ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4377/2022

Ședința publică din data de 4 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 18.05.2020 sub dosar nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară anularea în totalitate a rezoluției nr. 1098/A/2020 din 26.03.2020 și aprobată de inspectorul-șef la data de 29.04.2020.

Prin sentința civilă nr. 906/2021 din data de 10 iunie 2021 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată și precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 906/2021 din data de 10 iunie 2021 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a formulat cerere de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În esență, a considerat că motivarea instanței de fond este nelegală și netemeinică și nu ține cont de normele legale aplicabile speței, prezentând următoarele argumente:

Instanța de fond a exagerat cu argumente în sensul că reclamantul a transmis solicitarea la o adresă de e-mail greșită. Apreciază că acest aspect nu are relevantă atâta timp cât instanța de fond nu a analizat faptul că la momentul sesizării Inspecției Judiciare Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea a cunoscut faptul că a solicitat relații despre plângerea penală, acesta cunoscând și faptul că pe rolul acestuia se află înregistrată plângerea sa penală.

Conform procesului-verbal din 26.03.2020, întocmit de domnul inspector judiciar procuror B., document aflat la dosarul cauzei se face dovada faptului că la data de 26.03.2020 Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea a luat act de solicitarea sa formulată în sensul de a i se comunica stadiul dosarului penal nr. x/2019 la care s-a făcut referire în informarea nr. x/2020.

Conform celor mai sus prezentate recurentul a apreciat că la momentul solicitării de a fi informat cu privire la stadiul soluționării dosarului penal Parchetul de pe Lângă Judecătoria Rm. Vâlcea avea cunoștință despre solicitarea sa, și totodată avea cunoștință și despre faptul că dosarul nr. x/2019. aflat sub supravegherea procurorului C. se află înregistrat pe rolul structurii de Parchet menționat, astfel în mod intenționat structura de Parchel, respectiv procurorul C. a refuzat categoric să îl informeze cu privire la stadiul soluționării dosarul penal.

Din informarea adresată Inspecției Judiciare nr. x/2020 reiese faptul că plângerea penală din 18.08.2019 a fost înregistrată în două dosare, respectiv dosarul penal nr. x DIN 03.09.2019, și dosarul nr. x/2019, cu mențiunea că am fost audiat de două ori în același dosar astfel: o dată la data de 03.09.2019 și o dată la data de 03.03.2020, nefiind pronunțată nici o soluție de către procurorul care răspunde de soluționarea dosarului. Procurorul nu are scuze, deoarece acesta a cunoscut faptul că a solicitat să fie informat despre stadiul soluționării plângerii. indiferent unde a depus plângerea sau solicitarea privind stadiul dosarului (la poliția judiciară sau la Parchet), nu are relevanță atâta timp cât poliția judiciară este obligată să colaboreze, respectiv să informeze structurile de Parchet despre plângerile penale primite, iar procurorul dispune asupra poliției judiciare cu privire la modul de soluționare a plângerilor penale conform legii.

Interpretarea dată de instanța de fond că este vinovat că a trimis la altă adresă plângerea penală și solicitarea de a fi informat cu privire la stadiul soluționării plângerii nu poate să stea în picioare atâta timp cât procurorul a luat cunoștință de la inspectorul judiciar despre faptul că a solicitat să fie informat despre plângere, iar acesta dând dovadă de rea credință nu vrea să răspundă Ia solicitare.

Instanța de fond în considerentele sentinței civile nr. 874 se contrazice astfel:

La pag. 4 a făcut referire la faptul că la momentul solicitării sale de a fi informat cu privire la stadiul plângerii penale din 18.08.2019 aceasta era înregistrată pe rolul Parchetului de pe langă Judecătoria Râmnicu Vâlcea cu nr. x/P/2019.

La pagina 5 instanța de fond face o altă apreciere care contravine primei aprecieri, astfel:

"In acest sens, instanța are în vedere inclusive adresele nr. x/2020 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea și nr. 1218/11/2020 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, din al căror conținut reiese faptul că, fiind verificate adresele de corespondență electronic (p_rm_vilcea@mpublic. ro, pt_x@x.ro), nu a reieșit transmiterea prin e-mail a plângerii sau solicitării pretinse de către partea reclamantă.

Or, "nefiind înregistrate la autoritatea judiciară în discuție," nu se poate imputa procurorilor din cadrul acestora săvârșirea vreunei abateri judiciare, întrucât aceștia nu aveau obligația de a analiza ceea ce nu i-a învestit în mod real"

Raportat la cele mai sus prezentate este evident că instanța de fond se află în eroare, deoarece atâta timp cât se face dovada faptului că pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea, se află înregistrată plângerea penală conform informării nr. x/2020 înaintată către Inspecția Judiciara de către primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea, chiar dacă a sosit la Parchet de la Politia judiciară, document aflat la dosarul cauzei, procurorului i se poate imputa faptul că nu a soluționat plângerea cu celeritate, deoarece mă repet politia judiciară se află în subordinea sa răspunderea fiind în totalitate a acestuia.

Celelalte aspecte referitoare la adresa de e-mail corectă a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea nu au relevanță, atâta timp cât inclusiv Inspecția Judiciara a invocat prin înâmpinare faptul că la momentul solicitării adresate structurilor de Parchet plângerea penală era înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară nu a formulat întâmpinare în cauză.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 11 februarie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 04 octombrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, de apărările formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în materie, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Cu privire la situația de fapt, Înalta Curte reține sumar că prin rezoluția emisă de intimata-pârâta Inspecția Judiciară – Direcția de inspecție judiciară pentru procurori sub nr. x/2020 în nr. lucrare 20 – 795 (26.03.2020) s-a dispus clasarea sesizării formulate de recurentul-reclamant A. împotriva procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea cu privire la săvârșirea abaterii disciplinare prev. de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.

