ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1140/2022

Ședința publică din data de 25 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, cerere de chemare în judecată prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 5/C/02.08.2016 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația administrativă formulată de reclamanta împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/13.05.2016 și, pe cale de consecință, anularea acestuia cu repunerea părților în situația anterioară, prin anularea corecției financiare stabilite prin actele contestate și implicit a valorii creanței bugetare.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1612 din 24 aprilie 2019, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

După prezentarea situației de fapt, în motivarea recursului se arată că în mod neîntemeiat instanța de fond a considerat cheltuiala cu achiziția de teren ca fiind neeligibilă, fiind întrunite cerințele cumulative prevăzute la art. 3 și art. 7 din H.G. nr. 442/2009.

Achiziția terenului identificat cu nr. cadastral x în suprafață de 16.570 mp pe care a fost implementat proiectul a fost în conformitate cu prevederile contractului de finanțare și a existat o legătură directă între achiziționarea terenurilor care au fost alipite și dezmembrate, rezultând în final parcela în suprafață de 16.570 mp pe care a fost implementat proiectul și obiectivele proiectului cofinanțat.

În sentința recurată s-a reținut în mod greșit, contrar înscrisurilor depuse la dosar, că s-ar fi solicitat la rambursare valoarea totală de 2.001.133 RON, reprezentând contravaloare terenuri, printre care și suprafața de 1.010,80 mp. achiziționată prin contractul nr. x/03.06.2010, cu o valoare de achiziție de 380.280,15 RON.

Din totalul suprafeței de 1.010,80 mp., achiziționată prin contractul nr. x/03.06.2010, s-a solicitat la rambursare doar valoarea de piață a unei suprafețe de 63,21 mp., care a fost alipită și face parte din numărul cadastral x, fiind încorporată suprafeței de 16.570 mp pe care a fost implementat proiectul.

Susținerile din considerentele sentinței recurate conform cărora reclamanta ar fi solicitat în mod nelegal la rambursare toată cheltuiala cu achiziția terenului în suprafață de 1.011 mp, cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. x/2010, deși din această suprafață doar 63,21 mp. ar face parte din suprafața de teren pe care s-a implementat proiectul, sunt eronate și contrazise de înscrisurile depuse în probatoriu la instanța de fond.

În opinia recurentei, terenul care a făcut obiectul contractului de achiziție nr. x/2010 nu mai există din punct de vedere al identificării cadastrale, acesta transformându-se succesiv prin operațiuni de alipire și dezmembrare cu alte terenuri în noi parcele de teren care în final au fost dezmembrate în două loturi, identificate cu nr. cadastral x și y.

De asemenea, în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu ar fi îndeplinite cerințele prevăzute de art. 7 din H.G. nr. 449/2009.

Astfel, recurenta precizează că în cererea de finanțare trimisă AM POP, a fost menționat faptul că proiectul se implementează pe un teren identificat cu nr. cadastral x, în suprafață de 16570 mp, având atașate documente privind achizițiile, alipirile și dezlipirile de terenuri, necesare formării suprafeței de 16570 mp și pentru care societatea a plătit o sumă totală de 1.036.287,80 euro, la un preț mediu de achiziție de 62,54 euro/mp, echivalentul a 4.170.463,16 RON, în acest sens fiind atașate documentele justificative cererii de finanțare si cererii de rambursare a cheltuielilor, conform condițiilor Ghidului solicitantului și a celor cuprinse în contractul de finanțare.

Chiar dacă printre documentele care au stat la baza achiziției tuturor terenurilor care au stat la baza întocmirii nr. cadastral x, în mod firesc a fost atașat și contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. x/2010 pentru terenul în cauză în suprafață de 1.011 mp, acest fapt nu înseamnă că s-ar fi solicitat la rambursare valoarea eligibilă din întregul cost de achiziție al acestui teren de 1.011 mp, așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond.

În altă ordine de idei, recurenta susține că în mod temeinic instanța de fond a înlăturat concluziile Raportului de expertiză contabilă judiciară în care expertul contabil afirma că terenul de 1.010,80 mp ar fi fost inclus în suprafața de 16.570 mp, identificată cu numărul cadastral x pe care s-a implementat proiectul, arătând instanța de fond în mod corect că, pe de o parte, concluzia expertului contabil excede obiectivului stabilit de instanță și, pe de altă parte, este infirmată de probele administrate în cauză.

În susținerea recursului sunt indicate și redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Intimatul Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", Înalta Curte constată că din actele și lucrările dosarului rezultă că recurenta a încheiat Contractul de finanțare nerambursabilă nr. 55/11.12.2013 în cadrul POP "Programul Operațional pentru Pescuit" 2007-2013 pentru proiectul "Depozit frigorific pește, secție reambalare pește, birouri și utilități" cu un buget total de 29.563.882,32 RON.

Suspiciunea de neregulă a avut la bază constatările menționate în "Raportul de verificare la fața locului nr. x/13.01.2014" întocmit de către Autoritatea de Certificare și Plată, reținându-se încălcarea prevederilor art. 22 din Hotărârea Guvernului nr. 442/2009, privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanțate din Fondul European pentru Pescuit prin Programul Operațional pentru Pescuit 2007 - 2013, cu modificările și completările ulterioare.

