ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 581/2023

Ședința publică din data de 14 martie 2023

Asupra căii de atac formulate, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

În drept, au fost invocate prevederile art. 192, art. 194 și următoarele din C. proc. civ., art. 1.164, art. 1.170, art. 1.270, art. 1.272, art. 1.350, art. 1.516, art. 1.530 - 1.535, art. 1.547 - 1.548 din C. civ. și dispozițiile Contractelor de acces pe infrastructură feroviară nr. 284/08.12.2017 și nr. 148/07.12.2018.

Prin sențința civilă nr. 2352 din 25 noiembrie 2020 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă s-a admis cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma totală de 313.137,03 RON reprezentând penalități de întârziere la plata facturilor fiscale TUI și Non TUI, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.

Totodată, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 15.036,19 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 983 din 14 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă s-a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "CFR - Călători SA" S.A.

Sub un prim aspect, s-a invocat aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2.551, 2.553 și 2.554 C. civ., arătându-se că legea nu diferențiază tipul zilelor ca fiind calendaristice sau lucratoare dar și că modul de calcul al termenelor este reglementat indiferent de natura sau izvorul acestora.

Recurenta a învederat că noțiunea de zile calendaristice semnifică zile din calendar și este opusă noțiunii de zile lucrătoare, nu celei de zile libere, astfel că, termenul pe zile se calculează conform art. 2.553 C. civ., pe zile libere.

În consecință, în mod întemeiat a fost refuzată la plată suma de 48.505,78 RON, fiind restituite facturile, cu solicitarea ca, la efectuarea calculului penalităților de intarziere să fie respectate atât art. 5.2 și 5.4 din contractele de acces pe infrastructură nr. x/08.12.2017 și x/07.12.2018, cât și dispozițiile art. 2.553 și 2.554 C. civ.

În lipsa unei clauze contractuale derogatorii de la modalitatea de calcul stabilită de lege, luarea în calculul termenului de plată a zilei în care a fost primită factura, respectiv a zilei în care s-a împlinit termenul, contravine atât art. 2.553 alin. (1) C. civ., cât și voinței părților, pârâta, în calitate de debitor, nemaiavând un termen de plată de 30 de zile, ci de 28 de zile.

Concluzionând, recurenta a arătat că instanța de apel, în mod greșit, a considerat că termenul de zi se interpretează ca fiind zi calendaristică, cu consecința neincidenței art. 2.553 C. civ., întrucât acesta ar viza termenele pe zile libere, nu și termenele stabilite pe zile calendaristice.

Sub un al doilea aspect, recurenta a criticat menținerea soluției privind actualizarea penalităților de întârziere cu indicele de inflație, raportat la clauza penală prevăzută la art. 5.6 din contractele nr. x/08.12.2017 și y/07.12.2018, arătând că s-au acordat daune-interese într-un cuantum mai mare decât cel agreat contractual. De asemenea, recurenta a criticat aceeași soluție în raport cu împrejurarea că facturile solicitate de către reclamantă nu sunt facturi de debit, ci facturi de penalități de întârziere, prin urmare, acestea nu au termen de scadență, care să fi fost depășit.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 17 noiembrie 2022 intimata-reclamantă a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat cu efect pozitiv cu privire la contractul nr. x/07.12.2018, în raport cu considerentele deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2653/08.12.2021 și, de asemenea, exceptia autoritatii de lucru judecat cu efect pozitiv cu privire la contractul nr. x/08.12.2017, în raport cu considerentele deciziei Curții de Apel București nr. 796R din 12 octombrie 2021, sentinței Judecătoriei Sectorului 1 nr. 4938 din 4 septembrie 2019, deciziei Tribunalului București nr. 2736 din 6 octombrie 2020 și ale deciziei Curții de Apel București nr. 280 din 6 iunie 2022.

De asemenea, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin răspunsul la întâmpinare înregistrat la data de 22 decembrie 2022 recurenta a invocat, de asemenea, autoritatea de lucru judecat cu efect pozitiv a deciziei civile nr. 1149R din 21 noiembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2018, deciziei nr. 380 din 19 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2020 și deciziei nr. 1677 din 14 septembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2019, arătând că aceste hotărâri sunt în sens contrar celor invocate de către intimată.

Intimata, prin întâmpinare, a invocat autoritatea de lucru judecat cu efect pozitiv a unor hotărâri judecătorești favorabile poziției sale procesuale din prezenta cauză. De asemenea, și recurenta, prin răspunsul la întâmpinare, a invocat autoritatea lucrului judecat în raport cu o serie de hotărâri pronunțate între aceleași părți și privitor la aceleași contracte, dar în sens contrar celor prezentate de intimată.

Se reține că autoritatea de lucru judecat cu efect pozitiv presupune identitatea chestiunii litigioase puse în discuție în două sau mai multe procese și nu împiedică o nouă judecată ulterioară, spre deosebire de excepția procesuală reglementată de art. 431 alin. (1) C. proc. civ.. Puterea de lucru judecat ușurează sarcina probațiunii, ceea ce s-a dezlegat anterior, fie în dispozitiv, fie în considerente, impunându-se în noul proces, fără posibilitatea părții de a dovedi contrariul sau a instanței de a stabili în mod diferit.

