ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1073/2024

Ședința publică din data de 23 februarie 2024

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018, reclamanta A. S.A. (fostă A. - RA) în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat anularea Deciziei nr. 54/P/11.07.2018 și, pe cale de consecință, a măsurilor 1 și 3 din Dispoziția obligatorie nr. 260666/6004/13.03.2018 privind obligațiile suplimentare stabilite de inspecția economico-financiară efectuată la RATB, cuprinse în Raportul de inspecție economico-financiară nr. 5013/13.03.2018 și anexele aferente.

Prin sentința civilă nr. 408 pronunțată la data de 28 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea, ca nefondată.

Împotriva sentinței nr. 408 din 28 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta A. S.A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate, și în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Prin Decizia nr. 3618 din 17 iunie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității și a respins, ca tardiv, recursul declarat de recurenta-reclamantă A.-S.A. împotriva sentinței civile nr. 408 din 28 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei decizii A. S.A. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

În motivare se arată că hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost rezultatul unei erori materiale, în sensul că instanța de recurs nu a observat faptul că, în realitate, recursul a fost transmis de A. S.A. la data de 28.12.2020.

Mijloacele de comunicare a recursului au fost atât faxul cât si poșta electronică și acestea se regăsesc la filele x (transmiterea prin fax) și 61 (transmiterea prin intermediul poștei electronice).

Se mai arată că recursul a fost transmis prin intermediul fax-ului, la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în data de 28.12.2020, la ora 15:15.

Aceste detalii reies din fila x al dosarului de recurs, în care apar următoarele detalii:

- data și ora de trimitere: 28/12/2020, ora 15:11;

- data și ora de primire: 28/12/2020 ora 15:15;

- destinatarul transmisiunii: numărul de fax 021.319.51.76 (numărul de fax al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal (depunem anexat extras de pe portalul instanțelor de judecată - portalul Curții de Apel București rubrica "Contact");

- durata transmiterii mesajului: 3 minute, 40 secunde;

- numărul de pagini transmise: 8;

- rezultatul transmiterii: OK, STANDARD.

Ulterior, tot la data de 28.12.2020, aceeași cerere de recurs a fost transmisă prin intermediul poștei electronice, în format de fișier .pdf (fișier scanat).

Conform dovezii de transmitere prin intermediul poștei electronice, detaliile acestei comunicări sunt următoarele:

- subiectul mesajului: Recurs dosar x/2018;

- data transmiterii: luni, 28 decembrie, ora 3:21 pm (15.21);

- destinatarul transmiterii: x@x.ro, adică adresa (căsuța) de poștă electronică a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal (în acest sens, același extras de pe portalul instanțelor de judecată - Curtea de Apel București);

- fișier atașat: recurs dosar x (381 kb).

Se mai arată că aceste înscrisuri au fost depuse la dosarul de recurs, la termenul din data de 17.06.2022, de către reprezentantul A. S.A., chiar în momentul în care instanța de recurs a pus în discuție tardivitatea formulării recursului.

Din aceste informații, existente la dosarul de recurs, reiese cu claritate faptul că recursul a fost formulat și motivat de A. S.A. la data de 28 decembrie 2020, iar nu la data de 29 decembrie 2020, astfel cum în mod eronat a reținut instanța de recurs.

Hotărârea instanței de fond a fost comunicată la A. S.A. în data de 11.12.2020.

Conform Legii nr. 554/2004, termenul de formulare a recursului este de 15 zile de la comunicarea hotărârii. Aceasta înseamnă că ultima zi în care A. S.A. avea posibilitatea să formuleze recurs era 26 decembrie 2020. Atât că ziua de 26 decembrie 2020 a căzut într-o zi de sâmbătă (fiind totodată sărbătoare legală, respectiv a doua zi de Crăciun).

În mod firesc, ziua de 27 decembrie 2020 e duminică, adică tot o zi nelucrătoare.

Prin urmare, ultima zi a termenului de recurs a fost ziua de 28 decembrie 2020, prima zi lucrătoare care urmează zilelor libere/nelucrătoare (art. 181 alin. (2) C. proc. civ.).

Față de faptul că s-au depus două dovezi din care reiese faptul că recursul a fost formulat și depus în data de 28.12.2020, contestatoarea apreciază că doar o eroare umană ce s-a petrecut la Curtea de Apel - Registratura secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal a putut face ca recursul să fie înregistrat în data de 29 decembrie 2020, adică cu o zi întârziere față de data de depunere și împotriva reglementărilor explicite în această materie.

Se apreciază că în prezenta cauză instanța de recurs nu a observat faptul că A. S.A. a depus la dosarul cauzei dovezi suficiente, pertinente și convingătoare, din care reiese faptul că cererea de recurs a fost formulată și depusă în termen.

Analizând contestația în anulare în raport cu probele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Conform dispozițiilor art. 503 din C. proc. civ.:

"(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare, atunci când contestatorul nu a fost legal citat nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

3.instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4.instanta de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

(3) Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs."

Deci, pentru a promova contestație în anulare se cere, pe o parte, ca hotărârea care se contestă să fie definitivă, iar, pe de altă parte, se cere ca motivul pe care se sprijină această cale de atac să nu fi putut fi invocat pe căile ordinare de atac.

Prevederile art. 503 alin. (2) C. proc. civ. se referă exclusiv la contestația în anulare specială. Se reține așadar că pe calea contestației în anulare se tinde la anularea unei hotărâri definitive nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru o serie de motive expres și limitativ prevăzute de lege (necompetența, încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței, nepronunțarea asupra unuia dintre apelurile declarate în cauză).

Greșeala materială trebuie să fie una evidentă, săvârșită de instanță urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante, determinante în soluția pronunțată de instanța a cărei hotărâre este atacată, textul de lege se referă la erori materiale evidente în legătură cu aspecte formale ale judecății procesului, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau ca insuficient timbrat, deși la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen sau că a fost legal timbrat, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.

Verificând data la care a fost formulat recursul, Înalta Curte constată că acesta a fost declarat în termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004:

"Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința atacată a fost comunicată la data de 11.12.2020, iar recursul a fost înregistrat la data de 28.12.2020, prin fax și email, așadar în termenul legal de 15 zile prevăzut de textul legal sus citat.

În cauză, prin probatoriul administrat, a rezultat că recursul a fost depus în termenul legal, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv la data de 28.12.2020.

Exercițiul legal al contestației în anulare, cale extraordinară de atac, este condiționat de invocarea unor motive de fapt care să se circumscrie în mod riguros celor limitativ prevăzute de art. 503 alin. (1) și respectiv art. 503 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile expres prevăzute pentru a fi admisă contestația în anulare.

Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 503 C. proc. civ., Înalta Curte va admite contestația în anulare și va anula decizia contestată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare formulată de contestatoarea A. S.A. împotriva Deciziei nr. 3618/2022 din 17 iunie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2018.

Anulează decizia contestată și fixează termen pentru soluționarea recursului la data de 14 iunie 2024, cu citarea părților.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 23 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.