Această soluție s-a adoptat în urma situației prezentate prin plângerea formulată de către recurentul-reclamant către Inspecția Judiciară, prin care s-a adus la cunoștință acestei instituții că, nu i s-a răspuns de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea la o plângere penală formulată de recurnetul-pârât și transmisă pe email.

În urma verificărilor efectuate de către inspectorul judiciar desemnat cu soluționarea plângerii formulate pe cale administrativă de către recurent, s-a ajuns la concluzia că petentul A. în intenția de formula o plângere penală, a transmis la data de 14.08.2019 o comunicare electronică de timp e-mail către adresa pt_x@x.ro, iar la data de 18.10.2019 a revenit la aceeași adresă electronică cu o solicitare de comunicare a stadiului de soluționare a plângerii sale anterioare. .

În condițiile arătate mai sus, Înalta Curte urmărind criticile formulate de către recurentul-reclamant împotriva sentinței recurate, apreciază că acestea sunt nefondate, instanța de fond pronunțând o hotărâre temeinică și legală a cărei reformare pe calea judiciară a recursului nu este necesară.

În concret, în acord cu opinia instanței de fond, Înalta Curte apreciază că starea litigioasă dintre părți este rezultatul unei greșite înțelegeri din partea recurentului-reclamant cu privire la comunicarea actelor de procedură și a modalității în care un petent investește un parchet cu o plângere penală.

În speță se confirmă din întreg materialul probator că adresa de email, utilizată de către recurentul-reclamant în vederea investirii Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea cu o plângere penală a fost una greșită. Astfel, în loc ca denunțătorul A. să utilizeze pentru investirea parchetului adresa oficială de email a Parchetului d.p.l Judecătoria Râmnicu Vâlcea, respectiv pj_rm_x@x.ro și pt_x@x.ro, acesta a utilizat o adresă de email luată de pe un site neoficial de informare publică, respectiv pt_x@x.ro.

Înalta Curte subliniază că deși eroarea de o literă din cuprinsul emailu-lui utilizat de recurentul-pârât poate părea mică din punct de vedere ortografic, prin raportare la algoritmii utilizați în domeniul IT pentru realizarea unei adrese de email, această eroare este suficientă ca scopul urmărit de petent, respectiv sesizarea urgentă a unei instituții de anchetă penală să fie total deturnat, iar documentul (cererea) conținută să nu ajungă niciodată al destinatarul urmărit.

În fapt, acest lucru petrecându-se cu cele două sesizări făcute de recurentul-reclamant pentru care a utilizat în vederea comunicării o adresă de email eronată.

În aceste condiții, instanța de recurs, în acord cu concluzia instanței de fond, apreciază că în speță nu poate fi identificată o culpă în sarcina procurorilor din cadrul Parchetului d.p.l. Judecătoria Râmnicu Sărat și astfel nu se poate identifica existența abaterii prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 întrucât recurentul-reclamant nu a transmis mesajele electronice prin e-mail la adresa corectă de corespondență electronică utilizată de unitatea de Parchet în discuție, ci la o adresă electronică fără legătură cu activitatea acelei unități de Parchet.

Acest aspect este confirmat fără putință de tăgadă de către înscrisurile existente la dosarul de fond, respectiv adresele nr. x/2020 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea și nr. x/2020 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, din al căror conținut reiese faptul că, fiind verificate adresele de corespondență electronică (pj_rm_x@x.ro, pt_x@x.ro), nu a reieșit transmiterea prin e-mail a plângerii sau solicitării pretinse de către partea reclamantă.

Prin raportare la criticile recurentului-reclamant, conform cărora procurorii din cadrul Parchetului d.p.l. Judecătoria Râmnicu Vâlcea aveau cunoștință de existența celor două sesizări, și cu privire la această critică, Înalta Curte constată că instanța de fond a răspuns punctual arătând în mod just recurentului-reclamant că plângerea la care face referire acesta și prin prisma căreia susține că Parchetul d.p.l. Judecătoria Râmnicu Vâlcea avea cunoștință despre sesizările sale anterioare nu a fost adresată acestei instituții, ci Poliției Române.

În condițiile în care o altă instituție cu competență în materia urmăririi penale, în speță Poliția Română a fost investită cu o plângere penală, în urma căreia s-au demarat deja proceduri judiciare specifice, nu poate atrage o culpă în sarcina procurorilor din cadrul Parchetului d.p.l. Judecătoria Râmnicu Sărat în măsura în care această instituție nu a fost sesizată cu această plângere, emailurile transmise de recurent către această instituție fiind făcute pe o adresă de email greșită.

Așadar, în speță, față de toate aspectele evidențiate mai sus, Curtea apreciază că instanța de fond a reținut în mod corect că inspectorul judiciar a analizat materialul documentar disponibil, raportându-se la conținutul petiției formulate de reclamant dar și la verificarea directă asupra datelor furnizate de unitățile de Parchet solicitate, considerente pentru care rezoluția nr. 1098/A/2020 din 26.03.2020 reprezintă un act administrativ temeinic și legal.

Așa fiind, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 874 din data de 1 octombrie 2020 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2022.