În raport cu soluțiile opuse invocate, Înalta Curte reține că problema de drept dedusă judecății, care a primit din partea instanțelor de drept comun interpretări diferite, a fost tranșată, astfel cum rezultă din considerentul nr. 52 al deciziei nr. 24 din 9 mai 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Potrivit acestui considerent, la nivelul Înaltei Curți s-a conturat o practică judiciară în ceea ce privește chestiunea de drept ce a făcut obiectul sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile în dosarul nr. x/2022 și care prezintă incidență în cauză, reținându-se că - în raport cu prevederile art. 2.551 C. civ., pentru modalitatea de calcul al oricăror termene în materie civilă, fără deosebire de natura și izvorul lor, fie că sunt legale sau convenționale, se aplică regulile stabilite în titlul III - Calculul termenelor din cartea a VI-a a C. civ., precum și că - în aplicarea principiului libertății contractuale, părțile pot deroga de la modalitatea de calcul al termenelor reglementată de titlul III din cartea a VI-a a C. civ., însă, în lipsa unei asemeea derogări exprese, se aplică normele generale privind calculul termenelor.

În această practică se înscriu hotărârile de care s-a prevalat recurenta.

Prin urmare, respectând rolul curții de casație de a asigura interpretarea și aplicarea corectă a legii și unificarea practicii judiciare, rezultă că hotărârile invocate de recurentă sunt în acord cu jurisprudența instanței supreme, acestea impunându-se cu autoritate de lucru judecat în prezenta cauză.

În continuare, se reține că recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de casare, recurenta critică, în esență, interpretarea instanței de apel potrivit căreia dispozițiile art. 2.551 și art. 2.553 C. civ. nu ar fi incidente în cauză întrucât se referă la termenele stabilite pe zile, noțiunea de zile fiind înțeleasă ca zile libere, în timp ce părțile ar fi derogat de la această regulă, stabilind la art. 5.2 și 5.4 din contractele nr. x/08.12.2017 și y/07.12.2018 că termenele de plată se calculează pe zile calendaristice.

De asemenea, recurenta contestă actualizarea penalităților de întârziere cu indicele de inflație, raportat la clauza penală prevăzută la art. 5.6 din contractele nr. x/08.12.2017 și y/07.12.2018, arătând că s-au acordat daune-interese într-un cuantum mai mare decât cel agreat contractual. Recurenta critică aceeași soluție și pe motiv că facturile ce fac obiectul disputei dintre părți nu sunt facturi de debit, ci facturi de penalități de întârziere, prin urmare, acestea nu au termen de scadență, care, prin ipoteză, să fi fost depășit.

Criticile recurentei sunt fondate.

Astfel, motivul de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este incident, printre altele, atunci când normele aplicabile sunt încălcate în litera sau spiritul lor, prin faptul că sunt interpretate în mod eronat.

Analizând decizia recurată, se reține că instanța de apel, interpretând greșit dispozițiile legale aplicabile la situația dedusă judecății, a pronunțat o hotărâre neconformă cu legea.

Sub un prim aspect, instanța de apel a apreciat că art. 2.551 și art. 2.553 C. civ. nu sunt incidente în cauză întrucât acestea stabilesc modul de calcul al termenelor stabilite pe zile, în timp ce părțile au agreat contractual un termen de plată calculat pe zile calendaristice. A arătat instanța de apel, în considerentele sale, că modul de calcul al termenelor pe zile calendaristice, nu este cel pe zile libere, ci pe zile calendaristice, cu includerea în termen a zilei în care a început să curgă și a celei în care se împlinește.

În mod corect susține recurenta că acest raționament este greșit, întrucât termenul de plată de 30 de zile calendaristice de la primirea facturilor, data primirii fiind considerată a cincea zi calendaristică de la data emiterii acestora, se calculează în modalitatea reglementată de art. 2.553 alin. (1) C. civ., fără a se lua în calcul prima și ultima zi a termenului.

Astfel, reține Înalta Curte că, din textul art. 2.551 C. civ. reiese cu evidență că durata oricăror termene în materie civilă, fără deosebire de natura și izvorul lor, fie că sunt legale, fie că sunt convenționale se calculează potrivit regulilor stabilite de Titlul III "Calculul termenelor", din Cartea a VI-a C. civ.. În acest sens s-a pronunțat anterior Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin decizia nr. 24 din 9 mai 2022.

În consecință, dispozițiile art. 2.551 C. civ. sunt incidente raporturilor dintre părți, modul de calcul al termenelor prevăzut de acest text de lege aplicându-se și contractelor de acces pe infrastructură nr. x/08.12.2017 și x/07.12.2018, în baza cărora intimata-reclamanta a calculat și facturat penalități de întârziere.