Autoritatea de Certificare și Plată a propus "amânarea la certificare a sumei de 380.280,15 RON, care reprezintă contravaloarea solicitată la rambursare a terenului achiziționat în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. x/03.06.2010.

Urmare a verificărilor efectuate, echipa de control a constatat faptul că beneficiarul, în cadrul Cererii de rambursare 1 cu nr. x/17.12.2013 a solicitat la rambursare valoarea totală de 2.001.133 RON, reprezentând contravaloare terenuri, valoare pentru care au fost identificate în anexa la cererea de rambursare, distinct și nominal un număr de 10 contracte de vânzare - cumpărare/achiziție terenuri, printre care și contractul nr. x/03.06.2010, pentru achiziționarea unui teren în suprafață de 1010, 8 mp, cu o valoare de 380. 280,15 RON, solicitată integral la rambursare.

S-a reținut că, având în vedere documentele cadastrale puse la dispoziție de beneficiarul proiectului, s-a reținut că deși a fost solicitată la rambursare contravaloarea unui termen de 1010, 8 mp, cu o valoare de achiziție de 380. 280,15 RON, în scopul investiției nu a fost folosită întreaga suprafață a terenului, ci doar o parte a acesteia.

Echipa de control a apreciat că terenul care face obiectul contractului nr. x/03.06.2010 nu respectă condițiile de eligibilitate prevăzute la art. 3 lit. c) din H.G. nr. 442/2009 (să fie în conformitate cu prevederile deciziei de finanțare sau ale contractului de finanțare) coroborat cu art. 7 lit. a) din H.G. nr. 442/2009(trebuie să existe o legătură directă între achiziționarea de terenuri și obiectivele operațiunii/proiectului confinanțate/confinanțat).

În consecință, echipa de control a constatat că pentru suprafața de 947,59 m.p. (1.010,80 m.p. - 63,21 m.p.) contravaloarea acesteia a fost rambursată în mod nejustificat, deoarece acesta suprafață nu are o legătură directă cu investiția aprobată.

Raportând suprafața de 947,59 m.p. la prețul de piață la momentul depunerii cererii de rambursare 1, respectiv 217,35 RON/m.p., a rezultat o valoare de 205.958,69 RON, reprezentând plată necuvenită pentru acest teren.

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/13.05.2016, s-a constatat că valoarea de 205.958,69 RON, aferentă suprafeței de 947,59 m.p., decontată dar neutilizată în cadrul proiectului "Depozit frigorific pește, secție reambalare pește, birouri și utilități" din terenul în suprafață de 1.010,80 m.p., este considerată neeligibilă.

Recurenta-reclamantă a formulat contestație înregistrată la Biroul de soluționare a plângerilor și a contestațiilor cu nr. x/21.06.2016, împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x/13.05.2016 emis de Direcția Generală de Inspecție Economică - Financiară din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.

Prin Decizia nr. 5/C/02.08.2016 a fost respinsă ca neîntemeiată contestația administrativă formulată de recurenta-reclamantă împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/13.05.2016.

Instanța de fond, analizând înscrisurile și normele legale aplicabile, a apreciat faptul că suma solicitată la rambursare se încadrează de principiu în limita superioară a plafonului de 10% din valoarea totală a cheltuielilor eligibile aprobate pentru acest proiect.

Astfel, s-a reținut aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 3 din H.G. nr. 442/2009, privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanțate din Fondul European pentru Pescuit prin Programul Operațional pentru Pescuit 2007 - 2013, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, s-a avut în vedere faptul că art. 7 din același act normativ stabilește că eligibilitatea cheltuielii este analizată și din perspectiva unor condiții specifice.

Prin urmare, Înalta Curte constată că este necesar să existe o legătură directă între achiziționarea de terenuri și obiectivele operațiunii/proiectului cofinantate și, totodată, să existe o certificare din partea unui evaluator independent autorizat cu privire la prețul/costul de achiziție al terenului în sensul că acesta nu depășește valoarea de piață.

De asemenea, este necesar ca partea din suma totală a cheltuielilor legate de operațiune/proiect, reprezentată de achiziționarea terenului, nu trebuie să depășească 10% din valoarea totală a cheltuielilor eligibile aferente operațiunii.

Înalta Curte apreciază că instanța de fond în mod corect a constatat că societatea nu a dovedit că ar fi folosit în integralitate terenul achiziționat cu suprafața de 1010,8 mp în vederea realizării implementării proiectului Depozit frigorific pește, secție reambalare pește, birouri și utilități.

Astfel, temeinic și legal s-a reținut că recurenta nu a dovedit că suprafața de 947,59 mp are legătură directă cu investiția aprobată și, raportând suprafața de 947,59 mp la prețul de piață, existent la momentul depunerii cereri de rambursare 1, respectiv 217,35 RON/mp, a rezultat o valoare de 205.958,69 RON reprezentând plată necuvenită pentru acest teren.

Prin urmare, instanța de fond a constatat că modalitatea aleasă de recurentă de a nu se conforma dispozițiilor legale incidente constituie o neregulă așa cum aceasta este definită la art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1612 din 24 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - Veche, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 februarie 2022.