atacată, s-au reținut următoarele: "Înalta Curte apreciază ca instanța de fond in mod corect a constatat ca societatea nu a dovedit ca ar fi folosit in integralitate terenul achiziționat cu suprafața de 1010,8 mp in vederea realizării implementării proiectului Depozit frigorific peste, secție reambalare peste, birouri si utilități. Astfel, temeinic si legal s-a reținut ca recurenta nu a dovedit ca suprafața de 947,59 mp are legătura directa cu investiția aprobata si, raportând suprafața de 947,59 mp la prețul de piața, existent Ia momentul depunerii cereri de rambursare 1, respectiv 217,35 Ici/mp, a rezultat o valoare de 205.958,69 RON reprezentând plată necuvenită pentru acest teren". Însă acest motiv de casare, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. privea cu totul o altă chestiune asupra căreia instanța de recurs nu s-a pronunțat, respectiv recurenta nu a susținut că suprafața de 947,59 mp ar avea vreo legătura directa cu investiția aprobată, ci că această suprafață de 1.010,80 m.p. achiziționată prin contractul nr. x/03.06.2010 nu mai există din punct de vedere al identificării cadastrale, acesta transformându-se succesiv prin operațiuni de alipire și dezmembrare cu alte terenuri în noi parcele de teren care în final au fost dezmembrate în două loturi, identificate cu nr. cadastral xa și 52423, acesta fiind, în esență, motivul de casare asupra căruia instanța de recurs s-a pronunțat doar in mod formal, dar pe fond nu l-a analizat. Astfel, în susținerea acestui motiv de recurs, recurenta a arătat că: "în sentința recurată s-a reținut în mod greșit, contrar înscrisurilor depuse la dosar, că recurenta-reclamantă ar fi solicitat la rambursare valoarea totală de 2.001.133 RON reprezentând cval. terenuri, printre care și suprafața de 1.010,80 m.p. achiziționată prin contractul nr. x/03.06.2010 cu o valoare de achiziție de 380.280,15 RON, în mod greșit reținându-se că achiziția acestui teren ar fi fost solicitată integral la rambursare. Din total suprafața de 1.010,80 m.p. achiziționată prin contractul nr. x/03.06.2010, recurenta-reclamantă a solicitat la rambursare doar valoarea de piață a unei suprafețe de 63,21 m.p.care a fost alipită și face parte din numărul cadastral x, fiind încorporată suprafeței de 16.570 mp pe care a fost implementat proiectul." În aceste condiții, contestatoarea a susținut că instanța de recurs, ca să soluționeze acest motiv de casare, ar fi trebuit să verifice următoarele două aspecte: dacă este adevărat că o suprafețe de 63,21 m.p. din cei 1.010,80 m.p. achiziționați prin contractul nr. x/03.06.2010, a fost alipită și face parte din numărul cadastral x, fiind încorporată suprafeței de 16.570 mp pe care a fost implementat proiectul, așa cum a susținut recurenta; dacă este adevărat că s-a solicitat la rambursare valoarea de piață a terenului identificat cu nr. cadastral x in suprafață de 16.570 mp respectiv 10% din valoarea cheltuielilor eligibile ale proiectului iar documentul justificativ de solicitare a rambursării de către AM POP a contravalorii terenului identificat cu nr. cadastral x a fost Raportul de evaluare întocmit de S.C. B. S.A.. și toate actele de proprietate din care a rezultat prin operațiuni succesive de alipire și dezmembrare parcela identificată cu nr. cadastral x în suprafață de 16.570 m.p. pe care s-a implementat proiectul. Neverificând aceste aspecte, nici măcar incidental, modul de soluționare de către instanța de recurs a motivului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu are nicio legătură cu motivul de casare invocat de către contestatoarea-recurentă. Contestatoarea-recurentă a susținut, în esență că terenul care a făcut obiectul contractului de achiziție nr. x/2010 nu mai există din punct de vedere al identificării cadastrale, acesta transformându-se succesiv prin operațiuni de alipire și dezmembrare cu alte terenuri în noi parcele de teren care în final au fost dezmembrate în două loturi, identificate cu nr. cadastral x și x, iar instanța de recurs apreciază ca instanța de fond in mod corect a constatat ca societatea nu a dovedit ca ar fi folosit in integralitate terenul achiziționat cu suprafața de 1010,8 mp in vederea realizării implementării proiectului Depozit frigorific peste, secție reambalare peste, birouri si utilități - fără nicio legătură cu motivul de casare invocat de recurentă. Astfel, recurenta nu a susținut că societatea ar fi folosit in integralitate terenul achiziționat cu suprafața de 1010,8 mp in vederea realizării implementării proiectului Depozit frigorific peste, secție reambalare peste, birouri si utilități ci că acest teren nu mai există din punct de vedere al identificării cadastrale, acesta transformându-se succesiv prin operațiuni de alipire și dezmembrare cu alte terenuri în noi parcele de teren care în final au fost dezmembrate în două loturi, identificate cu nr. cadastral x și x. Pe parcela identificată cu nr. cadastral x în suprafață de 16.570 mp s-a implementat proiectul, iar în această parcelă a fost incorporată, prin operațiuni de alipire și dezmembrare succesive, o suprafață de 63,21 m.p. din cei 1.010,80 m.p. achiziționați prin contractul nr. x/03.06.2010. Contestatoarea nu a solicitat la rambursare valoarea terenului în suprafață de 1.010,80 mp. achiziționați prin contractul nr. x/03.06.2010 deoarece acest teren nici nu mai exista, la acea dată, din punct de vedere al identificării cadastrale, a solicitat de fapt suma de 2.001.133 RON, contravaloarea terenului identificat cu nr. cadastral x,3, pe care se implementează proiectul, justificând această valoare cu Raport de evaluare a valorii de piață întocmit de B. S.A. nr. 10051/02.09.2013 și documentele de achiziție și plată ale tuturor terenurilor care au stat la baza întocmirii suprafeței identificate cu nr. cadastral x. Ori acestea sunt aspecte total diferite.

