ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4375/2022

Ședința publică din data de 4 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 31.12.2019, sub nr. x/2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, a formulat contestație împotriva Rezoluției nr. C19-4146 din data de 10.12.2019 formulată de Inspectorul Șef al Inspecției Judiciare și a rezoluției prin care s-a dispus clasarea sesizării nr. 19-4018 înregistrată la Inspecția Judiciară - Direcția de inspecție pentru procurori.

Prin sentința civilă nr. 689 din data de 3 august 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 689 din data de 3 august 2020 a Curții de Apel Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, și în rejudecare să se admită cererea sa de chemare în judecată.

În motivarea cererii de recurs, reclamantul a prezentat situația de fapt care a condus la starea litigioasă dintre părți și a reiterat motivele pe care și-a întemeiat cererea de chemare în judecată. Acesta a subliniat că atât instanța de fond cât și Inspecția Judiciară nu au analizat temeinic modalitatea în care procurorii s-au desesizat de cele două plângeri. Curtea de Apel București arătând în mod eronat în motivarea respingerii contestației că, procurorii ar fi avut tot dreptul să solicite completarea plângerilor în temeiul prevederilor art. 289 C. proc. civ. penală.

În drept, recurentul-reclamant nu a indicat vreunul din motivele de casare prevăzut de art. 488 C. proc. civ. în susținerea cererii sale.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicit pe cale de excepție să se respingă recursul ca fiind nul, iar pe fond să respingă recursul ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs invocată prin întâmpinare de către intimata-pârâtă Inspecția Judiciară, urmează a o admite pentru considerentele următoare:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În speță, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de prima instanță, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii. În critica sentinței recurate, reclamantul a precizat că instanța de fond a interpretat greșit în motivarea sentinței că procurorii au avut tot dreptul să solicite completarea plângerrilor în temeiul prevederilor art. 289 C. proc. civ. penală, fără a prezenta un alt raționament juridic, în contra argumentației oferite de către instanța de fond, care să fie supus controlului din partea instanței de recurs.

Înalta Curte apreciază că această critică nu se circumscrie niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Fără să combată în vreun fel raționamentul instanței de fond și să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul-reclamant A. s-a limitat, în susținerea cererii de recurs la prezentarea situației de fapt și la reluarea apărărilor exprimate în fața instanței de fond.

Or, această conduită procesuală urmărește o rejudecare a cauzei din partea instanței de recurs în temeiul argumentelor deja analizate de către instanța de fond.

Reiterarea apărărilor exprimate deja în fața instanței de fond, nu pot fi supuse analizei instanței de recurs, în măsura în care această instanță are competența de analiză doar cu privire la elemente de nelegalitate ale sentinței instanței de fond.

În cauză, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că cererea de recurs reprezintă în concret intenția reclamantului de a i se rejudeca cauza într-o cale extraordinară de atac, deoarece soluția instanței de fond îl nemulțumește, însă fără a invoca efectiv critici care să se circumscrie motivelor de casare.

În consecință, reținând că nu este posibilă o încadrare a conținutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac pentru nemotivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 689 din data de 3 august 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru nemotivare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2022.