ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3618/2022

Ședința publică din data de 17 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018, reclamanta A. S.A. (fostă B. – RA) în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat anularea Deciziei nr. 54/P/11.07.2018 și pe cale de consecință a măsurilor 1 și 3 din Dispoziția obligatorie nr. x/13.03.2018 privind obligațiile suplimentare stabilite de inspecția economico-financiară efectuată la RATB, cuprinse în Raportul de inspecție economico-financiară nr. 5013/13.03.2018 și anexele aferente.

Prin sentința civilă nr. 408 pronunțată la data de 28 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca nefondată.

Împotriva sentinței nr. 408 pronunțată la data de 28 octombrie 2020, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta A. S.A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate, și în rejudecare, solicită admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În cauză intimatul-pârât Ministerul Finanțelor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția tardivității formulării cererii de recurs invocată din oficiu, astfel cum prevăd dispozițiile art. 248 alin. (1), aplicabil în virtutea normei de trimitere de la art. 494 din C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este tardiv formulat.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: "Hotărârea pronunțată în prima instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)"

În ceea ce privește recursul formulat de recurenta reclamantă, se constată că sentința atacată a fost comunicată acesteia la sediul social precizat în cererea de chemare în judecată, la data de 11 decembrie 2020, așa cum rezultă din dovada de înmânare aflată la dosar fond, iar recursul a fost formulat la data de recurs la data de 29 decembrie 2020 așa cum rezultă din mențiunea aplicată pe cererea de recurs de funcționarul însărcinat cu primirea actelor.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

Astfel, în raport cu data comunicării sentinței recurate – 11 decembrie 2020, termenul de declarare a recursului se împlinea la data de 27 decembrie 2020 (duminica), zi care conform art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. nu intră în calcul, astfel că ultima zi de formulare a recursului era data de 28 decembrie 2020.

Cum recursul a fost formulat la data de 29 decembrie 2020, rezultă că acest act procedural a fost declarat și motivat cu nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termen care s-a împlinit pentru recurenta reclamantă la data de 28 decembrie 2020.

De asemenea, se reține că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen de către recurenta reclamantă, potrivit dispozițiilor art. 186 C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere că termenul de 15 zile de la comunicare era împlinit la data declarării recursului (29 decembrie 2020), în temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta reclamantă A. S.A. ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității declarării recursului invocată din oficiu.

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 408 din 28 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2022.