Apărările formulate în cauză Intimatul Ministerul Finanțelor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare.

Procedura de soluționare a contestației în anulare În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a contestației în anulare și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de 503-508 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 și art. 201 alin. (1), (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. Prin rezoluția din data de 6 martie 2023, s-a fixat termen de judecată la data de 30 martie 2023, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți Înalta Curte analizând contestația în anulare, în raport cu motivele invocate și cu dispozițiile procedurale aplicabile, o va admite pentru considerentele în continuare arătate. Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare și nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greșite din cauza unor inadvertențe de ordin formal. Aceasta poate fi exercitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de art. 503 din C. proc. civ. Potrivit art. 503 alin. (2) C. proc. civ. " Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: (…) 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; (…)". Referitor la contestația în anulare de față, Înalta Curte constantă că, în cadrul recursului, contestatoarea a invocat, ca motiv de casare, faptul că în mod greșit ar fi reținut instanța de fond că a solicitat la rambursare contravaloarea terenului cuprins în contractul nr. x/03.06.2010 în suprafață de 1.010,80 m.p. În realitate, susținea recurenta, din totalul acestei suprafețe s-a solicitat la rambursare doar contravaloarea a 63,21 m.p. care au fost alipiți și care fac parte din numărul cadastral x pe care a fost implementat proiectul . În opinia recurentei, terenul achiziționat prin contractul nr. x/03.06.2010 nu mai există din punct de vedere al identificării cadastrale, acesta transformându-se succesiv prin operațiuni de alipire și dezmembrare cu alte terenuri în noi parcele de teren care, în final, au fost dezmembrate în două loturi, identificate cu nr. cadastral x și x. Or, se constată că acest motiv de recurs nu a fost analizat de instanța de recurs, fiind incident, în aceste condiții, motivul de anulare reglementat de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ. Față de aceste considerente, Înalta Curte va admite contestația în anulare, va anula Decizia nr. 1140/25.02.2022 și va proceda la rejudecarea recursului prin raportare la motivul de casare cu privire la care instanța de recurs a omis să se pronunțe. Pe fondul recursului, Înalta Curte constată că motivul invocat de contestatoarea-recurentă este nefondat. Prin motivul de recurs invocat, contestatoarea recurentă solicită să se facă o reevaluare a probatoriului administrat în cauză, tinzând la stabilirea unei situații de fapt diferite de cea reținută de instanța de fond, în sensul că cererea sa de rambursare nu ar fi privit terenul ce a făcut obiectul contractului nr. x/03.06.2010, ci terenul cu numărul cadastral x, pe care s-a implementat proiectul, și în cadrul căruia se regăsesc 63,21 m.p. din terenul ce a făcut obiectul contractului nr. x/2010. Or, o astfel de critică nu poate fi primită în recurs, aceasta neîncadrându-se în cazurile de casare prevăzute limitativ de art. 488 din C. proc. civ. Prima instanță a reținut, prin raportare la probatoriul administrat în cauză -înscrisuri și expertiza contabilă, că reclamanta a solicitat la rambursare contravaloarea integrală a cheltuielilor de achiziție a terenului în valoare de 1010, 8 m.p. care a fost cumpărat prin contractul de vânzare - cumpărare nr. x/03.06.2010. Situația de fapt nu a fost stabilită în mod arbitrar de prima instanță, ci aceasta a avut în vedere probe precise la care s-a raportat în mod explicit, probe care susțin soluția pronunțată. Se constată, astfel, că în cadrul cererii de rambursare nr. x contestatoarea recurentă a indicat în mod explicit terenul în suprafață de 1010.80 m.p., achiziționat prin contractul nr. x/03.06.2010, solicitând rambursarea contravalorii acestuia, respectiv 380.280,15 RON, fapt confirmat și de expertiza contabilă. Faptul că terenul care a făcut obiectul contractului nr. x/03.06.2010 nu mai există din punct de vedere al identificării cadastrale, acesta transformându-se succesiv prin operațiuni de alipire și dezmembrare cu alte terenuri în noi parcele de teren care, în final, au fost dezmembrate în două loturi, identificate cu nr. cadastral x și x, nu exclude cele reținute de instanța de fond, respectiv faptul că obiectul cererii de rambursare nr. x îl constituie, între altele, contravaloarea terenului în suprafață de 1010,8 m.p. achiziționat prin contractul menționat mai sus. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 508 alin. (3) din C. proc. civ., va admite contestația în anulare formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1140 din 25 februarie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017, va anula decizia nr. 1140 din 25 februarie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017 și, în rejudecare, va respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1612 din 24 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal-veche, ca nefondat.