Potrivit art. 2.553 alin. (1) C. civ.:

"Când termenul se stabilește pe zile, nu se ia în calcul prima și ultima zi a termenului", iar conform art. 2.554 C. civ.:

"Dacă ultima zi a termenului este o zi nelucrătoare, termenul se consideră împlinit la sfârșitul primei zile lucrătoare care îi urmează".

Termenele pe zile reprezintă o categorie de termene, distinctă de termenele pe ore (art. 2.555 C. civ.) respectiv pe săptămâni, luni sau pe ani (art. 2.552 C. civ.), fiecare dintre acestea având reguli diferite de calcul. Legea neoperând nicio distincție, rezultă că art. 2.553 C. civ.-Termenul stabilit pe zile înglobează orice termene pe zile, independent de natura zilelor.

Ca atare, noțiunea de zile de la art. 2.553 C. civ. include atât zilele calendaristice cât și cele lucrătoare, în ambele cazuri termenul calculându-se fără a avea în vedere ziua când el a început să curgă (dies a quo) respectiv ziua când acesta se sfârșește (dies ad quem).

Textul de lege nu interzice stabilirea unor termene de plată în funcție de natura zilelor, calendaristice respectiv lucrătoare, în toate cazurile modul de calcul al oricăror termene pe zile fiind reglementat de art. 2.553 C. civ., dacă părțile prin convenția lor nu prevăd altfel.

Rezultă că stabilirea prin acordul părților a unor termene pe zile calendaristice nu reprezintă o derogare de la dispoziția de drept comun, consacrată de lege, ci doar indicarea termenului cu luarea în considerare a zilelor din calendar și nu doar a zilelor lucrătoare. Calculul acestui termen se va realiza însă potrivit regulii stabilite la art. 2.553 C. civ.

Așadar, în ceea ce privește termenul de plată stabilit pe zile calendaristice din contractele nr. x/08.12.2017 și y/07.12.2018, părțile au agreat asupra naturii zilelor, iar nu asupra modului de calcul al termenului, cum în mod greșit a apreciat instanța de apel.

Or, în lipsa unei clauze contractuale derogatorii de la modalitatea de calcul stabilită de lege, prin care să se fi stabilit expres un alt mod de calcul al termenului, interpretarea instanței de apel potrivit căreia trebuie luate în calculul termenului de plată atât ziua în care a fost primită factura cât și ziua în care s-a împlinit termenul, contravine atât prevederilor art. 2.553 alin. (1) C. civ., cât și voinței părților, manifestată la art. 5.2, 5.4 din contracte.

Practic, într-o atare interpretare greșită, se verifică susținerea recurentei conform căreia, termenul de plată de 30 de zile calendaristice, stabilit în favoarea sa, în calitate de debitor, s-ar reduce în fapt la 28 de zile.

Prin urmare, se impune admiterea recursului, în rejudecare, instanța de apel urmând a stabili în conformitate cu art. 2.553 alin. (1) C. civ., în interpretarea mai sus oferită, termenele de scadență a obligațiilor de plată potrivit voinței părților, în raport cu care va stabili și dacă susținerea recurentei potrivit căreia nu datorează suma de 48.505,78 RON este sau nu întemeiată.

Sub un al doilea aspect, se reține că instanța de prim control judiciar a respins motivele de apel invocate de pârâtă referitor la actualizarea penalităților de întârziere cu rata inflației, menținând soluția primei instanțe.

Având în vedere admiterea recursului în ceea ce privește soluția din apel asupra capătului principal de cerere, cu consecința trimiterii spre rejudecare, motivat de faptul că scadența obligațiilor a fost calculată greșit, cu încălcarea art. 2.551 și 2.553 C. civ., se impune ca și capătul de cerere accesoriu, referitor la actualizarea penalităților cu rata inflației, să fie trimis în rejudecare curții de apel.

Instanța de apel urmează să analizeze dacă, raportat la scadența obligațiilor principale de plată ce va fi stabilită conform art. 2.553 C. civ. și dispozițiilor contractuale, prejudiciul cauzat prin neexecutarea la scadență, reprezentat de valoarea penalităților solicitate de reclamantă, poate fi actualizat cu rata inflației, în raport cu conținutul art. 5.6. din contractele de acces pe infrastructură nr. x/08.12.2017 și x/07.12.2018.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție reține ca fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și față de limitele învestirii, în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare apelului aceleiași curți de apel.

Cu prilejul rejudecării, instanța de apel va ține cont de problemele dezlegate prin decizia de casare, conform art. 501 C. proc. civ.

Raportat la soluția de admitere a recursului și casarea deciziei atacate, cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată, cheltuielile de judecată solicitate de recurenta-pârâtă Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. - Călători" S.A., constând în taxa judiciară de timbru aferentă fazei recursului nu vor fi acordate în această etapă procesuală, urmând a fi evaluate de instanța de apel, în ansamblul cheltuielilor de judecată ale litigiului, ca urmare a caracterului accesoriu al acestei cereri față de cererea principală dedusă judecății și în raport cu soluția pronunțată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. - Călători" S.A. împotriva deciziei civile nr. 983 din 14 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, pe care o casează și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 martie 2023.